Povesti de divort

[CalmDown]

În prealabil postat de mirelat

Zaharia draga, unde dai si unde crapa!

Ideea era ca nu se pot da solutii general valabile (si catalogari) la eterna dilema a cuplurilor cu probleme * a divorta/ sau a nu divorta*, cu atat mai mult cu cat nu esti in pielea acelor persoane.

Nu există soluții universal valabile, dar există soluții pentru fiecare în parte. Și trebuie să ajuți, pentru că lipsa de implicare pentru ajutorarea celui în nevoie nu este creștinească. Într-adevăr, trebuie să fii perceput(ă) ca un om cuminte și virtuos pentru a nu te trezi cu alte complicații inutile.
Un divorț este întotdeauna încă o palmă dată dragostei, iar "Dumnezeu este dragoste", cum să nu te implici? Nu pot să-l iubești pe Dumnezeu și să nu-ți iubești aproapele care este în nevoie.
Cât este de dureros, traumatizant, să stai departe de persoana iubită? Cei care s-au căsătorit din dragoste și ajung la divorț suferă enorm, iar pleiada asta de avocați și psihologi sunt meniți doar pentru a învârti cuțitul în rană (din dorința de a-și demonstra, lumii și lor înșiși, câtă dreptate au ei în considerațiile pe tema căsătoriei și a divorțurilor).

Contribuiți la împăcare, dacă puteți; dacă nu puteți, stați măcar de o parte și nu săpați la gropile altora.

Pentru că nu există motiv real de divorț în afara adulterului (iar aici, nu mai e vorba de iubire). Am vorbit mai sus ce înțeleg prin adulter. Celelalte motive sunt praf în vânt (dust in the wind - pentru avocații și mai ales, psihologii, care nu mai încap de terminologia lor anglicizată și sfaturile lor competente în orice domeniu).

P.S. Când dați de un psiholog competent creștin, anunțați-mă să-mi dau o palmă. La figurat, desigur.