Un film bun nu se poate povesti

[anna21]

Am deschis azi computerul si gasesc thread nou "un film bun nu se poate povesti".
Prima intrebare ce-mi vine in minte "de ce simte Costel nevoia sa deschida acest thread?" Cine a povestit filme aici? S-a criticat agora, a fost laudat "avatar" dar nu au fost povestite (desi daca avatar ar fi fost povestit s-ar fi aflat ca este despre "intruparea" unui salvator venit din cer, deci s-ar fi dibuit poate mesajul real al filmului).
Singurul film care a fost povestit aici a fost Metropolis (desi trei cuvinte sunt foarte departe de a surprinte mesajul unui film ticsit de simboluri).

Asa este? Dar de ce nu a fost postat mesajul tau pe threadul cu filme?
Ce pot spune alti useri dupa tine? Da, Costel, asa este.. Nu, Costel, nu este asa.. Nu poti varia mult acest subiect - posibilitatea povestirii filmelor. Un thread nou chiar nu-si avea rostul!

De fapt, in opinia mea, un crestin NU ARE DE CE SA FIE PREOCUPAT DE FILME. Filmul este si el o hrana spirituala.. Otrava, de obicei.

Dar daca totusi oamenii privesc, macar sa le analizam nu din punct de vedere artistic, ci din perspectiva mesajului pe care-l inghitim fara sa fim constienti de el.. Despre Metropolis eu nu am spus nimic fata de cat as fi putut sa spun. Infim, doar sa vad daca oamenii sunt interesati de intelesul simbolurilor care le vad. Si mai aveam in vedere alte filme demne de "povestit" (cum ar fi avatar, starwars, transformers, matrix.. despre eroi antihristici "salvatori").
Dar ar trebui sa nu povestim, nu?
Doar sa ne lasam purtati de duhul filmului (ca in fiecare lucru este un demon - cum spuneau grecii), sa savuram experienta "artistica" (adica lucrarea mesajului filmului asupra psihicului nostru - cam asta este o experienta artistica: asteptarea de a fi modificat in interior).

[The_Fallen]

Pai sunt generalitati, de ce sa nu posteze?Eu vreau sa stiu daca a vazut cineva "Politist, adjectiv" si ce impresie i-a facut?

[Marius22]

Tema mi se pare potrivita deoarece marea majoritate, cu timp si fara timp, ne uitam la filme.

Filmul este mai intai de toate un produs. Ori, ca orice produs el trebuie sa fie vandabil. Filmele nu se mai fac de mult doar de dragul artei. Prin urmare, pe toate caile si prin toate mijloacele cu putinta, el trebuie gandit in asa masura incat sa aduca bani. Totul este proiectat din aceasta perspectiva. Orice film este purtatorul unui mesaj, pe care il prezinta mai mult sau mai putin diluat. Cred ca putem invata anumite lucruri din filme, prin prisma unor experiente de viata prezentate in acestea.

Cel putin la nivel teoiretic, filmul ar trebui sa fie o incununare a artelor audio-vizuale. O singura fotografie, o singura cantare, sau o singura poveste de viata citita intr-o carte, pot lasa in noi urme adanci. Cu atat mai mult un film care abunda, in imagini, melodii etc. Dar sa nu uitam, viata bate filmul.

[forfota]

Un film bun sau mai slab realizat artistic se poate povesti, de ce nu? Orice se poate povesti.

Citatul gasit de Costel este interesant, dar nu se potriveste in contextul pe care el l-a creat acestui nou topic. Evident ca arta e mai greu de inteles decat un mesaj dintr-un documentar. In documentar mesajul este explicit, asezat in terenul ipotezei, antitezei si concluziei, pe cand un film artistic are alte mijloace - metafora sunetului, a imaginiii, a camerei de filmat , perspectiva cadrelor - cu ajutorul carora transmite un mesaj.

Una peste alta, ideea initiala a topicului este neclara si fara argumente.

In rest, sanatate si bucurii de la Domnul!

[anna21]

În prealabil postat de Marius22

Tema mi se pare potrivita deoarece marea majoritate, cu timp si fara timp, ne uitam la filme.

