Ce avem în comun?

[tricesimusquintus]

În prealabil postat de Danut7

"Eu sunt Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov"? Nu este Dumnezeul morţilor, ci al viilor.
Matei 22:32

Erau Avraam , Isaac si Iacov morti?

Erau cât se poate de morţi, căci Hristos citează aici Ieşirea 3,6.16. Avraam, Isaac şi Iacob erau morţi la data când Dumnezeu S-a arătat lui Moise înaintea rugului care ardea. Pentru ce S-ar fi identificat Dumnezeu pe Sine ca Dumnezeu al patriarhilor, decât ca anticipaţie a învierii? În aceeaşi anticipaţie, prin credinţă, Avraam “aştepta cetatea cu temelii puternice, al cărei meşter şi lucrător este Dumnezeu.” (Evrei 11,10)

[Eugen7]

În prealabil postat de tricesimusquintus

Erau cât se poate de morţi

Scriptura spune fra echivoc ca Moise a murit:
"După moartea lui Moise, robul Domnului" Iosua Navi 1,1; Deuteronom 33,1

Pe muntele Tabor, la schimbarea la fata a Mantuitorului, cum dar apare Sfantul Moise in trup, daca voi sustineti ca ei, sfinitii lui Dumnezeu, sunt morti (acum)?

Oare voi nu "rataciti nestiind scripturile si puterea lui Dumnezeu"?

Iisus spune clar ca EL e viata (aici si acum):

Hristos Domnul afirmă fără echivoc: „Adevărat, adevărat zic vouă: Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac”[1] pentru că „Eu sunt învierea şi viaţa; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi. Şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri în veac.”[2] deoarece “Cel ce ascultă cuvântul Meu şi crede în Cel ce M-a trimis are viaţă veşnică şi la judecată nu va veni, ci s-a mutat de la moarte la viaţă.”[3]

[1] Ioan 8,51.
[2] Ioan 11,25-26.
[3] Ioan 5,24.

[tricesimusquintus]

În prealabil postat de Eugen7

Scriptura spune fra echivoc ca Moise a murit:
"După moartea lui Moise, robul Domnului" Iosua Navi 1,1; Deuteronom 33,1

Pe muntele Tabor, la schimbarea la fata a Mantuitorului, cum dar apare Sfantul Moise in trup, daca voi sustineti ca ei, sfinitii lui Dumnezeu, sunt morti (acum)?

Oare voi nu "rataciti nestiind scripturile si puterea lui Dumnezeu"?

Oare nu. Căci Scriptura zice despre Moise:
"Dar Mihail Arhanghelul, când se împotrivea diavolului, certându-se cu el pentru trupul lui Moise, n-a îndrăznit să aducă judecată de hulă, ci a zis: "Să te certe pe tine Domnul!" " (Iuda 1,9)
Ştiai acest lucru?

În prealabil postat de Eugen7

Iisus spune clar ca EL e viata (aici si acum):

Hristos Domnul afirmă fără echivoc: „Adevărat, adevărat zic vouă: Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac”[1][1] Ioan 8,51.

Ideea aceasta este fără îndoială legată cu aceea din versetul precedent (50). Iisus introdusese subiectul judecăţii Tatălui Său. În judecata aceea, celor care stăruie în cuvântul lui Hristos le va fi acordată viaţă veşnică. Moartea la care se face referire aici nu este moartea fizică de care au parte şi drepţii şi nelegiuiţii la fel, ci a doua moarte, care în cele din urmă va distruge pe nelegiuiţi (Apoc. 20,6.14.15).

[Danut7]

În prealabil postat de tricesimusquintus

Erau cât se poate de morţi, căci Hristos citează aici Ieşirea 3,6.16. Avraam, Isaac şi Iacob erau morţi la data când Dumnezeu S-a arătat lui Moise înaintea rugului care ardea. Pentru ce S-ar fi identificat Dumnezeu pe Sine ca Dumnezeu al patriarhilor, decât ca anticipaţie a învierii? În aceeaşi anticipaţie, prin credinţă, Avraam “aştepta cetatea cu temelii puternice, al cărei meşter şi lucrător este Dumnezeu.” (Evrei 11,10)

Daca erau morti de ce sunt numiti vii?

"Dumnezeul celor vii, al lui Avraam,Isaac si Iacov"

[tricesimusquintus]

În prealabil postat de Danut7

Daca erau morti de ce sunt numiti vii?

"Dumnezeul celor vii, al lui Avraam,Isaac si Iacov"

Am crezut că vei înţelege din prima, dar se vede că te-am supraestimat. Te rog să mă ierţi. Reiau mai pe îndelete:
Text fără context, devine pretext. Pretext pentru a demonstra nemurirea sufletului. Iată ce zicea Hristos în context:

31. Iar despre învierea morţilor, au n-aţi citit ce vi s-a spus vouă de Dumnezeu, zicând:
32. "Eu sunt Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov"? Nu este Dumnezeul morţilor, ci al viilor. (Matei 22)

Despre ce se vorbeşte în contextul nesfâşiat de Dănuţ? Despre învierea morţilor. Care era situaţia celor trei patriarhi la momentul când Dumnezeu rostea fraza citată de Iisus?

6. Apoi i-a zis iarăşi: "Eu sunt Dumnezeul tatălui tău, Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov!" Şi şi-a acoperit Moise faţa sa, că se temea să privească pe Dumnezeu. (Ieşirea 3)

Avraam, Isaac şi Iacov erau morţi. Cartea Ieşirii descrie moartea fiecăruia în parte, iar Hristos nu se "coborâse încă în Iad (conform dogmei ortodoxe)să le scoată sufletele" de acolo. Claro?

[Eugen7]

În prealabil postat de postasul.

Niciodata, Mantuitorul nu a vorbit despre fantome (suflete nemuritoare).

Scriptura trebuie citita cu atentie, in DUH SFANT si in adevar... nu dupa bunul nostru plac.

Ucenicii credeau ca Hristos dupa inviere e doar suflet spiritual (duh, fantoma...), nu credeau ca a inviat in trup (trupul luat din Maica Domnului evident, insa transfigurat dupa inviere).
Hristos spune fara echivoc ca duhurile "nu au carne si oase" prin aceasta aratand ca duhurile exista!

"Şi pe când vorbeau ei acestea, El a stat în mijlocul lor şi le-a zis: Pace vouă.
Iar ei, înspăimântându-se şi înfricoşându-se, credeau că văd duh.
Şi Iisus le-a zis: De ce sunteţi tulburaţi şi pentru ce se ridică astfel de gânduri în inima voastră?
Vedeţi mâinile Mele şi picioarele Mele, că Eu Însumi sunt; pipăiţi-Mă şi vedeţi, că duhul nu are carne şi oase, precum Mă vedeţi pe Mine că am.
Şi zicând acestea, le-a arătat mâinile şi picioarele Sale.
Iar ei încă necrezând de bucurie şi minunându-se, El le-a zis: Aveţi aici ceva de mâncare?
Iar ei i-au dat o bucată de peşte fript şi dintr-un fagure de miere. " Luca 24,36-42.

In Sfanta Scriptura "Duhul are mai multe sensuri, înseamnă, în primul loc, Sfântul Duh. Şi puterile Sfintului Duh se numesc duhuri. Duh se numeşte şi îngerul cel bun; duh si demonul; duh si sufletul. Sunt cazuri când si mintea se numeşte duh. Duh este si vântul; duh si aerul. " Sfantul Ioan Damaschin, Dogmatica, cartea I, cap XIII.