Hristos mantuieste, Duhul Sfant desavarseste

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de iustin10

Si totusi Ionut,pana la urma nu as crede ca e o diferenta intre mantuire si desavarsire.
As vrea sa explic de ce. Pentru a sublinia rolul inimii in faptele noastre .Chiar daca talharul s-a mantuit in ultimile clipe ale vietii sale,el nu a fost mai putin sfant ca sfintii ce au urmat.Chiar daca el nu s-a impartasit ca cei ce au urmat,s-a botezat si s-a impartasit direct cu sangele Mantuitorului care il stropea poate.Iar marturia sa,din ultima clipa,venita din constatarea sa proprie,ca el isi merita pedeapsa,dar Cel fara de prihana e rastignit nevinovat,ascunde o iluminare care altii se vor chinui poate ani intregi in chilii ,ulterior ,ca sa ajunga la ea. Nu oricine putea face ce a facut talharul,si nu in acele momente,cand lupta cu propria lui suferinta ,si regerete
Mantuirea nu vine fara desavarsire .
Chiar daca aceasta desavarsire e obtinuta doar in inima si nu are timp sa se manifeste in fapte ,mantuirea nu vine fara aceasta iluminare interioara,fara aceasta zguduire interna,a sufletului nostru.Se implestesc atunci regretele pentru viata noastra irosita de pana atunci,si dragostea nemarginita si increderea fata de bunatatea lui Dumnezeu.
Cine a trecut acest prag,al exploziei interioare,sfintenia ii va fi usoara apoi.
La fel s-a intamplat cu Maria Egiptreanca,care a avut doar o revelatie in curtea bisercii,si din clipa aceea,toata viata de 47 de ani,a mai mancat doar 5 paini. Cine vede dragostea lui Dumnezeu,iese din aceasta lume.
Mantuirea si desavarsirea merg mana in mana,Duhul desavarseste,iar Fiul mantuieste .
Si desavarsirea Duhului cum poate fi altfel,decat in duh !

Exista multe nivele de existenta superioara, ca dovada biblica avem marturia lui Pavel despre al treilea Cer:

"Cunosc un om în Hristos, care acum paisprezece ani - fie în trup, nu ştiu; fie în afară de trup, nu ştiu, Dumnezeu ştie - a fost răpit unul ca acesta până la al treilea cer."

Deci noi ne apropiem mai mult sau mai putin de Dumnezeu functie de gradul de asemanare cu modelul nostru, Iisus Hristos, Dumnezeu-Omul Cel desavarsit. Daca am iubit neconditionat, daca ne-am smerit cautand sa vietuim dupa voia Lui, lepadandu-ne de sine si de lume si ducand Crucea in fiecare zi, atunci ne vom asemana cu El. Daca am dobandit Duhul Sfant inca de pe acum, vom avea parte de si mai mult in viata viitoare. Daca in schimb nu am reusit sa ne lepadam de absolut toate relele, uneori mai gresind, alteori mai pacatuind accidental, atunci invierea va fi proportionala, culegand in functie de ceea ce am semanat...

In mod similar, exista mai multe moduri in care cei din Iad isi vor continua existenta, functie de gradul de rautate la care au ajuns. Vezi comparatiile cu gheena, intunericul cel mai dinafara, viermele cel neadormit si celelalte. Ar fi ciudat ca cei din subterane sa aiba aceeasi conditie de chin etern indiferent de faptele lor din timpul vietii pamantesti.

Fapta cea mai buna a talharului care se va cantari la Judecata de Apoi este ca s-a facut pe sine insusi pilda de pocainta pentru oricine citeste Evangheliile, ca sa intelegem ca Dumnezeu ne primeste la El orice fel de viata am trait pana in momentul intoarcerii si ca niciodata nu e prea tarziu, sa nu ne descurajam orice-ar fi.


Sfintii Parinti au spus asa: "Tatal este centrul unic al tuturor; fiecare existenta se gaseste pe o raza proprie de lumina si iubire."