Despre vraji si necazuri de la diavol. Povestea mea

[Jane Says]

Dar zgaltaielile acelea nu sunt de fapt nistre tresariri din somn? Care ar putea fi simptomul unei anxietati. Daca tot spui ca faci tot ce tine de credinta, poate ar trebui sa cauti si un psihiatru la un cabinet caruia sa ii descrii problema si care sa-ti dea un anxiolitic si eventual un hipnotic. Nu e rusine. (Ar mai fi de aflat de ce crezi ca sunt musai vraji, cine crezi ca ar fi vrut sa ti le faca si din ce motiv, dar nu-i locul si momentul acum).

Îmi e din ce în ce mai greu să mă scol noaptea si să citesc rugăciuni sau să fac metanii. (Ăsta e stadiul în care mă aflu la ora actuală; urmez sfaturile pe care le dă părintele Argatu în cărticica lui despre lupta împotriva vrăjilor si farmecelor.)

Daca nu ti-a dat duhovnicul tau binecuvantare si liber la nevointe de-astea, e mai bine sa nu le faci din proprie initiativa, ca asa ai citit.

[kiralina]

Ti-am lasat mesaj pe privat!

[kiralina]

În prealabil postat de Jane Says

Dar zgaltaielile acelea nu sunt de fapt nistre tresariri din somn? Care ar putea fi simptomul unei anxietati. Daca tot spui ca faci tot ce tine de credinta, poate ar trebui sa cauti si un psihiatru la un cabinet caruia sa ii descrii problema si care sa-ti dea un anxiolitic si eventual un hipnotic. Nu e rusine. (Ar mai fi de aflat de ce crezi ca sunt musai vraji, cine crezi ca ar fi vrut sa ti le faca si din ce motiv, dar nu-i locul si momentul acum).

Daca nu ti-a dat duhovnicul tau binecuvantare si liber la nevointe de-astea, e mai bine sa nu le faci din proprie initiativa, ca asa ai citit.

mais,nous avons une specialiste, ici ,sur le forum!

[Jane Says]

În prealabil postat de kiralina

mais,nous avons une specialiste, ici ,sur le forum!

Oui oui, plesirul e tout de partea moi.

[Catisma]

Credeam că am spus destul de clar că am binecuvântare să cer sfatul altora si să găsesc orice solutii care mi-ar putea fi recomandate. E bine să cititi cu atentie fiecare rând, pentru că de regulă mă străduiesc să punctez fiecare aspect si să nu las loc pentru întrebări inutile.

Da, e foarte usor si tentant să vii cu explicatia anxietătii sau sfatul de a merge la un psihiatru. Problema psihiatriei, dacă e s-o luăm asa, e iarăsi foarte interesantă din perspectivă ortodoxă. Nu neg că în ultima vreme chiar am nevoie de un suport fiziologic pentru a rezista la privarea de somn si nu exclud niste pastile care m-ar putea ajuta în sensul ăsta, însă tratamentul medicamentos nu înseamnă nimic, fără rezolvarea problemei pe plan duhovnicesc. Aici suntem pe un for ortodox si a expedia problema exclusiv medical nu e nici valabil, nici fezabil.

(Dacă e să insistăm un pic pe aspectul ăsta, a se vedea un volum recent, referitor la faptul că nu există boli psihice, cu contributii importante din partea Părintelui Paisie Aghioritul, dar asta e o altă discutie.)

Am explicat că genul necazuri pe care le am acum sunt doar o formă recentă; în trecut, au avut cu totul altă formă si altă frecventă (reclamată si de alte persoane aici, pe forum, observând tocmai din ce am citit - cititi si cărtile Părintelui Argatu si veti vedea). La început m-au îngrijorat, chiar speriat, dar apoi, citind, am înteles si nu m-am mai temut. Dar mă repet, am mai spus si asta...

M-am întors către Biserică din primul an în care am avut probleme mai serioase, în sensul că erau foarte frecvente si nu stiam despre ce e vorba. La început am conectat necazurile mele cu un incident pe care-l avusem cu niste ani în urmă si la care n-am apucat să mă refer. Bineînteles, pentru cei care optează pentru varianta „psihiatrică”, nici povestea respectivă nu va prezenta plauzibilitate.

