Despre vraji si necazuri de la diavol. Povestea mea

[Catisma]

În prealabil postat de antoradoi

Diavolul nu vine el ,ca entitate,in corpul sau fizic sa-ti trinteasca usile si/sau sa te scoale din somn,ci o face prin oamenii de linga noi ,cei rau-intentionati,in ceea ce ne priveste,invidiosi pe noi pt realizarile noastre sau pt ceea ce noi sintem si ei nu-s,ca oameni. Asa ca ti-as sugera sa fii cu luare-aminte la cei de linga tine.La "PRIETENI".Stii : "nimeni nu se bucura cind iti merge tie bine"...Si..nu-i nevoie sa te ridici din pat ,in toiul noptii sa faci metanie,dar daca tot te-a trezit VRAJMASUL ,foloseste asta in detrimentul lui,loveste-l cu cea mai sigura ARMA " CRUCEA.fa-ti semnul crucii ,chiar in gind,si zi:" Doamne IISUSE HRISTOASE......Miluieste-ma!" ssi l-ai ars....si incet-incet o sa-i piara setea de a te mai "hartui",caci nu-i va conveni sa fie "sagetat " la nesfirsit.El este intr-un conflict deschis cu IISUS,caci se lupta sa ne atraga in ceata lui.Asa ca la auzul cuvintului IISUS ,fuge mincind chibrituri...
Bafta!

„1) Dacă esti trezit noaptea de duhuri rele care te clatină de umăr imediat cum ai atipit, te trezeste diavolul de câte ori adormi sau îti pune mâna pe fată o persoană nevăzută sau simti respiratia fierbinte a unei persoane nevăzute sau te trage de haine sau alte lucruri ti se întâmplă: te scoli si afumi cu tămâie, stropesti cu agheazmă prin casă, te dai cu agheazmă pe fată, zici rugăciuni, îti faci cruce, apoi te culci. Altfel nu încetează să te chinuiască până la 3-4 dimineata. Ceasul desteptător te trezeste la ora 5, iar la serviciu cazi de somn fiindcă ai dormit numai o oră.

De acest necaz dau cei care nu s-au spovedit si nu s-au împărtăsit de multi ani: unde nu locuieste Duhul Sfânt Dumnezeiesc, vin si locuiesc diavolii.

Rezolvare: Tii post negru vinerea până la ora 24 + rugăciuni. Faci spovedanie generală + împărtăsanie. La spovedanie se spun păcatele începând de la 7 ani si până la vârsta la care esti.

Faza II:
Dacă necazurile nu au încetat, înseamnă că nu ai făcut spovedanie corectă. Nu ai spus păcatele si de aceea diavolul stă. Nu pleacă. Faci post o săptămână si faci din nou spovedanie, la care spui cele ce ai uitat să spui la spovedania anterioară.

Apoi faci Maslu pentru iertare de păcate. Se fac 1-3-5-7-9 masluri.

Uleiul de la un Maslu se foloseste 7 zile, timp în care tii post, cu post negru, luni, miercuri, vineri, până la ora 24.

Zilnic, cu 2 ore înainte de masă ori în cursul zilei, bei un pahar de agheazmă în care pui 9 picături mici de ulei de la maslu.
Înainte să bei acest pahar faci 40 de mătănii.

Rugăciuni:
În timpul zilei se spun: rugăciuni ZILNIC + Tatăl nostru neîncetat + rugăciuni de cerere

Seara:
După ora 22, se aprind 9 lumânări asezate cruce si faci rugăciuni: RUGĂCIUNI ZILNIC + Acatistul Mântuitorului. După fiecare icos, zici si rugăciunea de cerere: „Doamne, iartă-mă pe mine robul tău (numele) si alungă de la mine duhurile rele. Pe pustiu să se ducă, unde om nu locuieste si la mine să nu se mai întoarcă.”

Până scapi, continui zilnic cu acestea. Dacă mai vine diavolul noaptea sau ziua la tine, zici de 3 ori: „În numele Mântuitorului Iisus Hristos, pleacă de la mine.” Sau zici de 3 ori: „Eu sunt al Mântuitorului Iisus Hristos, pleacă de la mine.” La numele Mântuitorului Iisus Hristos, diavolii pleacă. Nu este alt nume care să-l alunge pe satan.

