Sfat bun oare?

În prealabil postat de Traditie1

Modestia exterioară poate coexista foarte bine cu o mândrie luciferică.

Mândria e ceva tainic, greu de distins și de înfrânt. Ea e legată de slava deșartă, de dorința de a plăcea oamenilor.

Nevoința nebunilor pentru Hristos era îndreptată împotriva slavei deșarte. Pierzându-și reputația ei pierdeau și dorința naturală de a sluji idolului lăuntric al mândriei (mulțumirea de sine însuși). Trebuie să suferim această frângere interioară ca inima să-și piardă duritatea.

Nu zic acum că orice reputație e rea dar să fim atenți ca nu cumva ea să fie o sursă de alimentare a mândriei.

da corect, si eu am suferit de mandrie dar la exterior nu se vedea si am facut nevroza(o depresie mai puternica) bine nu doar de la asta s-au adaugat si alte pacate, mai rau era ca mie mi se parea ca sunt modesta, dar in interiorul meu.........mama mama, adica nu jigneam pe nimeni, nu ii puneam in inferioritate asta nu imi place dar ii judecam uneori in capu meu. acum m-am mai cumintit dar mai treb sa lucrez:)
pupici