Indatoririle nasilor la botez

[Fani71]

În prealabil postat de sophia

@Mihnea - tu spui in genral corect. Totusi mi se pare corect ca in cazul unui cuplu, sa fie numai unul nas si celalalt nu. Eu imi imaginez ca amandoi trebuie sa fie cu copilul si sa participe la ceremonie.
Mi se pare ciudat sa numesti numai pe unul din cuplu nas. Am inteles ca asta se intampla des la catolici.
Si este chiar adevarata traditia asta cu sexul nasului si al finului? Alta ciudatenie...
Eu am mai auzit un lucru: in cazul in care se intampla ceva cu parintii copilului, acesta este preluat de nasi, deci ei au o responsabilitate mare si de aceea mi se pare si mai corect sa fie o familie.

Nasii copilului nu trebuie sa fie casatoriti. Se poate pune si un singur nas.
Traditia cu nasii cuplu este o traditie numai (romaneasca daca nu ma insel), nu zic ca nu este frumoasa, dar nu este o obligatie.

[Mihnea Dragomir]

Naşii unui cuplu sunt un cuplu, iar naşii persoanelor sunt persoane. A spune ca "naşul de botez al copilului este un cuplu" înseamna ca pierdem din vedere semnificaţia teologică a instituţiei naşilor de botez. Când naşul spune "mă lepăd", de fapt copilul spune asta, prin gura naşului si când naşul spune "Cred", de fapt copilul spune asta, prin gura naşului care, prin chiar actul de a năşi, se angajează în faţa lui Dumnezeu şi a oamenilor să ducă pe acel copil spre credinţă.
Când nu e vorba de un copil, ci un adult este cel care se botează, nici nu trebuie neaparat naş, fiindca el insuşi poate spune cuvintele de exorcism si cu propria gură poate spune Simbolul.

Acuma, sigur că nu este interzis ca un copil să aibă doi sau mai mulţi naşi. Când sunt doi, nimic nu interzice să fie un bărbat şi o femeie: ei pot fi căsătoriţi sau nu. Cu alte cuvinte, căsătoria nu are nici o legătură cu a fi naş. Naşa mea de botez este o femeie necăsătorită, care nici nu a dorit să se căsătorească. Este artistă şi a considerat că se poate realiza prin artă. Dar a dorit să aibă, totuşi, ca un fel de copil al ei. De aceea m-a botezat.

[eudiana]

eu sunt nasa unui baietel , iar lumanarea a tinut-o tatal meu
pt botez nu e obligatoriu sa fie cuplu, iar crezul l-am zis impreuna cu preotul

[costel]

Nasul de botez da marturie despre credinta ortodoxa, rosteste Crezul in numele copilului. Asta denota ca nu poti ajunge partas Tainelor sau nu poti deveni membru al Bisericii fara a marturisi Adevarul. Dar el nu trebuie sa se opreasca doar la aceasta marturisire, dupa cum nici mama nu se multumeste doar cu faptul ca a nascut. Si parintele trupesc si cel sufletesc trebuie sa-l creasca.

[sophia]

Mai intai am o observatie: daca un copil trebuie sa aibe in mod normal tata si mama, deci doi parinti, de ce in biserica nu? Adica de ce sa nu aibe doi parinti duhovnicesti?
Nu va inteleg de ce spuneti ca trebuie sa fie numai un nas?
Eu altceva spuneam de fapt:
De ce sa iei dintr-un cuplu o singura persoana s-o faci nas?
Nu stiu, mie mi se pare normal si stiu ca pe vremuri asa era, se lua un cuplu si amandoi deveneau nasi, cu toata ceremonia.
Acum vad, sau poate ca numai la alte confesiuni se intampla asa (am auzit pe aici), in cadrul unui cuplu (familie, casatoriti), unul este nas si celalalt nu. Cum vine asta?
De ce sa nu fie amandoi?
Mi se pare f.ciudat. Un copil sa se duca in vizita la un nas si celalalt este strain, in aceeasi familie?
Eu stiu ca un cuplu casatorit este impreuna in toate, nu-l desparti.

