De ce Dumnezeu ne a creat?

În prealabil postat de Scotianul

Deci nu despre cunoaştere este vorba, ci despre distincţia dintre bine şi rău, distincţie pe care o ştie face numai Dumnezeu, Cel Care Îşi iubeşte creaţia în întregul ei, până la sfârşitul veacurilor, şi nu sărmanul om, această efemeridă limitată şi egoistă pentru care lumea se termină odată cu el. Aşa după cum arăta la vremea sa Nae Ionescu, Dumnezeu a exprimat prin această interdicţie însăşi condiţia umană ca şi când ar fi spus: „Măi omule, tu trebuie să ştii că asta nu este natura ta. Dacă tu faci asta calci nu legea Mea, calci legea ta. Vrei să treci peste condiţia ta?

Dumnezeu a stabilit această lege nu fiindcă s-ar fi temut de noul statut al omului, ci tocmai fiindcă ştia că omul, ca fiinţă imperfectă dar perfectibilă, nu avea aptitudini pentru un asemenea statut. Înzestrat cu inteligenţă şi cu voinţă, dar fără a putea fi Dumnezeu, omul s-a vrut a „fi ca un Dumnezeu” şi de aici toate erorile voluntarismului antropocentric.

Sa inteleg deci ca inainte de a se intimpla pacatul primordial, omul era inteligent, avea vointa, dar nu putea face distinctia intre bine si rau?
Si ca pacatul primordial este ca omul a vrut (avind vointa) sa faca si el aceasta distinctie?
Cum se comporta oare omul inainte de a putea face distinctia intre bine si rau?

[florinbrasov0]

În prealabil postat de topcat

Sa inteleg deci ca inainte de a se intimpla pacatul primordial, omul era inteligent, avea vointa, dar nu putea face distinctia intre bine si rau?
Si ca pacatul primordial este ca omul a vrut (avind vointa) sa faca si el aceasta distinctie?
Cum se comporta oare omul inainte de a putea face distinctia intre bine si rau?

Raul este lipsa binelui. A face rau, inseamna a face contrar binelui. De aia Dumnezeu nu a creat raul. Deci raul este impotrivire fata de Dumnezeu. In starea primordiala nu a existat rau, pana cand omul nu s-a impotrivit lui Dumnezeu prin calcarea poruncii.
Omul a fost creat dupa chipul lui Dumnezeu. Asta inseamna ca are vointa, ratiune, libertate. De asemenea Dumnezeu l-a creat si dupa asemanarea Sa. Asemanarea cu Dumnezeu a fost pierduta prin cadere. Ea se poate redobandi prin credinta, virtute si prin fapte.( http://www.plasticsusa.com/ortho/chipul.html ).

În prealabil postat de florinbrasov0

Asemanarea cu Dumnezeu a fost pierduta prin cadere.

„Dumnezeu ştie că în ziua în care veţi mânca din el vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul.” (Facerea 3,5)
Cum se impaca ceea ce sustii tu cu fragmentul citat de mine?

În prealabil postat de florinbrasov0

Raul este lipsa binelui. A face rau, inseamna a face contrar binelui. De aia Dumnezeu nu a creat raul. Deci raul este impotrivire fata de Dumnezeu. In starea primordiala nu a existat rau, pana cand omul nu s-a impotrivit lui Dumnezeu prin calcarea poruncii.

Cel putin in potential, raul exista. Doar ca omul nu-l facea, nu? Ca doar nu cred ca sustii ca exista ceva care sa nu fi creat de Dumnezeu, asa cum sustin si ateii.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de topcat

Cel putin in potential, raul exista. Doar ca omul nu-l facea, nu? Ca doar nu cred ca sustii ca exista ceva care sa nu fi creat de Dumnezeu, asa cum sustin si ateii.

Raul nu este, nu exista. Raul inseamna o lipsire de bine.

Deci raul nu reprezinta o creatie, ci mai degraba o distrugere. O corupere a binelui.

În prealabil postat de Florin-Ionut

Raul nu este, nu exista. Raul inseamna o lipsire de bine.

Deci raul nu reprezinta o creatie, ci mai degraba o distrugere. O corupere a binelui.

Distrugerea, lipsirea sau coruperea e rea sau buna? :)
Raul nu exista numai acolo unde exista numai bine absolut. De acord?

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de topcat

Distrugerea, lipsirea sau coruperea e rea sau buna? :)

Binele trebuie inteles ca voia divina. Orice alterare a voii Lui Dumnezeu inseamna rau. Insa acest rau nu are substanta ca sa fie. Deci raul inseamna ceva, nu exista de fapt. Complicat. :)

În prealabil postat de topcat

Raul nu exista numai acolo unde exista numai bine absolut. De acord?

