Familie sau Celibat

[Mihnea Dragomir]

Sfinţenia este plăcută foarte Domnului. Ambele căi, a fecioriei şi a căsătoriei, pot duce la sfinţenie.

Însemnând trăire asemenea îngerilor încă din timpul vieţii în trup, fecioria (călugăria) este prima în onoare şi este întâi pomenită.

Cu fiecare dintre noi, Dumnezeu are un plan. Pe unii îi cheamă la căsătorie, pe alţii îi cheamă la feciorie. Pe unii îi cheamă să-i fie preoţi ca să călăuzească Poporul Său, pe alţii îi cheamă să fie soldaţi ai Săi în lume. Important este să discernem care este chemarea Domnului pentru noi ? Spre călugărie sau spre căsătorie ? Spre preoţie ori spre laicat ? Acest discernământ are nevoie de multă rugăciune şi de citirea semnelor chemării într-o parte ori în alta.

Iar semnele chemării acestea sunt:
-mai întâi, o puternică dorinţă. Trebuie să cercetăm inima noastră, golind-o mai întâi de cele ale noastre ca să se umple de Cristos, apoi, după curăţire, cercetând ce ar dori El de la noi
-mai apoi, o înzestrare corespunzătoare. Este evident că Dumnezeu nu poate să ne cheme într-o direcţie fără a ne da şi mijloacele de a urma chemarea Sa. Nu ne cere lucruri imposibile.

În cazul meu, semnele mi-au arătat că mă cheamă spre laicat şi căsătorie:
- de copil am simţit multă bucurie să aud cântări la biserică şi, mai ales, preoţi cântând frumos Domnului. Dar eu, neavând de loc voce, ci, atunci când cânt, auzindu-se ca şi când un măgar ar încerca să cânte, mi-a fost clar că nu mă cheamă spre preoţie.
- puternicul impuls sexual care s-a manifestat dintotdeauna, pe care nu fără efort şi rugăciune îl strunesc ca să rămână în cadrul căsătoriei, mi-a arătat că, pentru mine, călugăria nu ar fi potrivită.