Nu mi-ar fi placut sa am nas o persoana necasatorita si nici n-as boteza un copil numai eu singura, fara sot.

[myreille]

Sunt multe chestii la un botez care sunt numai niste simple obiceiuri...astea sunt fara importanta, cu toate ca lumea le da o super importanta...stiu pt ca sotul meu e preot si stiu cate si cate obiceiuri se mai scot....pe care pr.incearca din rasputeri sa le piarda .ce e mai important e comportamnetul nasilor fata de copilut....CEL MAI IMPORTANT!
Sa stii sa ii duci o jucarie cateodata fara nici o ocazie, sa ii faci vizite sa te interesezi de el...pt ca el sa stie ca 'nana' si 'nanu' sunt acolo mereu pt el niste prieteni , niste parinti adevarati.
Noi avem o singura finuta pana acuma si cu ajutorul lui Dumnezeu vom avea mai multi speram. Incercam pe cat posibil sa o facem sa se simta ca si cum ar fi fiica noastra...e mica ce e drept, dar are un atasament aparte fata de noi, tot timpul i+am dus o jucarioara, am vizitat+o cat de des am putut, in fiecare saptamana macar, ii purtam de grija, cu toate ca are niste parinti minunati.Sunte multe cazuri de nasi care boteaza doar asa, ca e bine sa ai un fin....stiu pe propria piele cum e sa ai un nas care sa nu il intereseze finul deloc....nu e placut.
Indemn pe toata lumea sa isi faca datoria de nasi...nu odata pe luna cu un telefon...poate nici atata...ci si in rugaciune rugandu+te pt. ei ca si pt copii tai, cu prezenta ta alaturi de el sa stie ca are 'nani' iubitori si are pe cine se baza. Iertati, daca am plictisit cumva scriind mult.

[ory]

Intr-o zi, am gasit prin dulap o cana pentru copii pe care o cumparase nana baietelului meu cu vre-o 4 ani in urma. I-am dat-o lui si i-am spus ca este canita de la nana lui, iar acesta a intrebat ; " ce inseamna nana ? "
Deci, nana lui nu l-a mai vazut de la un an, de fap, l-a vazut pe baietelul meu doar la botez si la aproximativ un an de zile si, cam atat. Nici nu stiu daca-si amintesc despre ziua de nastere a acestuia, nu l-au sunat niciodata sa-i spuna ; " La multi ani ! " sau altceva, practic, nu l-au mai bagat deloc in seama, desi, pentru a-l boteza au fost foarte insistenti, fiind vorba despre o prietena din tineretile mele. Cu siguranta ca nu mai stiu cum arata baietelul meu pe care l-au botezat.
O perioada de timp i-am contactat eu, am mai vorbit despre una-alta, incercand sa ocolesc subiectul ignorantei aproape totale pe care acestia o manifesta fata de finutul lor, am considerat ca trebuie sa pastrez o oarecare relatie. Dar, ma cam saturasem sa sun, sa deranjez intr-un fel si sa nu primesc inapoi decat replici de rutina, astfel am renuntat sa-i mai contactez.
De atunci s-a rupt chiar totul.
Poate ca sunt suparati pe ceva, desi consider ca tine de educatie si civilizatie sa se poata comunica in aceasta priviinta. Nu stiu, dar nici nu inteleg cum pot fi atat de indiferenti fata de un copil luat de suflet spiritual. Dar, poate ca nu sunt, sunt convinsa ca macar se rezuma la a se ruga pentru el, stiu sigur ca ei se roaga si au un program meticulos de post si pravila. Asa ca, Dumnezeu sa le daruiasca sanatate si tot ceea ce este bine pe pamant si dincolo . Le simt lipsa si le simt indiferenta in viata finutului lor, tocmai pentru ca baietelul meu nu are parte de diversificarea mediului si a presoanelor cu care sa dezvolte relatii afective.
Un finut isi aminteste intotdeauna de gestul de iubire facut de nasii lui, ii simte astfel aproape si-i intelege ca si parte din existenta acestuia...daca ei isi dau interesul sa fie aproape, atat cat poate fi posibil.