tine mintea ta in iad si nu deznadajdui

[Traditie1]

Vederea pacatelor, caci despre asta este vorba aici, e o lucrare a harului.

O constiinta curata pe masura ce se apropie de Dumnezeu prin nevointa ascetica devine tot mai constienta de natura propriilor pacate (pe baza credintei tot mai vii în existenta Dumnezeului evangheliei) si simte o mare frica precum si convingerea ca va merge în iad.


Totul e sa nu se lase biruita de deznadejde, fiindca deznadejdea duce la alte pacate si în final chiar la pierzarea ireversibila.

Deci acest lucru nu se întâmpla oricui, ci numai nevoitorilor. Celor ce zac în patimile trupesti si sufletesti constiinta le-a murit de mult si nu simt nici o frica sau mustrare.