Chestia e că desi asta m-a făcut să iau măsuri si să merg la duhovnic, ulterior nu i-am mai dat importantă si mi-am văzut de viata mea ortodoxă, ca să spun asa. Incidentul respectiv chiar n-a mai avut greutate în mintea mea si nu m-am mai gândit la el. Însă de-a lungul anilor, evident, trebuie că am mai făcut pasi gresiti, pentru că problemele au continuat, cu intermitente foarte neregulate, si sub forme foarte diverse. Stadiul în care mă aflu acum este acesta. După tot felul de pătanii, singura modalitate, se pare, este privarea de somn - si, cu bătaie lungă, renuntarea la tot ce a însemnat viata mea normală de până acum, inclusiv munca. Pentru că rezisti la tot, dar nu la lipsa de somn.

Am să mai intru si am să mai povestesc, apropo de momentul care cred eu că a declansat această problemă, dar nu pentru specialisti psihiatri, ci, asa cum am spus, pentru suflete care pot să se folosească în vreun fel de pătania mea.

Pe altă dată.
Doamne-ajută.

[mihele_m]

În prealabil postat de Catisma

Credeam că am spus destul de clar că am binecuvântare să cer sfatul altora si să găsesc orice solutii care mi-ar putea fi recomandate. E bine să cititi cu atentie fiecare rând, pentru că de regulă mă străduiesc să punctez fiecare aspect si să nu las loc pentru întrebări inutile.

Da, e foarte usor si tentant să vii cu explicatia anxietătii sau sfatul de a merge la un psihiatru. Problema psihiatriei, dacă e s-o luăm asa, e iarăsi foarte interesantă din perspectivă ortodoxă. Nu neg că în ultima vreme chiar am nevoie de un suport fiziologic pentru a rezista la privarea de somn si nu exclud niste pastile care m-ar putea ajuta în sensul ăsta, însă tratamentul medicamentos nu înseamnă nimic, fără rezolvarea problemei pe plan duhovnicesc. Aici suntem pe un for ortodox si a expedia problema exclusiv medical nu e nici valabil, nici fezabil.

(Dacă e să insistăm un pic pe aspectul ăsta, a se vedea un volum recent, referitor la faptul că nu există boli psihice, cu contributii importante din partea Părintelui Paisie Aghioritul, dar asta e o altă discutie.)

Am explicat că genul necazuri pe care le am acum sunt doar o formă recentă; în trecut, au avut cu totul altă formă si altă frecventă (reclamată si de alte persoane aici, pe forum, observând tocmai din ce am citit - cititi si cărtile Părintelui Argatu si veti vedea). La început m-au îngrijorat, chiar speriat, dar apoi, citind, am înteles si nu m-am mai temut. Dar mă repet, am mai spus si asta...

M-am întors către Biserică din primul an în care am avut probleme mai serioase, în sensul că erau foarte frecvente si nu stiam despre ce e vorba. La început am conectat necazurile mele cu un incident pe care-l avusem cu niste ani în urmă si la care n-am apucat să mă refer. Bineînteles, pentru cei care optează pentru varianta „psihiatrică”, nici povestea respectivă nu va prezenta plauzibilitate.

Chestia e că desi asta m-a făcut să iau măsuri si să merg la duhovnic, ulterior nu i-am mai dat importantă si mi-am văzut de viata mea ortodoxă, ca să spun asa. Incidentul respectiv chiar n-a mai avut greutate în mintea mea si nu m-am mai gândit la el. Însă de-a lungul anilor, evident, trebuie că am mai făcut pasi gresiti, pentru că problemele au continuat, cu intermitente foarte neregulate, si sub forme foarte diverse. Stadiul în care mă aflu acum este acesta. După tot felul de pătanii, singura modalitate, se pare, este privarea de somn - si, cu bătaie lungă, renuntarea la tot ce a însemnat viata mea normală de până acum, inclusiv munca. Pentru că rezisti la tot, dar nu la lipsa de somn.

Am să mai intru si am să mai povestesc, apropo de momentul care cred eu că a declansat această problemă, dar nu pentru specialisti psihiatri, ci, asa cum am spus, pentru suflete care pot să se folosească în vreun fel de pătania mea.

Pe altă dată.
Doamne-ajută.