2) Dacă dormi o oră seara, ca apoi să te trezesti si nu mai adormi decât pe la 3-4 dimineata, este de la vrăji. Sau îti este somn toată ziua, dar în clipa când te-ai culcat, somnul a dispărut si te chinuiesti toată noaptea, vrând să adormi. Adormi pe la 4 dimineata. Si diavolii lucrează în ture: de zi, de seară, de noapte, de revărsatul zorilor. Diavolul care te-a chinuit toată noaptea, în zori, a plecat la raport. Dă raportul la căpetenia lor despre ceea ce a lucrat. De aceea adormi în zori, după ce el pleacă.

Cei care nu s-au spovedit si nu s-au împărtăsit de multă vreme pătesc aceasta. Ei nu au lângă ei îngeri care să-i apere în timpul somnului.

(Apoi urmează recomandări asemănătoare cu cele de mai sus: faci spovedanie generală + împărtăsanie, deci curătire + sfintire. La spovedania generală se spun păcatele începând de la 7 ani si până în prezent. Faci rugăciuni + post negru vinerea până la ora 24. Rugăciuni de cerere: „Alungă, Doamne, de la robul tău (numele) orice duh necurat; să se ducă pe pustiu, unde om nu locuieste si la mine să nu se mai întoarcă.)

Diavolul nu vrea să se ducă pe pustiu. El se întoarce înapoi la cel care l-a trimis asupra ta. Deci tu, când începi rugăciunile si postul, fiecare primeste înapoi ceea ce a trimis si are necazurile pe care le aveai tu.

Mergi la Sf. Liturghie în toate sărbătorile. În casă afumi cu tămâie si stropesti cu agheazmă.
Zilnic, când esti curat, iei anafură + agheazmă 3 înghitituri + te ungi pe fată cu agheazmă.
În timpul zilei: rugăciuni zilnic + Tatăl nostru, spus cât mai des, ca să ai legătură cu Dumnezeu prin rugăciuni.

(Încă o situatie, care nu e cazul meu dar care poate folosi celor care au asemenea probleme - am o prietenă în situatia asta:)

3) Dacă esti chinuit de insomnie, de câte ori te trezesti, iei Bibliai si citesti din ea ordonat, de la început. Pui semn unde ai rămas si continui asa, seară de seară. Văzând diavolul că ori de câte ori te trezeste, tu îi faci slujbă lui Dumnezeu, nu te mai trezeste.

De asemenea, poti zice rugăciuni ori de câte ori te trezeste.

4) Dacă simti că vine asupra ta, imediat după ce ai atipit, vine ceva de greutatea unei păsări, pe trunchi, pe picioare, alteori esti lovit în tălpi. Acesta este diavol. Îl alungi, zicând: „Eu sunt al Mântuitorului Iisus Hristos si casa mea la fel, pleacă de la mine.” Sau zici de 3 ori: „Doamne Iisuse Hristoase, Mântuitorule, alungă acest duh necurat de la mine, robul tău (numele); pe pustiu să se ducă si la mine să nu se mai întoarcă.”
- Tii post negru vinerea, până la ora 24 + rugăciuni zilnic, adică dezlegare.
- Cu agheazmă, te ungi pe fată, bei, stropesti prin casă + afumi cu tămâie.
- Ca să poti respinge duhurile rele, faci spovedanie generală + împărtăsanie, adică faci curătire + sfintire. Când îi alungi, diavolii pleacă numai dacă esti al Mântuitorului Iisus Hristos.
- Mergi la Sfânta Liturghie, în toate sărbătorile.

5) Dacă adormi, dar după ce ai adormit, toată noaptea te strânge un sarpe care stă încolăcit peste trunchi si peste brate, te strânge ritmic.
Te strânge si te lasă, ca si cum te-ar zgudui un curent electric periodic si neîncetat, toată noaptea. Dimineată te trezesti mai obosit decât la culcare. Este de la diavol. Chinul acesta se repetă noapte de noapte. Dacă te trezesti si vrei să-ti faci cruce, nu poti, fiindcă nu poti ridica mâna. Faci cruce cu limba în interiorul gurii si ai să vezi că mâna se eliberează. Crucea loveste pe demoni. Ca să scapi, aplici tratamentul de la punctul (4).

