Pacat enorm de mare?

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de derbyc

Daca nu am postat unde trebuie, imi cer scuze si rog un moderator sa mute topicul unde trebuie.

Am si eu o dilema...
Acum cateva luni am facut niste lucruri cu o fata... Apoi, am tinut putin din Postul Pastelui si m-am spovedit. Nu m-am spovedit la preotului la care m-am spovedit in ultimii 3 ani, ci la altul. Acel preot mi-a spus ca e un pacat mare, ca nu mai am voie sa ma impartasesc si sa tin tot Postul, sa ma curat, si apoi sa revin, inainte de Paste sa ma mai spovedeasca odata. Mi-a spus ca daca vreau sa ma impartasesc trebuie sa fiu curat si ca pacatul a fost iertat.
Am tinut tot Postul dar nu am reusit sa ma spovedesc tot la el. De 3 ori am incercat si ba era coada prea mare (pana aproape de iesirea din biserica), ba nu spovedea el. Si m-am spovedit la preotul "meu", adica la acel preot la care m-am spovedit de 3 ani, inainte de acest eveniment. Si la spovedanie nu i-am spus ca am mai fost la altcineva pt acest pacat. Nu i-am spus nimic de pacat, pentru ca celalalt mi-a spus ca a fost iertat. Si m-a impartasit.
Nu l-am mai repetat de la spovedanie.
Insa eu nu stiu sigur daca am facut bine. Si mi-e cam frica... As vrea parerea voastra.
Multumesc.

Este, în mod evident, un păcat grav, fiind încălcare a Decalogului. Pe de altă parte, Dumnezeu ţine cont atât de slăbiciunea dv, cât şi, mai ales, de căinţa sinceră şi de hotărârea de a nu mai păcătui.
Păcatul v-a fost şters prin Sf Taină a Spovezii, încât Dumnezeu nu vă va aminti de el. Spovada are acelaşi efect deplin, indiferent prin intermediul cărui preot este făcută. Totuşi, este preferabil ca, pe viitor, să mergeţi la unul singur. Uitarea canonului, adică uitarea a ce trebuie să faceţi şi după cât timp să vă spovediţi este o neglijenţă pe care ar fi bine să o spovediţi cu prima ocazie. Nu e o mare problemă, dar trebuie un preot (sau acelaşi, bineînţeles) ca să vă spună ceea ce aveţi de făcut.

Pentru viitor, ţineţi seama că:
-pentru ca spovada să fie validă, trebuie să mărturisim TOATE păcatele de care ne amintim.
-păcatele mărturisite la spovadă şi pentru care am obţinut iertarea nu mai trebuie mărturisite la altă spovadă. Şi nici în afara ei.
-nerespectarea sau neţinerea de minte a canonului din neglijenţă este păcat de sine stătător. Mai multă rigoare spirituală vă va fi spre folos.

Acuma, în general vorbind, trebuie să aveţi în vedere că aveţi trei duşmani: diavolul, lumea şi dv înşivă. Când spun "Lumea" nu spun "pământul cu frumuseţile lui", ci oamenii cu necredinţa lor, cu sugestiile lor, cu ideile că păcatele nu sunt chiar aşa de mari, de fapt nici nu prea sunt păcate, că nici toate ale popii, etc. Când spun "dv înşivă", mă refer la pulsiuni şi predispoziţia la păcat (concupiscenţa). În materie de păcate sexuale, rolul diavolului este neglijabil (diavolul are rolul major în alte categorii de păcate), în schimb lumea şi dv înşivă sunteţi duşmanii de temut. Faceţi ceea ce este bine să faceţi în caz de ispite: îndepărtaţi-vă de ele. Ispitele pot veni mai des având chipul pornografiei sau având chipul unui cerc de prieteni cu vederi libertine, în care bărbat adevărat e acela care posedă cât mai multe femei, iar actul sexual premarital nu se cheamă "curvie" ci "dragoste", fiind un lucru foarte bun atât pentru consolidarea relaţiei cu o fată, cât şi pentru testiculele dv. Când auziţi aşa ceva, plecaţi de acolo sub un pretext oarecare. Folosiţi-vă de rugăciunea "Tatăl nostru", accentuând pe "nu ne duce pe noi în ispită". Eventual citiţi Geneza cap 3 versetele 1-4 în care se descrie prima ispitire. Restul ispitirilor sunt variaţiuni pe aceeaşi tehnică dintotdeauna.

Cu frăţietate în Cristos,
M.D.