De ce Minastirea nu face mai mult?

[Traditie1]

Iubirea, cea care-şi dă cu părerea în necunoştinţă de cauză eşti tu. Nu ai adus nici o referinţă la părerile tale şi de fapt astfel de referinţe nici nu există.


Mănăstirea înseamnă pustnicie. Când depune jurământul, în momentul cel mai solemn al slujbei aspirantul este întrebat "De ce ai venit frate căzând la sfântul altar și la această sfântă însoțire?" la care el răspunde "Dorind viață pustnicească preasfințite părinte".

Puteți vedea aceasta în această întregistare, începând cu secunda 5:37
http://www.trilulilu.ro/Dumitrul/c2ee12ed2635a0


Cuvântul mănăstire vine din grecește, de la monazein, a trăi în singurătate, la fel cuvântul monah. Mănăstirile au apărut atunci când pustnicii au început să se organizeze în comunităţi spre uşurarea nevoilor lor, dar principiul de bază a rămas acelaşi: izolarea de societate în folosul rugăciunii. Aceasta e valabil şi în cazul celor care sunt aproape sau în interiorul oraşelor. Pustnicia nu este atât geografică cât socială.


Mănăstirile nu sunt create de episcopii ci din inițiativa celor care vor să trăiască în pustnicie. Inițial ele nici nu erau supuse ierarhiilor bisericești.

Că unele mănăstiri au avut și au și preocupări sociale este o cădere de la scopul lor, scopul viețuirii călugărești fiind liniștirea, nu ajutarea semenilor, după cum spune și Sfântul ava Pimen cel Mare:
Si a zis lui fratele : am zis ca seaman tarina mea si fac dintr-insa milostenie. Si i-a zis avva Pimen : am gandit ca pentru fratele tau cel mirean ai grait; iar daca tu esti cel ce faci lucrul acesta, nu este lucru calugaresc.