Pelerinaj la Neamt si Suceava

Nu l-am cautat pe parintele Ciprian pentru ca nu eu stabileam durata vizitei si ce se va face. Bineinteles daca Dumnezeu imi dadea permis de conducere altfel ar fi fost programul.
Sa stii cherub ca am avut regim mai mult decat post, legume cu paine. Nu m-am dus cu scopul excursiei ci pentru a primi ajutor de la un parinte.
Sper sa ajute inchinarea la icoane si moaste. Daca mi se va rezolva problema eu nu mai cer alte lucruri.

[carmina]

În prealabil postat de idealist

Nu l-am cautat pe parintele Ciprian pentru ca nu eu stabileam durata vizitei si ce se va face. Bineinteles daca Dumnezeu imi dadea permis de conducere altfel ar fi fost programul.
Sa stii cherub ca am avut regim mai mult decat post, legume cu paine. Nu m-am dus cu scopul excursiei ci pentru a primi ajutor de la un parinte.
Sper sa ajute inchinarea la icoane si moaste. Daca mi se va rezolva problema eu nu mai cer alte lucruri.

Sigur ca te vor ajuta si postul si calatoria destul de obositoare si, de ce nu, costisitoare, si inchinarea la sfintele moaste. Insa acestea sunt doar mijloace prin care invatam multe alte lucruri atat de necesare sufletului nostru.
Dar, ce-ar fi daca in rugaciunile noastre am spune ca primim cu inima deschisa tot ceea ce ni se va da, nu dupa dorintele noastre, ci spre folosul sufletesc ?

[Grabriella]

Imi aduc aminte cu mare drag de primul pelerinaj din Moldova dupa convertirae mea la ortodoxism.Citisem cartea Viata parintelui Cleopa si mi-am dorit foarte mult sa ajung la mormantul parintelui si la Neamt.Dorinta mi s-a implinit.Sentimentul descoperirii ortodoxiei prin prisma vestigiilor arhitecturale si istorice a fost coplesitor.Eram cu lacrimile in ochi si inima in gat si sentimentul de bucurie si uimire si sfiala si recunostinta fata de marea mila a Domnului nu m-a parasit in toata aceasta perioada.Ascultam uimita explicatiile istorice legate de intemeierea minunatelor Manastiri, aflam adevaruri pe care nici nu mi le puteam inchipui de multele si marile minuni care au insotit aceste zidiri.Totul era atat de nou, de viu, de minunat, de normal fata de tot ceea ce am invatat la scoala sau in secte despre ortodoxie. Eu am avut sentimentul, cand am ajuns in Moldova, ca am pasit pe alt taram, o alta lume , un univers paralel pe care pana atunci nu l-am putut percepe. O alta dimensiune de a vedea si a simti lucrurile si istoria.Cred din tot sufletul ca sunt locuri incarcate cu o energie si putere incredibila, caci si zidurile si pietrele vorbesc si noi toti am simtit aceste adevaruri.A fost coplesitor. Ceea ce am constatat a fost ca de fiecare data cand ajung in Moldova, la Manastiri, am aceleasi sentimente si trairi si de fiecare data am senzatia ca totul este nou si deosebit ca si cand ar fi prima data cand ajung acolo.Am inteles pentru prima data ca tot ceea ce stiam teoretic din Sf. Scriptura acolo era implinit si trait si jertfit. Dovada clara si de netagaduit a ceea ce inaintasii nostri, chiar analfabeti si fara carte, au fost in stare creada , sa stie , in asa masura incat sa-si dea viata pentru a apara aceste adevaruri de credinta.Pentru prima data am inteles ca pictura, icoanele, sunt Evanghelia in imagini, ca tot din ceea ce este pictat sau ceea ce se face in Biserica Ortodoxa exprima un adevar , un fapt, sau o intamplare din Biblie.Am inteles puterea simbolisticei si acele trairi atat de profunde si discrete , acea coborare in sine, in adancul fiintei tale unde poti sa auzi glasul acela minunat, acel "Susur Bland" cum i s-a descoperit Domnul Sf. Ilie in pestera.Sorbeam ca un insetat fiece strop de roua binecuvantata, aceasta hrana noua, aceasta bautura noua, aceste "bucate grase si miezoase" ale ortodoxiei si nu-mi venea sa cred ca toate acestea exista si au fost experimentate de mii de ani de acesti minunati inaintasi ai nostri care le-au descoperit si le-au trait si ni le-au transmis ca pe o comoara de mare pret.Imi veneau in minte cuvintele Scripturii si trairi si fapte citite si aveam sentimentul ca le traiesc aievea.Aveam senzatia ca si eu calc pe urmele pasilor atator sfinti si martiri ce s-au nevoit si si-au dat viata pentru crestinism, pentru Domnul.Parca pentru prima data am 'vazut' cu ochii sufletului si eu ca si ucenicul dreptului Elisei ostile ceresti de pe toti muntii aceia.Pentru prima data am simtit acea comuniune extraordinara , acea apartenenta cu marea familie crestin ortodoxa din care acum faceam si eu parte. Ma simteam :"cea mai mica fata a lumii printre randunelele ei", o faptura noua si purtata pe brate de ingeri nevazuti, o biata fiinta plina de rani si dureri si neimpliniri, dar care toate , toate au disparut si doar dragostea Domnului o mai vedeam cum mi se descopera in tot ceea ce era in jurul meu.Simteam ceea ce, poate , este 'chemarea strabunilor' pe care pentru prima data ii vedeam in picturi, le vedeam 'ctitoriile', urma mainilor si a slujirii si a trairilor lor.Ii simteam atat de vii si de prezenti, atat de blanzi si calzi si toti parca ma priveau zambind si plini de iubire ca niste bunici ce vad ochii mari deschisi ai nepotilor ce-i inteleg si-i iubesc.Pentru prima data am inteles ce este cu trupurile lor neputrezite si frumos mirositoare. Era chiar dovada Duhului Sfant ca materia poate fi transfigurata de energiile necreate, ca la baza materiei este energia, ca energia a creat materia si nu invers.Ca Dumnezeu ne-a lasat aceste dovezi de netagaduit ca tot ceea ce a fost atins de Duhul Domnului s-a transfigurat si a depasit limitele normalului sau ale firescului.
Atunci am inteles ce simt acei ce sunt in stare sa sarute pamantul tarii.Atunci am inteles de ce Sf. Maria Magdalena a imbratisat si sarutat picioarele Domnului ,de ce se saruta chipul Maicutei Sfinte, de ce se saruta mana preotului, de ce se saruta chipurile din icoane, de ce se saruta sfintele trupuri ale parintilor nostri sfinti.
Doamne, Doamne! Cum sa-ti multumesc!