Filmul este mai intai de toate un produs. Ori, ca orice produs el trebuie sa fie vandabil. Filmele nu se mai fac de mult doar de dragul artei. Prin urmare, pe toate caile si prin toate mijloacele cu putinta, el trebuie gandit in asa masura incat sa aduca bani. Totul este proiectat din aceasta perspectiva. Orice film este purtatorul unui mesaj, pe care il prezinta mai mult sau mai putin diluat. Cred ca putem invata anumite lucruri din filme, prin prisma unor experiente de viata prezentate in acestea.

Cel putin la nivel teoiretic, filmul ar trebui sa fie o incununare a artelor audio-vizuale. O singura fotografie, o singura cantare, sau o singura poveste de viata citita intr-o carte, pot lasa in noi urme adanci. Cu atat mai mult un film care abunda, in imagini, melodii etc. Dar sa nu uitam, viata bate filmul.

Principala critica a filmelor actuale este ca sunt comerciale.
Ca daca este de arta.. implicit vizionarea lui este dezirabila.
Asa sa fie?
Cine face arta? Crestinii?

Imi amintesc de perioada studentiei cand am decis ca viata este prea scurta sa citesc/vizionez orice si am inceput sa citesc doar scriitori laureati Nobel si sa vizionez doar filme la cinemateca. Ce dezamagire.
Indiferent cum este ambalat mesajul.. el este acelasi! Acelasi gunoi intotdeauna.
Cumva se scapa din vedere (chiar de catre crestini!) ca traim in perioada postcrestina... Ba si aceea a trecut de mult.. A fost deplin imbratisat nihilismul, iar manisfestarile artistice actuale sunt expresia decaderii si descompunerii morale.

Sa observam ce s-a premiat de curand la Cannes.. Charlotte Gainsbourg in rolul antihristei! Asta este arta? Pai orice telenovela este de preferat!

[Marius22]

Din punctul meu de vedere este mult prea discutabil conceptul de arta in ceea ce priveste latura sa laica. Desigur, in calitate de crestini criteriul suprem dupa care evaluam orice forma de arta ramane aspectul moral. Ma zideste sau ma vatama? Aici intervine discernamantul in masura in care il avem sau nu. Aspectul estetic si celelalte au roluri secundare.

In ceea ce priveste vizionarea filmelor, consider ca este un lucru de care ne putem cu usurinta lipsi, cu un minim efort de vointa. Intr-un final, nu avem oricum mare lucru de pierdut.

[colaps]

În prealabil postat de anna21

Doar sa ne lasam purtati de duhul filmului (ca in fiecare lucru este un demon - cum spuneau grecii), sa savuram experienta "artistica" (adica lucrarea mesajului filmului asupra psihicului nostru - cam asta este o experienta artistica: asteptarea de a fi modificat in interior).

Fiecare lucru poate avea o latură bună și una rea. Depinde de noi să asimilăm doar părțile bune și să le ignorăm pe cele rele.

Noi nu trebuie să punem tot ceea ce vedem la suflet. Asta necesită un discernământ bine format. Spre exemplu, dacă ne uităm la basmul SF Star Wars, să ignorăm părțile rele (extratereștri, evoluționism, „forța”, clonarea etc) și să alegem doar cele bune (triumful binelui asupra răului, relațiile apropiate dintre personaje, umorul). Or fi părțile bune puține, dar măcar mai există în unele filme.

Altele nu au nici o latură bună, cum ar fi Matrix (o învălmășeală de iluzii și realități) sau Avatar (la care nici nu pot să mă uit în totalitate căci mi se pare o prostie imensă, dar am auzit de relația dintre un om și un extraterestru??).

Acum să-mi scuzați analogia de bădăran, dar consider că filmele sunt precum sacii cu cartofi. Depinde de noi să alegem cartofii buni de cei răi și să-i aruncăm doar pe aceștia, în loc să ne descotorosim de întreg sacul, căci s-ar putea să fie totuși unii nestricați de care noi să nu fi știut.

Dacă un film poate învăța ceva pe telespectator, atunci bine, dacă nu, atunci este doar o pierdere de timp. Doar uitați-vă la toate producțiile ce se difuzează la televizor: doar hollywood, explozii, gloanțe, împușcături, kung fu, karate și alte prostii. Te educă într-un fel? Te lasă cu un gust bun după ce le vezi? Sau unul amar și neplăcut ?

