Pomana

[eclesiastul]

În prealabil postat de georgeval

Iubirea lui Dumnezeu nu se limiteaza numai la cei aflati in viata. Iubirea lui Dumnezeu depaseste timpul si spatiu. Dumnezeu nu iubeste numai pe cei drepti, ci si pe cei pacatosi. Daca acceptam teoria protestanta si anume ca omul in urma mortii cade intr-o stare de somn si va fi trezit la a doua venire a lui Hristos, atunci iubirea lui Dumnezeu este limitata de timp.

Nu toti NP merg pe ideea somnului de dupa moarte. Dar toti NP iti vor spune ca omul are sansa pocaintei cat timp traieste, nu dupa ce moare. Ori intrebarea pe care o ridicasem eu era urmatoarea: de ce e impresia aceasta ca dc un om nu a primit iertarea lui Dumnezeu cat a fost in viata, o va primi dupa ce moare? De ce insista Sf Scriptura cu pocainta? Pai dc putem fi iertati dupa ce murim pai atunci sa traim in destrabalare ca oricum vom fi iertati dupa ce murim pe baza faptelor bune facute de urmasi. Cam asa suna mesajul. Si atunci, de ce sa ma pocaiesc?