Sodoma si Gomora

[Jane Says]

În prealabil postat de Marius22

Dumnezeu este Acelasi atat in Vechiul cat si in Noul Testament. Dupa caderea in pacat a protoparintilor putem observa un progres in timp, in ceea ce priveste raportul lui Dumnezeu cu oamenii.

Mai intai a fost vechiul legamant in care omul se raporta, mai mult sau mai putin exterior, la anumite prescriptii ale legii lui Moise. Apoi a urmat noul legamant, in care omenirea a fost facuta partasa legii harului.

Dumnezeu ne-a lucrat mantuirea inca de la inceput si nici o clipa nu ne-a parasit.

[Marius22]

În prealabil postat de Jane Says

Dumnezeu ne-a lucrat mantuirea inca de la inceput si nici o clipa nu ne-a parasit.

Subscriu. Insa abia "la plinirea vremii" Hristos se intrupeaza si prin moartea si invierea Sa, ridica natura umana mai presus de slava cea dintai. In Vechiul Testament oamenii erau fii ai lui Dumnezeu. Incepand cu Noul, suntem fii dar si frati ai Dumnezeului-Om, Hristos.

In Noul Testament Mantuitorul ni-L prezinta pe Dumnezeu ca pe un Tata,ca pe un Parinte.Ne cheama sa-L cunoastem pt ca cine oare l-a vazut pe Dumnezeu? In prezent multi mimeaza Credinta.M-am pus pe mine in capul listei.In acele timpuri crestinii traiau Credinta.Tin minte ca prima data cand am citit Ioan 17:1-26 m-a marcat profund aceea traire a Mantuitorului.Pot spune ca acele randuri ma urmaresc peste ani ca un fel de oglinda in care imi dau seama cat de putin crestin sunt in realitate.Si eu sunt parinte si imi iert copii chiar si cand fac prostii mari pt ca ii iubesc.Tot asa si Tatal ne iubeste pe noi chiar daca noi,avand suflet inegrit de pacate,nu putem simti asta decat in felul nostru distorsionat.Ce Tata si-ar da oare Fiul sa fie chinuit,batjocorit si ucis de oameni stiind ca ei vor continua sa pacatuiasca? EL ni l-a dat pe Mantuitor.Noi nu intelegem profunzimea cutremuratoare a acestui fapt.Mintea noastra nu poata sa perceapa ce s-a intimplat in acele momente pe Cruce.Suntem praf si pulbere cu toata stiinta noastra raportat la acele momente.

PS>Mantuitorul apare in foarte multe profetii din Vechiul Testament.As cita cateva dintre cele mai cunoscute

,,Pentru aceasta Domnul meu vă va da un semn: Iată, Fecioara va lua în pântece şi va naşte fiu şi vor chema numele lui Emanuel."(Isaia 7:14)
,,Căci Prunc s-a născut nouă, un Fiu s-a dat nouă, a Cărui stăpânire e pe umărul Lui şi se cheamă numele Lui: Înger de mare sfat, Sfetnic minunat, Dumnezeu tare, biruitor, Domn al păcii, Părinte al veacului ce va să fie"(Isaia 9:5)
,,Şi tu, Betleeme Efrata, deşi eşti mic între miile lui Iuda, din tine va ieşi Stăpânitor peste Israel, iar obârşia Lui este dintru început, din zilele veşniciei."(Miheia 5:1)
,,Bucură-te foarte, fiica Sionului, veseleşte-te, fiica Ierusalimului, căci iată Împăratul tău vine la tine drept şi biruitor; smerit şi călare pe asin, pe mânzul asinei."(Zaharia 9:9)
,,Că m-au înconjurat câini mulţi, adunarea celor vicleni m-a împresurat.Străpuns-au mâinile mele şi picioarele mele.Numărat-au toate oasele mele, iar ei priveau şi se uitau la mine.Împărţit-au hainele mele loruşi şi pentru cămaşa mea au aruncat sorţi."(Psalmi 21:17-20)
,,Atunci voi vărsa peste casa lui David şi peste locuitorii Ierusalimului duh de milostivire şi de rugăciune, şi îşi vor aţinti privirile înspre Mine, pe Care ei L-au străpuns şi vor face plângere asupra Lui, cum se face pentru un fiu unul născut şi-L vor jeli ca pe cel întâi născut."(Zaharia 12:10)
,,Spatele l-am dat spre bătăi şi obrajii mei spre pălmuiri, şi fata Mea nu am ferit-o de ruşinea scuipărilor"(Isaia 50:6)

dar mai ales

,,Dispreţuit era şi cel din urmă dintre oameni; om al durerilor şi cunoscător al suferinţei, unul înaintea căruia să-ţi acoperi faţa; dispreţuit şi nebăgat în seamă.Dar El a luat asupră-Şi durerile noastre şi cu suferinţele noastre S-a împovărat. Şi noi Îl socoteam pedepsit, bătut şi chinuit de Dumnezeu,Dar El fusese străpuns pentru păcatele noastre şi zdrobit pentru fărădelegile noastre. El a fost pedepsit pentru mântuirea noastră şi prin rănile Lui noi toţi ne-am vindecat.Toţi umblam rătăciţi ca nişte oi, fiecare pe calea noastră, şi Domnul a făcut să cadă asupra Lui fărădelegile noastre ale tuturor.Chinuit a fost, dar S-a supus şi nu şi-a deschis gura Sa; ca un miel spre junghiere s-a adus şi ca o oaie fără de glas înaintea celor ce o tund, aşa nu Şi-a deschis gura Sa."(Isaia 53:3-7)