Mincarea proasta a saracului

[sophia]

Numai o observatie:

Nu stiu altii ce sunt, dar eu sunt om, fiinta omeneasca si de aceea am limite (omenesti).
Prin credinta in Dumnezeu nu ne pierdem fiinta umana cu tot ceea ce ii apartine, ci doar tindem spre un alt fel de persoana.
Nu stiu de ce cred unii ca ne putem schimba automat si prinde chip de sfinti, de ingeri.
Credinta nu inseamna, contrar ideilor unora, ca trebuie prin ea sa ajungem fiinte din ceruri, sau numai duhuri, fara trup.
Din toate discutiile de pe aici, lipseste, in numele credintei, componenta trupeasca. E ca si cum cereti credinciosului sa se desprinda de trup, la propriu, si sa ramana numai duh. Ca nici sufletul nu este bun in credinta (dupa unii). Nu trebuie sa ai suflet, sentimente. De ce oare?
Nici trup nu trebuie sa ai: oase, sange, dureri, boli, nimic. Totul este un pacat.

Eu una nu pot fi altceva decat om, cu trup, suflet si minte. Asa cum m-a facut Dumnezeu. Poate ca pe altii i-a facut altfel.

Din scrierile mele nu lipseste niciodata Dumnezeu. El este acolo mereu, chiar daca unii nu-l vad.
Faptul ca tindem spre Dumnezeu, cu suflet, cu rugaciune, ca facem anumite eforturi sa-i fim pe plac, nu ne face sa fim altceva decat oameni.
Eu asa gandesc. Mi se spune ca sunt...in toate felurile. Asa m-a facut Dumnezeu, si El stie asta, el ma judeca, el ma corecteaza, el ma pedepseste, etc.
Dar m-a facut om, cu un anumit trup. Si n-am cum sa schimb asta.
Unii poate ca reusesc sa "uite" ca au trup. Poate ca le merge o vreme, dar vine la toti si boala, si moarte si asta arata trupul.

[Daniel777]

Dupa pacat am ajuns ca trupul sa comande sufletului.Ceea ce trebuie sa facem,sa ne straduim toata viata,putin cate putin,este ca sufletul sa comande trupului.Cum spunea Sorin Dumitrescu: Cu cat imbatranim,trupul se ofileste iar sufletul prinde putere,se maturizeaza,se trezeste la viata.Si atunci sufletul da putere si trupului.Ca in versetul din Psalmi: Innoitu-s-au ca vulturului tineretele mele.
Si atunci devenim omul frumos,om dupa asemanarea lui Dumnezeu,care nu oboseste sa dea jertfa si multumire lui Dumnezeu,care se roaga des,la care patimile si toate atractiile lumii acesteia se sting..
Si toate problemele care ne macina acum vor disparea de la sine.

[anna21]

În prealabil postat de sophia

Numai o observatie:

Nu stiu altii ce sunt, dar eu sunt om, fiinta omeneasca si de aceea am limite (omenesti).
Prin credinta in Dumnezeu nu ne pierdem fiinta umana cu tot ceea ce ii apartine, ci doar tindem spre un alt fel de persoana.
Nu stiu de ce cred unii ca ne putem schimba automat si prinde chip de sfinti, de ingeri.
Credinta nu inseamna, contrar ideilor unora, ca trebuie prin ea sa ajungem fiinte din ceruri, sau numai duhuri, fara trup.
Din toate discutiile de pe aici, lipseste, in numele credintei, componenta trupeasca. E ca si cum cereti credinciosului sa se desprinda de trup, la propriu, si sa ramana numai duh. Ca nici sufletul nu este bun in credinta (dupa unii). Nu trebuie sa ai suflet, sentimente. De ce oare?
Nici trup nu trebuie sa ai: oase, sange, dureri, boli, nimic. Totul este un pacat.

Eu una nu pot fi altceva decat om, cu trup, suflet si minte. Asa cum m-a facut Dumnezeu. Poate ca pe altii i-a facut altfel.