6) Poate auzi sonerii la o oră la care nu ai pus ceasul desteptător să sune. Sună exact ca ceasul, la ora 24 sau la ora 3 dimineata; uneori, sună la o oră după ce te-ai culcat si apoi nu mai adormi decât pe la 4 dimineata. Apoi, la ora 5, sună si ceasul tău, după cum l-ai fixat de seara. Soneria care te-a trezit în timpul noptii este diavol.

- Stropesti cu agheazmă prin casă, afumi cu tămâie + rugăciuni. Psalmii au o mare putere de alungare a duhurilor rele. Citesti Psalmii 3-30-142 + încă 3 psalmi pe zi, de la început. Continui asa ordonat, zilnic, până termini Psalmii. Deci, 6 psalmi pe zi. Dacă citesti mai multi, diavolul iese la luptă si s-ar putea să nu fii pregătit prin spovedanie + împărtăsanie, ca să poti duce bine această luptă.

Rugăciunea îi arde pe diavoli, le produce suferintă, ca o arsură. De aceea, uneori vei auzi în timpul rugăciunii mieunând sau mugind, sau urlând ca un lup etc, sau se nelinistesc si fac gălăgie, zgomot.”

„Vă sfătuieste arhimandritul Ilarion Argatu / Despre vrăji si farmece si lupta împotriva lor” - Pr. Alexandru Argatu

[Catisma]

Eu l-am descoperit destul de târziu pe părintele Argatu. Când au început să se îndesească ciudăteniile - ce am perceput eu ca fiind îngrijorător, dar abia târziu mi-am dat seama că ele au apărut mult mai devreme (si dacă eram „în biserică”, cred că mi-as fi dat seama mai din timp si as fi luat măsuri imediat) -, „am luat măsuri” si m-am spovedit, mi-am schimbat viata (cum spuneam si mai devreme - făcând tot ce face un crestin obisnuit: rugăciuni, post, mers la biserică, am început să citesc etc etc) si tot am crezut că, încet-încet, lucrurile or să se rezolve.

Însă, la fel cum îti spuneam si tie, second_choice, probabil că undeva nu am tratat problema suficient de atent si de aplicat (eu am treabă, viata îsi urmează cursul, nu stai să numeri zilele cu pătanii si îti vezi de viata si activitătile zilnice normale); abia acum reflectez mai atent. Nu mă auto-invinuiesc mai mult decât e necesar, însă cred că am fost - tocmai - mai relaxată decât trebuia si asteptam ca problema „să treacă” - la urma urmelor, îmi făcusem datoria, nu?...

Nici acum nu-mi dau seama ce anume am gresit; trebuie să mai caut... si singurul răspuns este într-o seriozitate mai mare, pentru că problema e mai mare decât credeam si pe fundal sunt mai multe chestiuni care probabil îmi întârzie mie rezolvarea. Însă lăsând asta la o parte, eu zic ceva mai mult - asa cum mi s-a si indicat în câteva rânduri (dar, din păcate, n-am găsit „amatori”): îmi trebuie un om, care să mă îndrume ceva mai organizat, cum făcea Pr. Argatu, de exemplu. Sper să-l găsesc. Între timp, mă rog să rezist, o să merg înainte, că n-am încotro...

Si fiindcă tot suntem la cartea Părintelui Argatu... ca să vedeti cât de putin, de fapt, am răsfoit-o, tocmai am descoperit un paragraf interesant (minus episoadele spectaculoase, nu aici vreau să pun accentul), care pune în lumină un pic ce-am spus:

