Muzica Bisericeasca

[costel]

Este minunata Ortodoxia. Muzica a intervenit doar pentru a intari cuvantul din cult, nu pentru a concura cu el sau pentru a-l elimina. Orice exagerare in muzica este necanonica. E de retinut ce a spus Fericitul Augustin:"cand mi se intampla sa ma miste mai mult cantecul decat ceea ce se canta, marturisesc ca pacatuiesc, as prefera atunci sa nu aud pe cel ce canta"

*

[cristiboss56]

În prealabil postat de costel

Este minunata Ortodoxia. Muzica a intervenit doar pentru a intari cuvantul din cult, nu pentru a concura cu el sau pentru a-l elimina. Orice exagerare in muzica este necanonica. E de retinut ce a spus Fericitul Augustin:"cand mi se intampla sa ma miste mai mult cantecul decat ceea ce se canta, marturisesc ca pacatuiesc, as prefera atunci sa nu aud pe cel ce canta"

*

Nu numai pentru a intari cuvantul , dar ea este o minunata si unica , in felul ei , completare a Ortodoxiei , o intarire a acesteia , un adevarat balsam pentru sufletul celui bine credincios .

[gabriela8]

Mie sincer imi place foarte mult muzica psaltica, bizantina. Simti cu adevarat Ortodoxia! Sper sa nu apara modificari de dragul ecumenismului...

[Jane Says]

http://www.crestinortodox.ro/cantari...udio-2795.html

[RCA_Constanta]

Este ceva deosebit fata de muzica normala/liniara. Este ceva dumnezeiesc!

[cruceamea]

Eu, spre exemplu, nu ma pot concentra la rugaciune daca in biserica este muzica corala si nu se canta la strana. poate pentru ca asa m-am invatat. bineinteles ca de multe ori "capul" imi este la grijile zilnice sau la cine stie ce alte prostii, dar sufletul este mult mai miscat cand raspunsurile se fac de la strana.
Oricum, mai importanta este starea sufleteasca cu care mergi la biserica. Daca mergi pentru Domnul toate ti se par perfecte.
Post binecuvantat!

[Ekaterina]

Am auzit la Biserica Sfantul Grigorie Palama in cadrul Liturghiei, o cantare deosebita, Terirem se numeste. Stie cineva ce semnificatie are, care este rolul ei in cadrul Sfintei Liturghii?

Terirem - rugaciunea mai presus de cuvinte

In ultimii ani, odata cu revirimentul cantarii psaltice in tara noastra, ne-a fost dat sa ascultam, fie in cadrul unui concert de muzica bizantina, ori in timpul slujbelor religioase, compozitii muzicale in care nu intalnim cuvinte, ci numai silabe precum te-ri-rem, te-ne-na, to-ro-ro.

Desigur, multi dintre noi, fara a cunoaste prea multe despre aceste cantari liturgice, ne vom fi smintit auzindu-le. In acelasi timp, trebuie sa fi simtit cum aceste cantari ne descopera "adancuri de taina, valori cu neputinta de masurat ale realitatilor, persoanelor si darurilor cantate”.

Ne-am simtit contrariati, deoarece acest gen de cantare, cratima, poarta in sine ceva antinomic, fiind un cuvant necuvant. Pe de-o parte, cantarea ni s-a parut straina din cauza aparentei lipse de sens, iar pe de alta, atat de familiara datorita trairii careia i-a dat nastere in inimile noastre. Este vorba de acel sentiment pe care il avem atunci cand cuvintele de lauda pe care I le aducem lui Dumnezeu, nu sunt suficiente sa exprime tot atasamentul fata de El. Cati dintre noi nu am simtit, macar o singura data pana acum, ca toate cuvintele sunt neputincioase sa exprime intreaga noastra traire.

Asadar, "terirem-ul” incepe in momentul in care cuvantul se arata a fi neputincios. Atunci, cuvantul se smereste, lasand locul cantarii-rugaciune, prin care, dupa cum spune parintele Dumitru Staniloae, „traim taina lui Dumnezeu, ne unim cu existenta sa negraita [...] prin cantare spunem mai mult decat putem exprima prin indiferent care cuvinte [...], exprimam inexprimabilul, apofaticul”.

Sursa: http://www.crestinortodox.ro/liturgi...te-118543.html

[Marius22]

În prealabil postat de Ekaterina

Am auzit la Biserica Sfantul Grigorie Palama in cadrul Liturghiei, o cantare deosebita, Terirem se numeste. Stie cineva ce semnificatie are, care este rolul ei in cadrul Sfintei Liturghii?

Se pare ca Teriremul (sau Cratima - cum este cunoscut in vechile carti de cult) apare incepand cu secolul al XIV-lea, veacul de inflorire a spiritualitatii isihaste. Nu este intamplator acest fapt. Isihasmul a condus la o spiritualizare mai profunda a artei bizantine, manifestata atat in cantul liturgic, cat si in iconografie.

Ca o paralela cu iconografia ortodoxa, putem afirma ca exista chiar si un "terirem iconic". Il intalnim, spre exemplu, intre lucrarile ilustrului iconar bizantin, Teofan Grecul, care a trait in acelasi veac.

Daca in cantare, prin terirem se transcende sensul limitat al cuvantului, fie el si randuit in chip poetic, in icoana de mai jos, Sfantul Macarie cel Mare este reprezentat avand un trup pnevmatizat, "descarnat" de detaliile si tehnicile iconografice curente.

De aceea, ca ortodocsi, se cuvine a vorbi mai degraba despre teologia cantarilor si icoanelor ortodoxe, decat de arta psaltica si arta icoanei.