Din scrierile mele nu lipseste niciodata Dumnezeu. El este acolo mereu, chiar daca unii nu-l vad.
Faptul ca tindem spre Dumnezeu, cu suflet, cu rugaciune, ca facem anumite eforturi sa-i fim pe plac, nu ne face sa fim altceva decat oameni.
Eu asa gandesc. Mi se spune ca sunt...in toate felurile. Asa m-a facut Dumnezeu, si El stie asta, el ma judeca, el ma corecteaza, el ma pedepseste, etc.
Dar m-a facut om, cu un anumit trup. Si n-am cum sa schimb asta.
Unii poate ca reusesc sa "uite" ca au trup. Poate ca le merge o vreme, dar vine la toti si boala, si moarte si asta arata trupul.

Parerea mea, Sophia, este ca daca te iubesti pe tine, nu poti "sa-i faci pe plac" lui Dumnezeu.
Este si ipocrizie in aceasta atitudine : "a-i face pe plac lui Dumnezeu". Ca si cum i-ai da un pic din ceea ce ai - in speranta ca El este multumit.. si daca te nevoiesti un pic mai mult in post si rugaciune, gata, ti se pare ca meriti raiul (vorbesc la modul general, nu ma refer neparat la tine).

Eu nu m-am ridicat la acea masura (sunt prea pacatoasa si iubitoare de sine), dar TOATA viata noastra trebuie sa i-o dam lui Hristos!
De altfel chiar aceasta se spune in timpul Sfintei Liturghii: "toata viata noastra lui Hristos Dumnezeu sa o dam".
Deci nu suntem datori doar cu prezenta fizica in biserica si cu doua rugaciuni.. ci ni se cere sa-i inchinam Lui toata viata noastra.
(Lucru firesc, caci ce este un crestin fara de Hristos?)

Revenind la banci..
In timpul Sfintei Liturghii preotul nu slujeste singur. Ci ingerii Domnului slujesc impreuna cu el. Insusi Domnul nostru Iisus Hristos este jertfit, Sfanta Maica a Domnului este prezenta si Ea.
Spune preotul:
„Stăpâne Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai aşezat în ceruri cetele şi oştile îngerilor şi ale arhanghelilor spre slujba slavei Tale, fă ca împreună cu intrarea noastră să fie şi intrarea sfinţilor îngeri care împreună cu noi slujesc şi împreună slăvesc bunătatea Ta. Că Ţie se cuvine toată slava, cinstea şi închinăciunea, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor”.
In timpul Sfintei Liturghii se implinesc cuvintele:
"Adevărat, adevărat zic vouă, de acum veţi vedea cerul deschizându-se şi pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se şi coborându-se peste Fiul Omului." (Ioan 1:51)

Sunt lucruri care au fost descoperite de Dumnezeu oamenilor, nu sunt doar simboluri, ci o realitate nevazuta de ochii multora.. dar unii vrednici le-au vazut si au povestit.

In concluzie, cand este prezent Mantuitorul (si este jertfit in fata noastra), cand este prezent Duhul Sfant, cand Insusi Dumnezeu Tatal coboara, cand in biserica este Maica Domnului, Sf. Ioan Botezatorul, cetele ingeri.. toate in chip nevazut pt omul pacatos.. noi ne gandim la neputintele noastre? La durerea de spate?
Sophia, asta este ispita de la diavol care nu vrea ca noi sa ne bucuram de Sf. Liturghie, nu vrea sa ni se deschida ochii, nu vrea sa ne curatam sufletul si trupul.