„Când apasă păcate grele din neam, ca ucideri multe sau vrăjitorie [vreau să spun că nu avem, practic, pe mai nimeni din familie care să fi mers la biserică, să se spovedească/împărtăsească si în general să aibă legătură cu credinta trăită, în vreun fel - în afară de (probabil) cea mai mare parte a femeilor, cu traditionalele pomeni si parastase etc - dar nici dintre ele nu credem că a fost vreuna spovedită când a murit], când apasă păcate personale foarte grele, sau persoanele asupra cărora s-au făcut vrăjitorie, dar ani în sir nu s-au dezlegat si au lăsat să stea la ei diavolul ani multi, acum, când vor să scape de diavol, trebuie post neîntrerupt mai multi ani la rând, cu multe zile de post negru L/M/V, cu perioade de post negru neîntrerupt, 3-7-9-14-21-30 de zile. După ce ai lucrat cu el sau după ce l-ai lăsat să stea la tine mai multi ani fiindcă nu te-ai dezlegat când ti l-a trimis, acum, când vrei să scapi de el, diavolul nu pleacă usor, trebuie un efort mai mare. Acesti oameni sunt chinuiti de diavol: nu dorm, nu mănâncă, îi saltă diavolul si apoi dă cu ei de pământ si de aceea fac fracturi repetate. Mi-a spus o bolnavă că după ce o ridică, nu stie niciodată pe ce parte va cădea. „Mă înconjoară o lumină puternică si mă saltă de pe scaun si apoi, când îmi dă drumul, nu stiu pe ce parte voi cădea. Vine o voce de bărbat si îmi porunceste să mă urc pe bloc si să mă arunc jos de acolo. Eu am refuzat, am zis că nu vreau. Îmi porunceste să-i leg vrăji vecinei. A zis că nu încetează să mă chinuiască până nu fac ceea ce îmi porunceste...” În fine, si continuă în acelasi fel. Nu asta e important. E o fază avansată în care să ne ferească Dumnezeu să ajungem, vreunul dintre noi.

Mi se pare însă interesant faptul că fenomenul persistă si cauzele pentru care se întâmplă acest lucru. Recomandările de mai devreme ale părintelui Argatu sunt pentru cei atacati brusc si în faze timpurii. La mine problema e mai „groasă” si se vede treaba că va lua timp să o rezolv. Doamne-ajută...

Si, în faza asta, cred că ajung să vorbesc despre persoana de care tot am pomenit, dar n-am apucat să povestesc. Comentariile recente în care se pune problema „prietenilor” m-au făcut să mă gândesc că, până la urmă, e util să spun si de ea.

[Catisma]

Am s-o numesc X., ca să nu dau nume.

Am să încerc să concentrez cât mai mult... nu stiu dacă o să reusesc.
Acum multi ani, lucram într-un proiect cu niste străini si ca multi care au făcut asa ceva, mi se întâmpla des să fac si organizare, nu numai traducere (căutat săli pentru seminarii, aranjamente cazare etc). Cu ocazia unui astfel de seminar, a trebuit să angajăm si doi interpreti. Am angajat două fete - una din ele era o fostă colegă de facultate, o cunosteam bine - iar cealaltă e această persoană de care spun.

Înainte de seminarul efectiv, a trebuit să ne întâlnim de câteva ori, noi trei, pentru că erau materiale de tradus (pentru prezentări etc). Ne-am înteles fără probleme si ne-am cunoscut un pic mai bine cu X.

În fine. A venit si vremea seminarului, care s-a tinut în altă localitate, nu în Bucuresti. La hotel, X. a stat în cameră cu fosta mea colegă de facultate.

După ce terminam lucrul, ne mai adunam la ele în cameră si mai trăncăneam, ca fetele. Până aici, toate bune si nimic deosebit. Desi, cu ocazia asta am constatat că X. avea un interes excesiv în ciudătenii si fenomenele paranormale, tot ce era misterios si ciudat; nu concepea să scape vreun episod din „Dosarele X.”, care rula pe vremea aceea, etc etc. Nu mai retin amănunte, însă stiu că mi-a făcut o impresie foarte puternică în sensul ăsta; avea ceva straniu si subtil ...întunecat. Si nu sunt chiar pe dinafară cu genul ăsta de literatură, citeam cărti de tipul ăsta pe vremea lui Ceausescu, gen OZN, etc, însă X. mi se părea deja prea mult. Cumva, nu era total „cu noi”.

Într-una din seri, fiind la masă, în hotel, cu toată lumea... eu eram la capătul mesei, vizavi de X. Practic, după fiecare din noi două nu mai stătea nimeni - fusese pusă o masă super-lungă pentru toti, iar după noi continua un spatiu bunicel, de vreo 5-6 scaune libere. În timp ce vorbeam si râdeam si etc, o văd pe X. că nu participa deloc (de fapt, mai întotdeauna părea un pic „altfel”, un pic plecată), nu gusta deloc ce se petrecea si parcă ceva era în neregulă. La un moment dat, o văd că-mi face semn si m-a rugat să ies un pic, că vrea să vorbească ceva cu mine.