Deja ne avantam prea mult pe taramul metalogicii... Binele absolut este facut de Dumnezeu. Celelalte fiinte care respecta dorintele Lui raman intr-o stare relativa de bine, cu posibilitatea inaltarii continue spre Binele desavarsit. Deci, in functie de conditia existentiala in care au fost create, ratiunile care raman de partea Binelui pot sa faca mai mult sau mai putin bine, dupa cum le-a dat Dumnezeu posibilitatea sa faca.

Raul probabil ca incepe de la un punct-limita, in momentul in care ratiunea cuiva spune: NU, nu vreau, nu-mi convine ideea Ta!

În prealabil postat de Florin-Ionut

Binele trebuie inteles ca voia divina. Orice alterare a voii Lui Dumnezeu inseamna rau. Insa acest rau nu are substanta ca sa fie. Deci raul inseamna ceva, nu exista de fapt. Complicat. :)

Cutremurele sint ceva rau sau bun?

În prealabil postat de Florin-Ionut

Deja ne avantam prea mult pe taramul metalogicii... Binele absolut este facut de Dumnezeu. Celelalte fiinte care respecta dorintele Lui raman intr-o stare relativa de bine, cu posibilitatea inaltarii continue spre Binele desavarsit. Deci, in functie de conditia existentiala in care au fost create, ratiunile care raman de partea Binelui pot sa faca mai mult sau mai putin bine, dupa cum le-a dat Dumnezeu posibilitatea sa faca.

Raul probabil ca incepe de la un punct-limita, in momentul in care ratiunea cuiva spune: NU, nu vreau, nu-mi convine ideea Ta!

Deci posibilitatea este data de Dumnezeu?

[delia31]

În prealabil postat de topcat

Sa inteleg deci ca inainte de a se intimpla pacatul primordial, omul era inteligent, avea vointa, dar nu putea face distinctia intre bine si rau?
Si ca pacatul primordial este ca omul a vrut (avind vointa) sa faca si el aceasta distinctie?
Cum se comporta oare omul inainte de a putea face distinctia intre bine si rau?

draga topcat

Am si eu o curiozitate. printre altele.

Pe tine chiar te intereseaza lucrurile astea pentru propria intelegere sau vrei doar sa le demontezi ?

Nu de alta, dar un cautator adevarat cauta in surse reliable, citeste autori consacrati, nu intreaba niste laici pe un forum si se rezuma la asta.

Toate problemele astea au fost dezbatute deja.
De ce nu citesti pentru inceput de ex. Dogmatica Sf. Ioan Damaschin sau mai aproape de noi pe Dumitru Staniloae ?

Pentru niste amarati de laici aflati pe diverse trepte de credinta, toata teoria despre Dumnezeu e o nimica toata. Nici nu-l preocupa pe credincios atata teoretizare, ci mai degraba sa si-L apropie in suflet.

Teoria e treaba specialistilor. Daca chiar te zbati sa gasesti adevarul crestin, intreaba si tu specialisti, nu niste forumisti diletanti.

Pana te apuci de studiat scrierile teologilor si ale sfintilor parinti, iti semnalez (in calitate de forumista semidocta in materie) doar cateva idei pe scurt la problema in cauza. Vezi ca toata discutia e mult mai ampla si nu o poti dezbate pe forum.

Sunt biblioteci intregi de carti pe tema „chip si asemanare”, pacatul primordial, scopul creatiei etc.

Pune mana si citeste daca chiar te intereseaza subiectul. Cine crezi ca poate face un rezumat in 2 fraze si sa le dea cuiva sa le inghita ca o pastila dupa care brusc sa devina cunoscator?


Deci, un mic rezumat din perspectiva sf. parinti: incearca sa citesti fara prejudecati.

Dumnezeu l-a facut pe om dupa chipul si asemanarea Sa.

Chipul se refera la vointa libera si ratiune iar la asemanare, omul urma sa ajunga pe parcurs prin participarea de buna voie la planul lui Dumnezeu.

Cu ce scop l-a facut asa? Ca omul sa fie partas la viata fericita a Sfintei Treimi, nu de altceva, nu ca sa traiasca separat in alt plan iar Dumnezeu sa se uite de sus. Dumnezeu l-a creat pe om sa-i fie partener de viata, colaborator.

Scopul firesc al omului e sa ajunga, sa devina unit cu Dumnezeu. Dar la unirea asta, Dumnezeu nu a vrut sa-l oblige pentru ca „ceea ce se face silit nu este virtute” – ( asta a zis-o Sf. Ioan Damaschin si alti sfinti parinti)

Trebuia deci, ca omul să fie mai întâi pus la incercare, pentru ca altfel, omul n-ar fi avut nici un merit.