[anna21]

Citeste:
http://www.dervent.ro/liturghia.php
http://www.scribd.com/doc/30287373/D...Timpul-Slujbei

[zaharia_2009]

În prealabil postat de sophia

Numai o observatie:

Nu stiu altii ce sunt, dar eu sunt om, fiinta omeneasca si de aceea am limite (omenesti).
Prin credinta in Dumnezeu nu ne pierdem fiinta umana cu tot ceea ce ii apartine, ci doar tindem spre un alt fel de persoana.
Nu stiu de ce cred unii ca ne putem schimba automat si prinde chip de sfinti, de ingeri.
Credinta nu inseamna, contrar ideilor unora, ca trebuie prin ea sa ajungem fiinte din ceruri, sau numai duhuri, fara trup.
Din toate discutiile de pe aici, lipseste, in numele credintei, componenta trupeasca. E ca si cum cereti credinciosului sa se desprinda de trup, la propriu, si sa ramana numai duh. Ca nici sufletul nu este bun in credinta (dupa unii). Nu trebuie sa ai suflet, sentimente. De ce oare?
Nici trup nu trebuie sa ai: oase, sange, dureri, boli, nimic. Totul este un pacat.

Eu una nu pot fi altceva decat om, cu trup, suflet si minte. Asa cum m-a facut Dumnezeu. Poate ca pe altii i-a facut altfel.

Din scrierile mele nu lipseste niciodata Dumnezeu. El este acolo mereu, chiar daca unii nu-l vad.
Faptul ca tindem spre Dumnezeu, cu suflet, cu rugaciune, ca facem anumite eforturi sa-i fim pe plac, nu ne face sa fim altceva decat oameni.
Eu asa gandesc. Mi se spune ca sunt...in toate felurile. Asa m-a facut Dumnezeu, si El stie asta, el ma judeca, el ma corecteaza, el ma pedepseste, etc.
Dar m-a facut om, cu un anumit trup. Si n-am cum sa schimb asta.
Unii poate ca reusesc sa "uite" ca au trup. Poate ca le merge o vreme, dar vine la toti si boala, si moarte si asta arata trupul.

La staruinta acerba asupra si despre trupesc nu pot sa va raspund decit cu cuvintele Mintuitorului , prin care intentionez sa va sugerez ca s-ar putea sa fi gresit metoda de mintuire . Nu trebuie sa va speriati sau sa va nelinistiti ci doar sa reflectati ! Asadar , spune insusi Hristos ca ce este trupesc , trupesc ramine si ce este carne , carne neputincioasa va fi mereu . Duhul este rivnitor dar carnea neputincioasa , pt. aceasta trebuie sa ne si rugam neincetat. A ne ruga este un mod generic de a spune pt,. ca in realitate trebuier sa facem tot ceea ce este duhovnicesc neincetat ca sa ne putem mintui . Pt. a anihila efectele carnii ne si botezam , pt. a ne naste cu adevarat , adica din duh si adevar . Nu puneti pret pe carne si pe trup mai mult decit o grija minim necesara . Trupul este doar un vehicul pt. lumea aceasta, o sluga buna sau un stapin prost fata de suflet . Cei mai rivnitori decit noi mirenii, adica cei calugariti, incep chiar din viata aceasta sa traiasca in chip ingeresc acordind trupului doar f. putina atentie. Nu va lasati atrasa si impresionata de lucrurile simple si ieftine precum trupul ci fiti cu virtute multa si struniti-l barbateste . Astfel veti avea ocazia sa vedeti ca dupa ce-si arata coltii la inceput , incercind sa va sperie, se domoleste si se face ascultator precum mieluselul . Daca veti pleca urechea la el, alintindu-va impreuna, in scurt timp se va face imparat mare peste putinul suflet pe care il aveti. Adica , cam asa cum stati acum . Ori aceasta stare este una a valorilor rasturnate, nefireasca, neduhovniceasca, neinalta spiritual !
Nu mi-ati raspuns, nu va impresioneaza si nu va pune pe ginduri cit de greu consimte Hristos la unire ? Chiar nu v-a atras atentia ? V-a uimit doar stressul produs de nemincare ? Trupul rivneste la mincare deasa dar duhul nu cugeta la nimic in legatura cu Hristos ?Doar atit ati trait, ati simtit ? Ia sa va mai ginditi, va propun ! Cugetati si va nevoiti neincetat la si pt. Hristos si numai astfel puteti gindi (macar gindi !) la mintuire !


Sa ne auzim cu pace si cu folos !