Este bataia rupta din rai?

[costel]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Pedeapsa corporală este un mijloc educativ legitim şi folositor, după părerea mea. Spun asta atât din teorie, cât şi din experienţa mea de copil şi, astăzi, de părinte de copii.

Nu o mai spune si altora. Poate altii isi vor bate cu adevarat copiii plecand de la aceasta invitatie catre educatie prin bataie.

[Marius22]

Mai degraba cred ca bataia este rupta de rai decat din rai.

Bataia, indiferent de motivatia si forma, este contrara Evangheliei lui Hristos. Este insotita totdeauna fie de manie sau ura. Nu avem cum sa vedem in ea o virtute.

[sophia]

Si eu am primit cateva in copilarie, am avut parinti f.severi si zau daca am patit ceva. Dimpotriva...am ajuns asa cum trebuie.
Pe vremuri asa se facea educatia...si la scoala si acasa. Nu-mi placea treaba asta la scoala, erau lucruri exagerate, dar parintilor nu le pot reprosa. Le multumesc ca m-au facut ceea ce sunt.
Nu stiu exact cum se poate proceda. Eu metodele astea moderne nu prea le agreez, adica nu le inteleg, nu stiu daca dau roade. Copiii nu mai au limite, sunt f.rasfatati si libertini. Au voie orice.
Nu stiu cum se pot educa, dar e nevoie de educatie mai severa. Sa stie ce nu e voie, ce nu e bine, ca deranjeaza, etc.
Este nevoie, vorba lui heaven, de multa rabdare si bataie de cap pentru parinti si dascali ca sa tina azi in frau un copil.
Unii sunt linistiti, cuminti, asculta, dar altii Doamne, te intrebi ce e cu ei. Ajung ei si la casa de reeducare sau cum se cheama, bat , omoara, fura, etc. de sunt parintii dipserati si nu mai stiu ce sa faca.

[caliyo]

Ceea ce spun , o spun nu din teorii , ci din experienta de 12 ani in educatie( la scoala si in particular). O citez pe heaven : ,,copilul poate fi educat si fara bataie, insa e nevoie de mai multa BATAIE DE CAP´´. Intr-adevar, se poate educa un copil fara pedepse corporale, dar asta presupune un efort urias din partea educatorului si aplicarea unei strategii pe termen lung( incepand de la stadiul de bebelus). Ideal ar fi ca incepand de la nasterea copilului, parintele sa nu cedeze pornirii firesti de a-l alinta excesiv pe copil. La stadiul de bebe se traduce prin: a nu il tine pe copil numai in brate, a-l invata semnificatia NU ( de ex. sa nu isi arunce jucaria pe jos ).
La varste fragede( 2-5 ani), parintii il subestimeaza pe copil, considerandu-l incapabil sa fie educat in mod corespunzator( impunandu-i anumite reguli si principii) , astfel auzim de multe ori: ,,lasa-l ca e prea mic, o sa invete el cand o sa fie mare...´´, ,,nu mai stresa copilul cu atatea reguli´´ etc.
O alta lipsa a parintilor (care in teorie stiu cum trebuie facuta educatia, dar practica...ne omoara), este lipsa rabdarii. Parintii sunt f obositi de la serviciu si ajung acasa epuizati fizic si psihic. Nu mai au rabdarea necesara pt. a da explicatii, pt. a fi consecventi in aplicarea unor reguli, pedepse necorporale ...intr-un cuvant nu mai au rabdare pt. a face educatie. Si sunt 2 variante: ori cedeaza mofturilor copilului ( ca sa scape de aceasta bataie de cap) , ori ii trage o palma ( descarcandu-se in felul asta si de stresul acumulat la serviciu).
Iti trebuie o rabdare de fier sa educi un copil incat sa nu creasca un alintat si sa ajunga sa te asculte fara sa ii aplici o corectie. Dar asta se obtine in timp.
Am simtit pe pielea mea ce inseamna sa fii obosit de la serviciu si sa ajungi acasa unde copiii iti intind nervii la maxim, iar tu sa te lupti din toate puterile sa iti pastrezi calmul .

