Cum sa ne purtam si sa comunicam cu Dumnezeu?

[costel]

Sa fim firesti. Dumnezeu nu se lasa impresionat de un om fals. El vede in inima omului. Asa ca de multe ori, pentru Dumnezeu un simplu "Doamne ajuta" rostit din inima, inseamna mai mult decat 2 ore petrecute in rugaciune de altii, care sunt departe cu inima.

[Jane Says]

În prealabil postat de costel

Sa fim firesti. Dumnezeu nu se lasa impresionat de un om fals. El vede in inima omului. Asa ca de multe ori, pentru Dumnezeu un simplu "Doamne ajuta" rostit din inima, inseamna mai mult decat 2 ore petrecute in rugaciune de altii, care sunt departe cu inima.

Rugati-va neincetat.
Eu nu m-as culca pe urechea cum ca Doamne ajuta-ma spusa de mine face mai mult decat doua ore de osteneala ale unuia care si cu inima departe, face totusi efortul de vointa sa citeasca. Ca eu zic Doamne ajuta-ma din suflet atunci cand am nevoie pt ceva concret, dar ala care citeste, si cu sufletul sterp, citeste ca o datorie de zi cu zi poate. Si poate Dumnezeu vazandu-l ca insista, o sa-i dea si har candva.

http://www.crestinortodox.ro/sfaturi...zeu-68708.html

[Doriana]

Frumos si deosebit subiectul topicului...felicitari!

[costel]

În prealabil postat de Jane Says

Rugati-va neincetat.
Eu nu m-as culca pe urechea cum ca Doamne ajuta-ma spusa de mine face mai mult decat doua ore de osteneala ale unuia care si cu inima departe, face totusi efortul de vointa sa citeasca. Ca eu zic Doamne ajuta-ma din suflet atunci cand am nevoie pt ceva concret, dar ala care citeste, si cu sufletul sterp, citeste ca o datorie de zi cu zi poate. Si poate Dumnezeu vazandu-l ca insista, o sa-i dea si har candva.

Pentru Dumnezeu e mai importanta calitatea decat cantitatea. O cana cu apa fierbinte turnata pe mine, lasa urme pentru mai multa vreme, poate pentru totdeauna, spre deosebire de cateva galeti cu apa rece. Bineinteles ca e bine sa ne rugam cat mai mult, dar sa fim si constienti ca ne rugam, ca stam de vorba cu Dumnezeu.

Cred ca pana la urma totul tine de cat de mult constientizam ceea ce cerem sau cat de bine reusim sa ne detasam de cele lumesti cand ne rugam. Pentru omul de rand, disperarea este "ingredientul" necesar care il pune pe o frecventa favorabila dialogului. Atunci cand mama se aseaza in genunchi si se roaga cu lacrimi "Preasfanta Fecioara, salveaza-mi copilul!", in mintea ei nici o alta grija nu mai exista. Apoi constientizarea pacatelor trecute, cand stii ca nu mai meriti nici macar o privire din partea Lui Dumnezeu, ca sa nu mai vorbim de ajutor. Cand iti doresti cu toata fiinta ta sa faci orice pentru a fi iertat. Evident si aici este vorba de lacrimi... Multe lacrimi! Acestea sunt doua dintre posibilitatile omului de rand cand poate primi ajutor grabnic si nemijlocit, cand cerul se deschide sub ochii nostri si cand minunile ni se intampla noua si nu altora!
Altfel... dialogul nu se intrerupe niciodata, nici macar in somn. Si-apoi cum va explicati acest "Doamne-ajuta!" daca nu stiindu-L mereu pe Dumnezeu acolo?