Ne-am dus în cofetăria hotelului si ne-am asezat. Acolo, cu chiu cu vai, am reusit să pun cap la cap următoarea chestiune care, bineînteles, mi-a ridicat un pic părul măciucă (nu mai retin cum a curs exact dialogul, replică cu replică, dar asta e ideea): că cineva îi spusese lui X. să mă scoată afară din sală si să mă întrebe (ce avea ea de gând să mă întrebe, n-a mai apucat si sincer, nici nu vroiam să aflu!). Că din toate persoanele de la masă, cineva-ul ăla mă indicase pe mine. Practic, X. îmi sugera că acea „chestie” (vorbesc ca atunci, reactia mea de atunci) stătuse lângă mine, la acel capăt gol al mesei, unde ultimul scaun ocupat era al meu si mă arătase pe mine. „Cu mine” trebuia vorbit.

Bineînteles, eu am început să fac piruete si să o întreb, ti-a murit cineva, esti îndurerată după cineva... etc, etc. Nici nu vroiam să aud de vreo conversatie serioasă! X. era extrem de fermă si tot încerca să mă facă să înteleg că era vorba de cu totul altceva (desi n-a vorbit prea mult, însă era extrem de concentrată si decisă si cred stilul ei laconic era din cauză că nu reusea să-si dea seama cum să mă abordeze mai bine)... Când am început eu să o iau pe „arătură” si să încerc să abat discutia, reactia a fost foarte promptă: „Si tu mă crezi nebună!” Si am văzut că s-a supărat. Oricum, am refuzat orice „colaborare” si am văzut că nu mai îndrăzneste să insiste, indiferent ce-o fi fost. Si aici s-a încheiat toată discutia; ne-am întors înapoi la ceilalti.

Seminarul era de o săptămână. Către sfârsit, colega mea a trebuit să plece cu o zi mai devreme, asa că am rămas X. si cu mine să asigurăm traducerea pentru ziua de vineri. Deci X. a rămas singură în cameră.

Cu o seară înainte, stând si „socializând” cu totii, pe hol, chiar lângă camere - care asezati pe cele 2-3 fotolii (cele care sunt de obicei la fiecare etaj, lângă o măsută etc, lângă camere, la fiecare etaj, stiti cum e), care pe jos, care cu o bere etc, o vedem pe X. că iese din cameră, cu perna în brate si în pijamale - vroia să se ducă să doarmă în cameră cu o doamnă, una din participantele la seminar, pentru că după ce plecase colega mea, era clar că ceva nu era în regulă - îi era frică să stea singură în cameră. Avea un aer absolut bântuit. Stiu că mă uitam la ea - cum eram noi asezati în holul acela, pe jos etc, si ne uitam la X. ca la spectacol - cum iese si se duce în camera doamnei respective, iar apoi se întoarce, tot cu perna în brate; ceva nu îi convenise, probabil.

Vineri, a doua zi, ne-am văzut de muncă în ultima zi de seminar. X. avea aerul că traduce cumva „în aer”, fără legătură cu ceea ce se spunea, de fapt, iar în ziua aia chiar a prestat extrem de slab. Mă uitam la ea si nu-mi venea să cred. Vorbea de parcă însira niste cuvinte, ca în vis, fără noimă. Adică, aveau noimă, însă frazele pe care le însira ea nu aveau nici o legătură cu ce se spunea, „pluteau” pe deasupra mesajelor concrete. Pentru cei care nu stiu limba străină (cum erau multi români atunci, si mai sunt si acum), nu era sesizabil si „păcăleala” poate merge. Am stat ce-am stat si apoi n-am mai putut să o las, pur si simplu m-am gândit că-mi face praf seminarul si că nu puteam să stau cu mâinile încrucisate. Asa că m-am dus la organizatori si le-am spus, iar ei au oprit-o si m-au pus pe mine să traduc, evident...

În tren, spre casă, era foarte bosumflată - explicabil. Am încercat eu să mai fac conversatie cu ea si să-i arăt că nu e nimic personal (chiar am întrebat-o dacă mai e disponibilă altă dată; m-am gândit si eu, poate s-o fi simtit rău de data asta; data viitoare o merge mai bine! - si eu nebună; că era evident că ceva era în neregulă), dar nu era prea dispusă să stea de vorbă.

