Ce am invatat astazi

Ieri am realizat ca daca taci foarte mult nu esti corect nici fata de semenii tai, nici fata de tine insuti. Am citit recent cateva pagini din Jurnalul fericirii si Parintele Steinhardt spunea: intre a vorbi si a tacea e deseori aceeasi diferenta ca intre a trai si a muri. Doamne ajuta!

[glykys]

În prealabil postat de cred_cu_adevarat

Ieri am realizat ca daca taci foarte mult nu esti corect nici fata de semenii tai, nici fata de tine insuti. Am citit recent cateva pagini din Jurnalul fericirii si Parintele Steinhardt spunea: intre a vorbi si a tacea e deseori aceeasi diferenta ca intre a trai si a muri. Doamne ajuta!

Asa este! Astazi a vorbit parintele la predica despre importanta cuvantului in viata omului (vezi pilda de azi a vindecarii slugii sutasului: sutasul ii spuen Mantuitorului: numai un cuvant sa zici si sluga mea se va vindeca, ca si eu am oameni in subordine si daca ii zic unuia sa se duca, se duce...). Adesea, cuvantul face mai mult decat o fapta, mai ales pentru cei singuri, care nu asteapta un pahar cu apa sau o paine, ci un cuvant de mangaiere. Sa spunem asadar, cuvinte de mangaiere, cuvinte de invatatura sau cuvinte de mustrare, cand trebuie! Sa nu mai stam sa ii cainam pe unii si pe altii: vai, saracul! ca la nimic nu ii ajuta nici pe ei, nu ne ajuta nici pe noi. Sa nu facem din cuvant sageata otravitoare, cu care sa ne ucidem sufletul nostru si al celor din jur! Prin cuvant, s-a creat lumea. Dumnezeu a trimis in lume Cuvantul, ca sa ne mantuiasca pe noi.

Deci sa nu tacem cand trebuie sa spunem un cuvant de mangaiere sau unul de mustrare! Sa tacem numai cand ne vine sa spunem vorbe rele si sa ii judecam pe altii! Atunci sa tacem! Hristos se marturiseste si prin cuvant.

[casiana]

Azi am invatat ca un om cu caracter este respectat si dupa zeci de ani de cei pe care i-a intalnit in cale.

[zaharia_2009]

În prealabil postat de glykys

Asa este! Astazi a vorbit parintele la predica despre importanta cuvantului in viata omului (vezi pilda de azi a vindecarii slugii sutasului: sutasul ii spuen Mantuitorului: numai un cuvant sa zici si sluga mea se va vindeca, ca si eu am oameni in subordine si daca ii zic unuia sa se duca, se duce...). Adesea, cuvantul face mai mult decat o fapta, mai ales pentru cei singuri, care nu asteapta un pahar cu apa sau o paine, ci un cuvant de mangaiere. Sa spunem asadar, cuvinte de mangaiere, cuvinte de invatatura sau cuvinte de mustrare, cand trebuie! Sa nu mai stam sa ii cainam pe unii si pe altii: vai, saracul! ca la nimic nu ii ajuta nici pe ei, nu ne ajuta nici pe noi. Sa nu facem din cuvant sageata otravitoare, cu care sa ne ucidem sufletul nostru si al celor din jur! Prin cuvant, s-a creat lumea. Dumnezeu a trimis in lume Cuvantul, ca sa ne mantuiasca pe noi.

Deci sa nu tacem cand trebuie sa spunem un cuvant de mangaiere sau unul de mustrare! Sa tacem numai cand ne vine sa spunem vorbe rele si sa ii judecam pe altii! Atunci sa tacem! Hristos se marturiseste si prin cuvant.

Din aceasta postare mi-a venit un gind, o inee . Tot exista unii frati care deschid serii de threaduri , unul dupa altul , despre tot felul de lucruri simple dar pe care ei nu doresc sa le lectureze singuri ci sa deschida un fir dupa care deodata devin f. inspirati si cunoscatori si se iau de guler cu cei care sunt de alte pareri drepte sau care ii critica in vreun fel . Deci , nu ar fi mai potrivit sa deschida unul dintre ei un fir serios despre aparenta antiteza dintre cuvintele evangheliei care spune o data la Ioan : ,, cine nu stie puterea cuvintului nu stie ce este D.zeu" iar alta data spune, la Matei : ,, oamenii se judeca dupa fapte si nu dupa vorbe " . Ce sens are aceasta triada : cuvint-vorba- fapta ?
Poate o propunere de discutie ...sau doar pt. hulire !

Nu lasa pe nimeni sa intre in interiorul fiintei/vietii tale. Oricat ti-ar fi de prieten.. pastreaza-ti mereu un loc doar al tau. Daca vei deschide inima, cel ce mai ieri iti era frate si prieten drag va intra cu cizmele pline de noroi in inima ta si ti-o va rani.

Cel mai greu lucru este sa te bucuri (cu inima nu cu vorba..) de bucuria fratelui tau dar inima ta sa ramana neschimbata!!

Si o a doua lectie;
Spune adevarul in fata unui om...sa vezi daca mai doreste sa iti fie prieten.
Prietenia construita pe: aud numai ce-mi convine..nu este prietenie. Este doar o intelegere tacita de a ne maguli reciproc..

