Ce avem în comun?

În prealabil postat de Doriana

Avem in comun intai de toate faptul ca suntem oameni, creati de acelasi Dumnezeu, chiar daca unii se considera stimate animale evoluate.
Avem in comun faptul ca Hristos a murit pe cruce pentru noi toti, nu selectiv doar pentru unii, si ne vrea pe toti cu El in cer. Avem toti familii, job-uri, bucurii si necazuri, ispite si incercari...Toti ne indoim sub povara crucii, luptam, plangem si ne bucuram atunci cand Dumnezeu ingaduie bucuria in vietile noastre. Falimentam si ne pocaim, cadem si ne ridicam din cadere mai bogati spiritual si mai smeriti.

Desigur, exista si o categorie de oameni care nu a cunoscut dragostea lui Hristos si nici nu vrea s-o cunoasca. Viata lor e doar lupta in van, investesc timpul in firea pamanteasca si daca nu se vor pocai vor secera roade amare . Dumnezeu sa se indure de ei...

Bine, omeneste evident ca avem multe lucruri in comun, dar aici se pune problema care priveste aspectul eclesial al lucrurilor, nu natura umana. Vorbeam despre comunitatea eclesiala, caz in care bineinteles ca noi nu putem avea lucruri in comun cu adventisti, penticostali, ... pentru ca ei nu reprezinta Sfanta Biserica a lui Hristos, ci niste adunari sectare; aceste secte sa fie clar nu sunt nici Biserica, si nici macar "biserici". Deci din punct de vedere eclesiologic, nu avem in comun nimic cu sectarii eretici si anatematizati de insusi sfantul apostol Pavel.

[Doriana]

În prealabil postat de ivo_faith

Bine, omeneste evident ca avem multe lucruri in comun, dar aici se pune problema care priveste aspectul eclesial al lucrurilor, nu natura umana. Vorbeam despre comunitatea eclesiala, caz in care bineinteles ca noi nu putem avea lucruri in comun cu adventisti, penticostali, ... pentru ca ei nu reprezinta Sfanta Biserica a lui Hristos, ci niste adunari sectare; aceste secte sa fie clar nu sunt nici Biserica, si nici macar "biserici". Deci din punct de vedere eclesiologic, nu avem in comun nimic cu sectarii eretici si anatematizati de insusi sfantul apostol Pavel.

Trecand peste faptul ca ramane de vazut pe cine a anatemizat Sf Ap Pavel, problema majora nu este ce au in comun ortodocsii si adventistii, ci ce ai in comun tu si Hristos. Asta ar trebui sa-l framante pe orice crestin ravnitor. Apartenenta la o Biserica nu are nici o valoare daca nu e insotita de un caracter frumos si smerit , de calauzirea lui Hristos, de renuntare la sine si dragoste de oameni.

În prealabil postat de Doriana

Trecand peste faptul ca ramane de vazut pe cine a anatemizat Sf Ap Pavel, problema majora nu este ce au in comun ortodocsii si adventistii, ci ce ai in comun tu si Hristos. Asta ar trebui sa-l framante pe orice crestin ravnitor. Apartenenta la o Biserica nu are nici o valoare daca nu e insotita de un caracter frumos si smerit , de calauzirea lui Hristos, de renuntare la sine si dragoste de oameni.

Bun, deci incepatorul acestui thread a pus asa problema, iar eu am raspuns la subiect. Apartenenta la Biserica are valoare si inca valoare suprema, atata timp cat se face asa cum trebuie. Lucrurile sunt foarte clare din punct de vedere eclesiologic: noi cu sectarii nu avem nimic in comun pentru ca ei nu sunt biserica, ci secte. Pe de alta parte, relatia noastra personala cu Dumnezeu depinde fundamental de faptul daca facem sau nu parte din Sfanta Biserica. Un "credincios" sectar nu Il poate cunoaste realmente pe Dumnezeu, tocmai datorita faptului ca este in afara lucrarii Duhului Sfant din Sfanta Biserica. Fiind in afara Sfintei Biserici este evident ca el nu beneficiaza si nici nu poate beneficia de oportunitatea de a Il cunoaste cu adevarat pe Dumnezeu, si anume in Iisus Hristos prin Duhul Sfant. Pentru ca Hristos este Calea, Adevarul si Viata, iar Mantuitorul se face cunoscut oamenilor launtric, mistic doar in Duhul Sfant.

Pe de alta parte, in evanghelia dupa sfantul Ioan, Iisus spune foarte clar ca aceasta este viata vesnica sa Il cunoasca pe Tatal singurul Dumnezeu adevarat si pe Iisus Hristos pe care L-a trimis. Ori atata timp cat Hristos se cunoaste cu adevarat in Euharistie, adica in unirea credinciosului deplina cu El fara confundare, si atata timp cat sectarii nu au Sfanta Euharistie, devine evident ca sectarii nu au cunoasterea adevarata si deplina a Mantuitorului si nici nu o pot avea, pentru ca singuri s-au exclus de la masa comuniunii si de la Biserica cea adevarata.

Pe de alta parte, credinta fara comuniune este o credinta searbada, care risca foarte usor sa se usuce si sa moara, daca nu este hranita de adevarata hrana care este Trupul euharistic al Domnului, si daca nu este adapata de adevarat bautura care este Sangele euharistic al Domnului si Dumnezeului nostru Iisus Hristos. Aceasta impartasire de Domnul este cea care mentine permanent adevarata relatie a noastra cu Iisus Hristos, si prin El cu Insusi Tatal. Lipsa impartasirii cu Domnul cel inviat si inaltat la ceruri, a impartasirii reale, sacramentale risca sa duca la o credinta moarta, formala, rationala, pietista. Inca o data, adevarata credinta in Iisus Hristos are nevoie de aceasta impartasire, de aceasta unire cu El pentru ca noi sa ramanem permanent in vita care este Hristos, si pentru a fi mereu hraniti pentru viata vesnica, care este Domnul nostru.