În fine. Seminarul ăsta avusese loc în martie. Prestatia ei mi-a lăsat o impresie foarte proastă si asa sustin si la ora actuală. De ce, de ne ce, îmi pare rău, dar n-a fost bine deloc. Stiu că am si comentat mai târziu, cu colega care plecase atunci mai devreme. De atât îmi aduc aminte. O singură dată. (Să-i fi spus ea ceva lui X.? Dar erau cunostinte noi, ele două, fată de noi, foste colege, care ne cunosteam de câtiva ani bunicei... În fine.) În iulie, mă trezesc cu un telefon si o voce foarte dură (as zice paranoiacă de-a binelea):

- Bună, sunt X.
- Care X.? (Nici nu mai stiam cine e...)
- X. Cutare. Si apoi a început direct: cât ai de gând să mă mai harasezi? etc etc... Am rămas interzisă si după ce am văzut că ridica tonul si era convinsă că eu o vorbesc pe ea de rău în fata lumii întregi - nu exista absolut nici un pic de loc pentru dialog - , pur si simplu i-am spus să nu mă mai sune si i-am închis telefonul.

Iarăsi, nu mai retin fiecare cuvânt, însă conversatia asta a fost foarte scurtă si pur si simplu înfricosătoare. Am sperat din tot sufletul să nu mă mai sune (si nu m-a mai sunat), iar apoi am lăsat povestea asta urâtă, în spate.

(continui în postarea următoare)

[Catisma]

Mai târziu m-am întâlnit cu o prietenă bună de-a ei, pe care, tot asa, o mai angajasem noi la niste traduceri, si mi-a spus că X. era în spital. Nu era prima dată. Îmi amintesc vag că mai auzisem lucrul ăsta, cred că tot de la ea (această prietenă). Că „aude voci”... Că se referise la noi, exprimându-se la modul: „ce-i făcusem noi” (adică noi, ăstia, care organizasem seminarul - ulterior, unul din străini mi-a spus că a început să o chestioneze/încurce/testeze pe X. în timp ce traducea, pentru că pur si simplu „s-a prins” că nu mergea traducerea si că X. bâiguia nonsensuri - atunci am înteles de ce fusese atât de pornită; pe lângă mine, o mai taxase si străinul, care îsi dăduse seama că „plutea” deasupra seminarului si nu transmitea mesajele deloc).

Deci, „întâlnirea” mea cu X., fata cea bântuită, s-a terminat pe o notă foarte urâtă, de conflict acut.

Nu stiu dacă X. avea (doar) cosmaruri sau vise neplăcute. X. auzea lucruri pe trezie. Nu stiu dacă ajunsese să si vadă lucruri. Evident, habar n-am cum ajunsese să fie într-atât de „avansată” (în sensul rău, desigur) în asemenea invazii demonice, însă stiu că si la ora respectivă, m-am mirat - si mă mir si acum, foarte mult - cum de nu s-a gândit să apeleze la un preot. Pentru că sunt destul de sigură că nu a făcut-o; X. nu avea nici în clin, nici în mânecă, cu credinta. Românii, de fapt, nici nu erau încă foarte înclinati spre linia asta, în anii aceia. Chiar dacă nu eram atei si stiam noi, în general, cam de ce tinem, ca natie (respectiv, credinta ortodoxă), mediul din Bucuresti de la ora aceea, cel putin, era preocupat de găsirea unui loc de muncă si de a face bani; aveam „griji”, nu ne stătea mintea la biserică.

Deci, ultima oară când am văzut-o, X. deja nu mai putea presta normal. Ultima oară când am auzit de ea, era în spital (pentru a nu stiu câta oară), pe sedative si ce i-or mai fi dat. O legumă. Auzea voci în continuare, îmi închipui că somnul era la fel de dat peste cap. Oricum, scoasă din sistem. Scoasă din societate si din munca productivă.

Am uitat să spun că X. avea permanent cearcăne si avea aerul unui om obosit. O vorbă a ei, spusă ca-ntr-o doară, când mai stăteam noi de vorbă, si prin care ea poate credea că nu dezvăluie nimic, dar care capătă greutate în context, a fost: „am renuntat să mai lupt”. Era un om care depusese armele, însă foarte alertă la tot ce însemna stranietate si „semnale” din afară. Mă întreb si acum cum n-a văzut legătura - că îi era rău tocmai din cauza asta. Dar era mult prea receptivă la „ce i se spunea”. Nici nu vreau să-mi imaginez în ce lume ajunsese să trăiască si cât de înlăntuită era de grozăviile astea. Cum îi numea Părintele Cleopa, parcă... dacă-mi amintesc bine... „înselătorii acestui veac”, sau ceva în genul ăsta.