Cat despre cuvantul tau frate Zaharia...mare dreptate ai. Deschidem un subiect nu pentru a invata sau pentru a ajuta, ci pentru a arata cat suntem de tari...sau mai rau asa cum bine ai spus si fratia ta, pentru a huli!

[zaharia_2009]

În prealabil postat de eduardd

Nu lasa pe nimeni sa intre in interiorul fiintei/vietii tale. Oricat ti-ar fi de prieten.. pastreaza-ti mereu un loc doar al tau. Daca vei deschide inima, cel ce mai ieri iti era frate si prieten drag va intra cu cizmele pline de noroi in inima ta si ti-o va rani.
Firea omului este plecata spre cele rele.. frumos spune psalmistul.
De aceea cel mai greu lucru este sa te bucuri (cu inima nu cu vorba..) de bucuria fratelui tau dar inima ta sa ramana neschimbata!!

Si o a doua lectie;
Spune adevarul in fata unui om...sa vezi daca mai doreste sa iti fie prieten.
Prietenia construita pe: aud numai ce-mi convine..nu este prietenie. Este doar o intelegere tacita de a ne maguli reciproc..

Cat despre cuvantul tau frate Zaharia...mare dreptate ai. Deschidem un subiect nu pentru a invata sau pentru a ajuta, ci pentru a arata cat suntem de tari...sau mai rau asa cum bine ai spus si fratia ta, pentru a huli!

Atit de frumos si mai ales adevarat ai spus postind aceste reflectii ... Toata postarea ta precum si ceea ce fac si eu de mai multa vreme este sa combat reaua parere ca dragostea este fara margini, iertarea asemenea, iubirea necontenita si cite si mai cite ,,trasaturi bune" de care nu mai stim ce sa mai facem birfindu-le pe forum . Insa in totdeauna se uita legea dumnezeiasca ca orice lucru bun si ziditor se face cu ,,buna rinduiala si dreapta socoteala" .Aceasta este masura lucrurilor ! Insusi Hristos a procedat asa , iar cind a fost nevoie sa puna mina pe bici a pus, iar cind a trebuit sa mustre si nu sa se pupe cu ierarhia bisericii a mustrat , cind a trebuit sa-si mustre ucenicii i-a mustrat si nu i-a luat de git si batut prieteneste pe spate iertindu-i aiurea , caci mustrarea si pedepsirea este corectoare , aceasta este dragostea pt. aproapele , de a nu-l lasa in pacatele , in greseli tolerindu-l pina se da mort pacatului.

Doar atit am vrut sa precizez desi din postarea fratiei tale mai reies si altele.
Sa ne auzim cu pace si bucurie.

În prealabil postat de eduardd

Nu lasa pe nimeni sa intre in interiorul fiintei/vietii tale. Oricat ti-ar fi de prieten.. pastreaza-ti mereu un loc doar al tau. Daca vei deschide inima, cel ce mai ieri iti era frate si prieten drag va intra cu cizmele pline de noroi in inima ta si ti-o va rani.

Cel mai greu lucru este sa te bucuri (cu inima nu cu vorba..) de bucuria fratelui tau dar inima ta sa ramana neschimbata!!

Si o a doua lectie;
Spune adevarul in fata unui om...sa vezi daca mai doreste sa iti fie prieten.
Prietenia construita pe: aud numai ce-mi convine..nu este prietenie. Este doar o intelegere tacita de a ne maguli reciproc..

Cat despre cuvantul tau frate Zaharia...mare dreptate ai. Deschidem un subiect nu pentru a invata sau pentru a ajuta, ci pentru a arata cat suntem de tari...sau mai rau asa cum bine ai spus si fratia ta, pentru a huli!

"Spune adevărul în faţă unui om...să vezi dacă mai doreşte să îţi fie prieten"
Dumnezeu a rânduit să fie probate aceste cuvinte înţelpte .
Nu sunt vorbe spuse în vânt de Jenica ,sunt un mod de viaţă al ei.

[Doriana]

Astazi am reusit sa-I multumesc lui Dumnezeu pentru toate suferintele prin care am trecut in viata, chiar daca m-au durut cumplit. Ii multumisem si pana acum, dar acum am reusit sa fiu fericita pentru ele. Mi-am dat seama ca dragostea se caleste in suferinta si fericirea are valoare numai daca o poti compara cu necazul. Ani de zile m-am rugat lui Dumnezeu sa-mi ia suferinta, dar astazi, daca ar fi sa iau viata de la capat, nu as mai fugi de necazuri si momente grele, pentru ca ele mi l-au adus pe Dumnezeu foarte, foarte aproape. Si pentru asta merita sa treci prin orice.


N-as fi stiut, Iisuse Doamne, ce mare si puternic esti
De n-as fi fost in grea-ncercare sa vad ce falnic stralucesti.

N-as fi stiut cat esti de-aproape de cel lovit si parasit
De n-as fi fost in greul luptei de unde m-am intors ranit.

N-as fi stiut ce e iertarea ce-o dai adanc si minunat
De n-as fi fost si eu un Petru ce-n clipa grea m-am lepadat.

N-as fi-nteles pe cel ce plange si trece azi prin greu necaz
De n-as fi fost si eu in viata mereu cu lacrimi pe obraz.

Am inteles din toate-acestea ca vrei ca Tine toti sa fim
Chiar daca pretul este mare, eu stiu, se merita deplin.

[Bast-et]

Am invatat sa nu judec persoanele dupa aparenta.