Cuvântul cheie aici, ca și în multe alte situații, este discernământ. Fără el nu ne putem uita la un film modern fără să fim influențați în mod negativ, sau mai rău - îndoctrinat. Fără a discerne, s-ar putea să ajungem să credem în minciunile enunțate subtil în multe filme - precum evoluționismul sau prezența extratereștrilor, așa că grijă mare!

[anna21]

În prealabil postat de colaps

Fiecare lucru poate avea o latură bună și una rea. Depinde de noi să asimilăm doar părțile bune și să le ignorăm pe cele rele.

Noi nu trebuie să punem tot ceea ce vedem la suflet. Asta necesită un discernământ bine format. Spre exemplu, dacă ne uităm la basmul SF Star Wars, să ignorăm părțile rele (extratereștri, evoluționism, �forța�, clonarea etc) și să alegem doar cele bune (triumful binelui asupra răului, relațiile apropiate dintre personaje, umorul). Or fi părțile bune puține, dar măcar mai există în unele filme.

Altele nu au nici o latură bună, cum ar fi Matrix (o învălmășeală de iluzii și realități) sau Avatar (la care nici nu pot să mă uit în totalitate căci mi se pare o prostie imensă, dar am auzit de relația dintre un om și un extraterestru??).

Acum să-mi scuzați analogia de bădăran, dar consider că filmele sunt precum sacii cu cartofi. Depinde de noi să alegem cartofii buni de cei răi și să-i aruncăm doar pe aceștia, în loc să ne descotorosim de întreg sacul, căci s-ar putea să fie totuși unii nestricați de care noi să nu fi știut.

Dacă un film poate învăța ceva pe telespectator, atunci bine, dacă nu, atunci este doar o pierdere de timp. Doar uitați-vă la toate producțiile ce se difuzează la televizor: doar hollywood, explozii, gloanțe, împușcături, kung fu, karate și alte prostii. Te educă într-un fel? Te lasă cu un gust bun după ce le vezi? Sau unul amar și neplăcut ?

Cuvântul cheie aici, ca și în multe alte situații, este discernământ. Fără el nu ne putem uita la un film modern fără să fim influențați în mod negativ, sau mai rău - îndoctrinat. Fără a discerne, s-ar putea să ajungem să credem în minciunile enunțate subtil în multe filme - precum evoluționismul sau prezența extratereștrilor, așa că grijă mare!

Colaps, inca nu am, ajuns sa fim fortati sa privim televizorul..

O facem de bunavoie.. Deci?
Bunicii mei nu faceau aceasta, este o practica relativ noua si totusi ore intregi zilnic inghitim informatii (netrecute prin filtrul gandirii , ca intr-o stare hipnotica - cititi-l pe Virgiliu Gheorghe sa aflati detalii). Cum s-a intamplat aceasta?

Nu exista filme bune-proaste, filme utile sau ne-utile!
Ci doar pierdere de vreme, risipirea timpului de mantuire!

[colaps]

În prealabil postat de anna21

Colaps, inca nu am, ajuns sa fim fortati sa privim televizorul..

O facem de bunavoie.. Deci?
Bunicii mei nu faceau aceasta, este o practica relativ noua si totusi ore intregi zilnic inghitim informatii (netrecute prin filtrul gandirii , ca intr-o stare hipnotica - cititi-l pe Virgiliu Gheorghe sa aflati detalii). Cum s-a intamplat aceasta?

Nu exista filme bune-proaste, filme utile sau ne-utile!
Ci doar pierdere de vreme, risipirea timpului de mantuire!

Poza respectivă paremi-se că este din filmul „A clockwork orange”. M-am uitat doar puțin la el. L-am stins când am văzut că Îl huleau pe Iisus Hristos cu niște postere care erau într-o cameră din film.

Dacă e să o luăm așa, orice în afară de lucrarea noastră duhovnicească este pierdere de timp. Dar încă nu am ajuns să ne călugărim. Va veni și vremea pentru asta...
Dar mai întâi de toate trebuie să fim pregătiți pentru această cale.

[anna21]

Este o imagine simbol pt brain control (mai sunt vedete pop care apar cu instalatii similare in cap prin videoclipuri, cu trimitere la acest film)
Nici eu nu am vazut filmul.. nu prea privesc filme. Dar stiu despre filme deoarece sotul meu inchiriaza in permanenta filme (uneori le aleg eu).