Preotul Ilarion Argatu

[Mihnea Dragomir]

@AlinB: incoruptibilitatea rămăşiţelor pământeşti a cuiva nu este necesară pentru declararea sfinţeniei aceluia.
În "Fraţii Karamazov" este un episod cu moartea unui stareţ considerat sfânt încă din timpul vieţii. Ei bine, rămăşiţele aceluia se descompun prematur, când trupul era expus în nava bisericii, răspândind o teribilă putoare. Fratele cel mic, Alioşa, fiu duhovnicesc al aceluia, a fost printre cei care nu s-au smintit.
În carte mai apare un călugăr, Ferrapont, un fel de mihalt al mănăstirii de acolo, care vedea înşelaţi de draci peste tot. El e primul care declară că putoarea e din pricina lăcomiei de care mortul suferea în timpul vieţii, când, înşelat de draci, se dedulcea cu dulceaţa adusa de credincioase.

În concluzie, atunci când se descoperă trup incoruptibil, care corespunde criteriilor sfinţeniei, acesta e un argument în favoarea sfinţeniei. Dar absenţa acestei descoperiri nu este contraargument împotriva sfinţeniei.