[Iubirea]

Multe din postari au fost interesante, dar subscriu intru totul la ceea ce a scris Calyio, mi-a placut foarte mult cum a pus problema cu o singura exceptie: ideea cu "sa il invete semnificatia lui NU: ex. sa nu arunce jucaria pe jos..."
De ce sa nu arunce jucaria? de ce sa nu se murdareasca? de ce sa nu se manifeste liber? Eu cred ca parintele in aceasta situatie trebuie sa fie un bun observator, ghid si mai ales exemplu pentru copil si niciodata sa nu-i spuna ca nu are voie sa faca ceva anume....NU trebuie sa existe in discutie si in educatie cuvantul NU...asta inoculeaza copilului din primele clipe de viata raul si negativul pe care si-l va dezvolta pe parcurul vietii in functie de conjunctura.
Educatia noastra in general este una inchistata pentru ca parintele nu are timpul necesar pentru a se ocupa de educatia copilului care in realitate nu e o joaca. Din acest motiv e usor sa spui: nu ai voie...nu face asta....nu trebuie....nu te duce acolo... deci primul cuvant care apare in educatia noastra este NU (asta inseamna negativ, rau, urat, intuneric...comparativ cu DA care este lumina, pozitiv, bine, frumos...)

Cel mai bine este sa se creeze un echilibru intre alint si pedeapsa,eu stiu asta din experienta caci daca cocolosezi prea mult copilul cu vorbe dulci acesta o sa devina rasfatat s mai greu de controlat in diverse situatii,dar nici bataia in exces nu ste recomandata pentru ca copilul o sa se simta marginalizat.de cate ori nu ne bate Dumnezeu pentru pacatele noastre ca apoi sa ne indreptam?

[costel]

La orice pacat marturisit in fata duhovnicului, credinciosul nu primeste nicio palma, ci doar sfaturi de indreptare si iertare. Asta trebuie sa fie si atitudinea parintelui fata de copilul sau.

[caliyo]

În prealabil postat de Iubirea

Multe din postari au fost interesante, dar subscriu intru totul la ceea ce a scris Calyio, mi-a placut foarte mult cum a pus problema cu o singura exceptie: ideea cu "sa il invete semnificatia lui NU: ex. sa nu arunce jucaria pe jos..."
De ce sa nu arunce jucaria? de ce sa nu se murdareasca? de ce sa nu se manifeste liber? Eu cred ca parintele in aceasta situatie trebuie sa fie un bun observator, ghid si mai ales exemplu pentru copil si niciodata sa nu-i spuna ca nu are voie sa faca ceva anume....NU trebuie sa existe in discutie si in educatie cuvantul NU...

In momentul in care am scris faza cu ,,NU...´´mi-am dat seama ca exista riscul sa fiu inteleasa gresit pt. ca nu am explicat in totalitate ceea ce vreau sa spun. Mea culpa. Vin acum cu completari: Intr-adevar, un copil trebuie sa si experimenteze, sa vada ce se intampla cu un obiect cazut, sa se murdareasca etc. Problema intervine atunci cand nu stie ce inseamna o limita si ,,acum sau acolo NU SE POATE´´ si ,,gata! ...´´In afara de libertate, copiii trebuie invatati si cu anumite reguli si limite. Te joci, o ora-zece, dar, bun , la un moment dat , strange copile jucariile si aranjeaza-le. Copilul trebuie sa inteleaga ca nu poate culege si baga in gura toate mizeriile de pe jos. Desenele animate trebuie sa aiba si ele o limita. Daca lasi la latitudinea copilului, el nu o sa se desprinda din fata TV decat cand o sa ii pice ochii de somn, altfel iti sta Non Stop, nici nu ii mai trebuie mancare.
Si in alimentatie trebuie sa existe o ingradire, pt. ca daca intrebi orice copil care e mancarea preferata o sa iti raspunda : ,,ciocolata´´. Ii dai sa manance numai ce are el chef: ciocolata, guma, bomboane, cartofi prajiti...?!
Stiti ce am observat eu la parintii care nu pun limite copiilor si le permit orice? Ajung la o anumita varsta de 3, 4, 5 ani in care nu mai asculta deloc de parinti, iar parintii neputinciosi au cea mai simpla solutie la indemana: bataia. In afara de parintii violenti din fire sau alcoolici, cei care recurg la bataie sunt cei care si-au rasfatat prea mult copiii. In loc sa aplice strategia pe termen lung cu aplicarea de pedepse necorporale( de tip restrictiv: nu mai iesi afara azi, nu iti mai cumpar o jucarie, nu te mai uiti la desene etc.)e mai usor sa se descarce pe loc( cu o palma trasa copilului) dar din pacate problema ramane nerezolvata.