Da asa este Diavolul are putere nelimitata ,dar nu-l poate invinge niciodata pe Dumnezeu ,rugativa neincetat si faceti-o din adincul inimi si puterea celui rau va fi din ce in ce mai mica . Din pacate traim intr-o lume in care raul de multe ori invinge binele .Dar sa speram ca va fi mai bine prin post si prin rugaciune despicam si munti . Speranta moare ultima . Incercati si postiti 40 de zile si cititi acatistul Sf,. Ciprian si Acatistul Sf, Vasile cel Mare ,Duhovnicul Dumneavoastra poate vi le-a dat si daca nu intrebatil si rugatil sa va de-a canon pentru a face rugaciune la cele doua acatiste si nu numai .Un Duhovnic stie mai bine decit noi Miriieni .Dumnezeu sa va ajute .

[Catisma]

[quote=Jane Says;247995]Dar zgaltaielile acelea nu sunt de fapt nistre tresariri din somn? [quote]

Nu, nu sunt niste tresăriri în somn. Tresăririle sunt tresăriri, iar zgâltâielile sunt altceva. Sunt miscări mai ample, uneori atât de ample, încât te doare fruntea de la lovitură si te trezesti din cel mai adânc somn. Uneori miscarea e atât de puternică, încât îti deplasezi mâna sau piciorul pe distante anormal de mari pentru o „tresărire”, sau îti sar în sus, sau îti clăntăne efectiv dintii - scurt - în urma socului miscării.

Multumesc pentru bunăvointă, dar nu explicati fenomene prin care n-ati trecut, că nu ajută cu nimic, din păcate...

Pentru a vă exemplifica cel mai bine, rugati pe cineva să vă scuture de umăr sau să vă lovească în timp ce dormiti.

Încă o dată, sunt aici pentru sfaturi de ordin duhovnicesc, nu pentru medicamente. Acelea sunt pur fizice - în stadiul în care sunt în prezent - si o să mă interesez si de ele, că n-am încotro, sunt om si sunt făcută si din carne.

Doamne-ajută.

[Doriana]

Catisma, parera mea e ca trebuie sa gasesti un preot cu har care sa se roage pentru tine, caci ai toate semnele unor atacuri demonice. Gandeste-te de cand au aparut si aminteste-ti toate pacatele pe care le-ai facut , mai ales cele facute inainte cu cativa ani de la debutul acestor tulburari. Marturiseste aceste pacate la spovedanie parintelui si apoi sa se roage pentru tine. E singura solutie pe care o vad.

[Jane Says]

Catisma nu trebuia sa te superi pentru ce ti-am sugerat. Poate te vei bucura sa aflii ca am ales specialitatea aceasta la indemnul duhovnicului meu, asa cum la fel te vei bucura sa stii ca exista oameni pe care insisi duhovnicii lor ii trimit uneori la medic. Si nu sunt specialist inca.

[Catisma]

În prealabil postat de Doriana

Catisma, parera mea e ca trebuie sa gasesti un preot cu har care sa se roage pentru tine, caci ai toate semnele unor atacuri demonice. Gandeste-te de cand au aparut si aminteste-ti toate pacatele pe care le-ai facut , mai ales cele facute inainte cu cativa ani de la debutul acestor tulburari. Marturiseste aceste pacate la spovedanie parintelui si apoi sa se roage pentru tine. E singura solutie pe care o vad.

Asa este, trebuie să găsesc pe cineva. Asta încerc să fac...
M-am spovedit, m-am împărtăsit, am luat toate „măsurile” care se iau în situatia asta, de la bun început. De asta spuneam că „am trecut pe ortodoxie” la modul serios.

În ultimele două nopti am dormit mai bine. Săptămâna trecută am fost răcită si n-am mai putut să merg la molifte (în prezent, merg la molifte si masluri toată săptămâna). S-o fi înrăutătit situatia si din cauza asta. Un alt aspect mai e si faptul că ori de câte ori nu poate dormi, maică-mea stă si citeste toată noaptea - si atunci, de regulă, dorm.

Deci, vineri după-amiază am reusit să merg iarăsi la o moliftă, iar noaptea, maică-mea a citit rugăciuni. Am dormit absolut fără nici un necaz de nici un fel, nici cât musca (desi m-am culcat târziu, dar în faza actuală sâcâielile astea sunt asa de rele, că nu mă lasă să dorm niciodată - nici măcar dimineata).

Am să mai revin, că e târziu.

Doamne-ajută.