Dumnezeu nu l-a facut sa fie un robot pe care sa-l manevreze cu telecomanda, ci l-a pus pe un drum ce putea fi parcurs in 2 directii opuse. La alegere. Sau pe directia propusa (nu impusa) de Dumnezeu sau pe directia opusa.(vezi Dogmatica Sfântului loan Damaschin)

Fără cele 2 optiuni ( fie cea propusa, fie cea opusa), Adam n-ar fi fost cu adevărat şi cu totul liber.

Daca Dumnezeu l-ar fi obligat la ceva, atunci scopul pentru care l-a creat, adica ajungerea la asemanare si îndumnezeire ar fi aparut ca singura cale posibilă şi deci ca necesară şi impusă prin însăşi natura ei.

Dumnezeu vrea ca omul să fie desăvârşit DAR NUMAI prin alegerea lui,. prin colaborarea de bunavoie cu El Atunci când l-a creat după chipul Său, l-a înzestrat cu o libertate absolută, care-i permitea să participe de buna voie la propria îndumnezeire şi să dobândească cu ajutorul lui Dumnezeu asemănarea cu El.

Interdictia de a mănânca din rodul acestui pom, a fost data pentru ca omul inca nu era pregatit pentru roadele lui.

Un prim pas spre asemanare este ascultarea de buna voie de Dumnezeu. Dupa ce ar fi inaintat pe calea ascultarii si ar fi trecut de varsta copilariei duhovnicesti, ar fi avut acces si la pomul cunostintei binelui si raului. Doar ca la acel moment era prea devreme.
Inca nu stiau nici macar teoretic nimic despre cele 2 optiuni opuse.


Si diavolul, i-a strecurat omului tocmai ideea asta in minte, ca poate ajunge la asemanarea cu Dumnezeu fara sa tina cont de etapele premergatoare.
Adica exista si varianta "shortcut", fara ascultare, rabdare, infranare (virtuti care duc la asemanare) si poate sa guste imediat din fructul oprit care e foarte la indemana.

Fraierit de sarpe, omul l-a crezut pe acesta pe cuvant si ales calea opusa celei propuse de Dumnezeu. A hotarat de bunavoie sa experimenteze contrariul. A ales calea prin care se indeparteaza de Dumnezeu.

La început răul exista ca posibilitate pentru libertatea omului; Acest lucru era indispensabil pentru ca libertatea omului să fie desăvârşită.

Dacă omul n-ar fi putut face opusul binelui, n-ar fi fost cu adevărat liber.

Numai ca simplă posibilitate, răul constituia o condiţie a libertăţii omului; nu se cerea actualizarea acestei posibilităţi, săvârşirea lui efectivă


Raul este o născocire. Raul nu exista decat prin negarea binelui. Unde se exclude lumina, incepe intunericul.

Cand optezi impotriva binelui (cel propus de Dumnezeu) se deschide o zona a opusului binelui, a negarii lui.

Sfinţii Părinţi spun că răul nu are substanţă, el este pur şi simplu non-existenţă.

Aceasta nu înseamnă că el nu există într-un anume fel: el există doar ca negaţie. El este non-existenţă, este necunoaştere, negare, respingere, uitare de Dumnezeu care este Fiinţa prin excelenţă.

Omul, respingând ceea ce-i propune Dumnezeu, a început să gândească şi să-şi născocească cele ce nu sunt, adica contrariul binelui.

Dumnezeu este Fiinţă în mod absolut, după cum El însuşi a zis „Eu sunt Cel ce sunt". Omul care alege sa traiasca în afara Lui nu poate fi decat si in afara de sine.

Şi ajungând în afară de sine, născoceşte cele ce nu sunt şi le dă chip lor. –
(vezi Sf. Athanasie cel Mare, Tratat despre Intruparea Cuvantului).

Asta doar foarte pe scurt. Iarta-mi te rog tonul, dar chiar nu inteleg de ce nu citesti autori adevarati care chiar stiu ce si cum.

În prealabil postat de delia31

draga topcat

Am si eu o curiozitate. printre altele.

Pe tine chiar te intereseaza lucrurile astea pentru propria intelegere sau vrei doar sa le demontezi ?

Ma intereseaza sa aflu daca exista vreunul dintre voi care sa fi inteles existenta lui Dzeu fara a se lovi de vreo contradictie. Cu aceasta ocazie, am gasit trei tipuri de credinciosi: unii care nu inteleg ce e aceea contradictie si deci se multumesc cu partea soft a credintei, altii care inteleg ca exista contradictii, stiu care sint acelea, dar prefera sa creada ca e ceva de moment, iar tipul trei este cel ce crede din motive utilitariene, considerind ca fara credinta am duce-o mai rau.

Te-as intreba daca crezi ca o ratiune omnipotenta, omniprezenta si omniscienta poate sa se cenzureze pentru a crea ceva la care sa nu aibe acces. Adica daca poate crea o lume care sa evolueze fara sa stie dinainte exact catre ce evolueaza. Sau, cu alte cuvinte, sa creeze o alta ratiune independenta de el.