[Marius22]

Cuvantul "NU", trebuie sa aiba intotdeauna o justificare profunda. Chiar Dumnezeu a pus inca din rai inaintea omului acel "Sa nu mananci...". In realitate, aceasta negatie nu ne incalca libertatea si nici nu o constrange. Este semnul ca Dumnezeu NU ne vrea altfel.

La fel si in educatie. Bine ar fi daca de mici am fi fost invatati sa alegem numai ceea ce ne zideste. In zadar primim in copilarie mustrari si batai din partea parintilor, daca ramanem de-a lungul anilor lipsiti de discernamant. Trebuie sa invatam ceva din greseli. Altfel, chiar si la maturitate vom primi in continuare nenumarate "palme" de la viata.

[sophia]

În prealabil postat de Marius22

Cuvantul "NU", trebuie sa aiba intotdeauna o justificare profunda. Chiar Dumnezeu a pus inca din rai inaintea omului acel "Sa nu mananci...". In realitate, aceasta negatie nu ne incalca libertatea si nici nu o constrange. Este semnul ca Dumnezeu NU ne vrea altfel.

unt dou aidei care se contrazic. Eu nu inteleg ce verei sa spui. A fost clar o interdictie, o ingradire a libertatii: N-ai voie sa mananci din acel copac! Clar. Si Dumnezeu a pedepsit aspru in acest caz, mai rau decat cu o bataie! Conform V.T si a acestei pedepse omul, de atunci, este alungat si renegat de Dumnezeu. In N.T s-a revenit, s-a inceput drumul de iertare si corectare a deciziei. Eu asa inteleg

La fel si in educatie. Bine ar fi daca de mici am fi fost invatati sa alegem numai ceea ce ne zideste. In zadar primim in copilarie mustrari si batai din partea parintilor, daca ramanem de-a lungul anilor lipsiti de discernamant. Trebuie sa invatam ceva din greseli. Altfel, chiar si la maturitate vom primi in continuare nenumarate "palme" de la viata.

Revenind la copii.
Copii trebuie sa invete de mici de tot si NU! si Da!. Trebuie sa stie ce au de facut si ce nu au de facut.
Trebuie puse niste limite copiilor. Altfel sunt pierduti din mana si s-a terminat. Si trebuie sa capete o educatie concreta: sa stie cum sa se poarte, ce bine si frumo si ce nu si cum sa respecti aproapele.
La unii copii merge f.usor, la altii nu merge chiar deloc. Nu stiu, s-ar putea sa fie vina si niste gene.
Se pare ca de la nastere copilul are tendinta sa se impuna, sa faca dupa el: urla, nu vrea aia sau aia, trebuie sa-l iei mereu in brate ca sa fie liniste. Te exploateaza de la nastere.

@Costel - stii ceva? Si duhovnicul iti spune: nu ai voie aia si aia si aia. Nu te impartasesc decat daca si daca si daca. Canoanele bisericesti sunt si ele f.dure. A-ti rezuta cununia (sau a-ti interzice sa iubesti, sa fii cu) omul pe care-l iubesti, numai din cauza unei schisme a unor oameni acum ceva sute de ani, iti rupe efectiv inima. Nu-i bataie? (psihologica).
Ti se cere sa nu mananci, sa nu fii cu sotul/sotia, si alte lucruri care sunt dure totusi. Mai ales pentru unii care ar vrea sa respecte biserica. Ca altii care nu vor, nici nu-i intereseaza si nu-si fac probleme de genul asta.
Tocmai pe cei buni ii "bate".
De la 7 ani copiii nu mai