Deja, la ora respectivă, eram uluită de cum putea să persiste atât de mult în fascinatia si pasiunea ei pentru niste „energii”, „entităti”, în sfârsit, un „domeniu” care erau clar ceva straniu, obscur si nu avea legătură cu viata. Repet, citisem si eu „la viata mea” multă literatură ozn etc, însă nu mi-a plăcut să amestec lucrurile niciodată, iar să merg până într-atât de departe încât să mă domine concret această „zonă” de interes, nici nu-mi trecea prin cap. Simplificând, întotdeauna tineam la deviza „Mortii cu mortii, vii cu vii”. Două planuri diferite, care nu trebuie amestecate. Si asa consider si acum. Dacă mâine ar dispărea necazurile mele, as fi cea mai fericită. Nu cred că sunt nici amuzante, nici fascinante, nici interesante, ba chiar sunt plictisitoare. Mai mult: sunt o pacoste! si nu le doresc nimănui. La câte necazuri si ciondăneli avem la serviciu, câte vrăji ar trebui să trimitem...?!

Revenirea la ortodoxie a însemnat, printre altele, o bucurie si o confirmare si din acest punct de vedere. Încercând să „scormon” împreună cu un prieten si să găsesc explicatii pentru episoadele bizare care începuseră să mi se întâmple des în 2005, am ajuns să aflu de Pr. Seraphim Rose, de exemplu si de un text extraordinar al lui, cât se poate de revelator si care mi-a edificat o dată pentru totdeauna acest capitol tentant al literaturii ozenistice/paranormale si în care destui adolescenti ne-am legănat imaginatia pe timpul lui Ceausescu.

În fine, revenind la X., de-a lungul anilor, constat că am ajuns în acelasi stadiu. Încet-încet, m-am confruntat cu forme - mai atenuate, ce-i drept -, ale fenomenelor pe care le avea ea. Nu vreau să se înteleagă că am stat si am urmărit lucrul ăsta. Cum spuneam, după telefonul ăla, abia asteptam să nu mai aud de ea. Iar pentru lucrurile care au urmat, foarte rarefiat, mai întâi, iar apoi cu frecventă din ce în ce mai mare, mi-a luat foarte mult timp să le iau în serios. Practic, in 97 până în 2005. Mi-a trebuit o îngrijorare zdravănă ca să mă dezmeticesc, în sfârsit, si să mă spovedesc pentru prima oară, în 2006.

Personal, cred că lucrul care m-a tinut până acum să nu repet „pattern”-ul lui X. si să ajung în spital a fost faptul că am trecut „macazul” imediat pe ortodoxie. N-am nici o îndoială.

Închei aici, pentru că e târziu. Doamne-ajută.

[unpaharcuapa]

Draga Catisma am citit si eu cateva din randurile de aici postate de tine si de ceilalti si nu te necaji ca multa lume este alaturi de tine.Dupa cum redai in propozitii scurte(dintre cele mai multe)ai un fel de teama in suflet.Ai ajuns la extenuare si iti doresti mult o ameliorare a ceeace ti se intampla.Nu vreau sa vb in necunostinta de cauza insa m-as gandi la o arie mai ampla de intrebari.Dar in primul si in primul rand sa nu-ti fie teama!Daca Il ai pe Domnul in suflet el nu se poate apropia de tine.Daca ar fi un suflet care te chinuie de atat timp exista probabilitatea sa fie prins intre cele doua lumi ,suflet care nu gaseste iesirea.E foarte greu de explicat sper sa ma intelegi.La vremea cand au inceput ti-a decedat cineva drag?un prieten?ai avut un animal de companie stiu eu o pisica un catel?faptul ca ti se aseaza pe piept asa s-ar traduce....cert e ca ti-e greu si as dori sa te ajut dar nu stiu cum....ai incercat sa dormi si in alta parte sa vezi daca tot asa iti face?
Nu te lasa si roaga-te de cate ori poti crunt este ca ai nevoie si de odihna iar daca somnul tau e razlet...odihna o vei primi de la Domnul.Domnul Fie Cu Tine!