Sunt sectele foarte periculoase?Cum sa luam atitudine fata de ele?

[penticostalulmantuibil]

În prealabil postat de delia31

Si dupa Inaltarea Lui la cer , tot Hristos da dezlegarea de pacate dar nu oricum, ci prin Duhul Sfant prin cei pe care i-a randuit special pentru asta , adica prin apostoli si acestia la randul lor le vor transmite harul preotiei urmasilor lor, prin succesiune apostolica directa si neintrerupta pana azi .

Evident numai Dumnezeu poate ierta pacatele si ni le iarta daca "si noi iertam gresitilor nostri", le marturisim Lui prin preot, ne caim de ele si ne straduim sa ne indreptam. De cate ori vom cadea, de atatea ori ne vom ridica.

In insasi Taina pocaintei, nu preotul este cel ce iarta pacatele, ci tot Dumnezeu, prin mijlocirea preotului. Dumnezeu este izvorul si stapanul darului, al puterii de a ierta pacatele; preotul este numai un administrator al acestui dar.

Am inteles, Dumnezeu iarta dar prin mijlocirea preotului.

O intrebare: Dumnezeu v-a iertat dumneavoastra vreun pacat fara mijlocirea preotului?
Adica sa va rugati dumneavostra direct lui Dumnezeu sa va ierte si El sa va fi iertat.

Sau orice pacat ati avut l-ati marturisit lui Dumnezeu doar in prezenta preotului?

[delia31]

În prealabil postat de penticostalulmantuibil

Am inteles, Dumnezeu iarta dar prin mijlocirea preotului.

O intrebare: Dumnezeu v-a iertat dumneavoastra vreun pacat fara mijlocirea preotului?
Adica sa va rugati dumneavostra direct lui Dumnezeu sa va ierte si El sa va fi iertat.

Sau orice pacat ati avut l-ati marturisit lui Dumnezeu doar in prezenta preotului?

Intai de toate, trebuie spus ca ne marturisim pacatele nu pur si simplu ca un scop in sine, doar sa scapam de ele , sa golim locul si sa-l lasam gol.
Ideea e sa golim de rau si sa punem binele in locul lui, sa ne pregatim pentru a ne uni cu Hristos in Sfanta Impartasanie.
Orice pacat ne murdareste sufletul si daca in fiecare zi ne murdarim si nu ne curatim launtrul, oare cum aratam? Morminte varuite, blid spalat doar pe dinafara, parfumati, cosmetizati pe dinafara iar pe dinauntru spurcaciune. Iar dupa ce facem curatenie inlauntrul nostru, nu lasam gol, Il primim pe Hristos sa se salasluiasca El.

Exista sigur pacate care murdaresc mai mult si altele mai putin, dar toate lasa pete de mizerie in suflet.

Exista pacate cu gandul, cu cuvantul, sau cu lucru, cu voie sau fara voie, cu stiinta sau din nestiinta, pacate capitale, strigatoare la cer sau impotriva Duhului Sfant, pacate pe care le facem o singura data din negrija, fara sa vrem, si pacate pe care le repetam si care devin patimi, pacate din greseala si pacate care ne tin in mocirla ( nu e tot una sa accidentezi fara sa vrei pe cineva cu masina, cu a fi psihopat criminal in serie, nu e totuna a te imbata o singura data si a face scandal iar dupa ce-ti revii sa-ti para teribil de rau, cu a fi alcoolic , a te da singur in mana demonilor si a ramane in mocirla) .

Dumnezeu sfantul e cel milostiv si stie adancurile noastre si ne da fiecaruia circumstante atenuante in functie de dorirea noastra de a ne apropia de El. El da iertare si celui care si-a petrecut viata in pustie numai in cainta, post si rugaciune dar si celui ce doar in ceasul mortii s-a cait.

Vezi pilda cu lucratorii vieii, le-a platit si celor care au lucrat din ceasul intai si celor ce au venit doar in ceasul al 11-lea.

DAR a te culca pe o ureche in ideea ca daca Dumnezeu tot e asa de bun si ii iarta si pe cei din ceasul al 11-lea, e un RISC, e pacat impotriva Duhului Sfant care ne-a lasat niste „instrumente” de taiat raul din radacina dar nu le-am folosit.
Si ca sa n-o mai lungesc prea mult, ca oricum raspunsul la intrebarea ta il are Dumnezeu, repet.

Deci spovedania e pregatirea pentru Impartasanie.

Daca luam Sfanta Impartasanie fara sa ne curatim cu cainta de marile si micile pete si mizerii , de fapt ce facem? Indraznim ca, intr-un vas urat si murdar, care este launtrul nostru cu pacate, sa punem Sfanta Impartasanie, Care este Trupul tainic al lui Hristos.

Cuvantul acesta „ taina” este deja atat de mult folosit ca a devenit un stereotip care nu mai spune aproape nimic. Dar spovedania e o TAINA INCREDIBILA , Dumnezeu e flexibil si muuuult milostiv dar si drept . El ne vede cainta dar si neputinta si dorirea inimii, iar pe cele neputincioase le plineste El.
El ne stie si aroganta si carcoteala, El ne stie cand negam cu biblia in mana cuvintele spuse chiar cu gura Lui si chiar ne da aceasta libertate.

Dar riscam sa nu ni se acorde circumstante atenuante si agravante.
De aceea e nevoie de spalarea launtrica, care se face prin Sfanta Spovadanie. Este insasi Taina lacrimilor. Marturisirea fara cainta e doar un strigat de neputinta . Dar Dumnezeu are rabdare cu noi. iar cainta fara marturisire si dezlegare ( de la cei carora le-a spus" oricate veti lega pe pamant, vor fi legate si in cer si oricate veti dezlega pe pamant, vor fi dezlegate si in cer ") e iarasi o zbatere. Si iarasi are rabdare cu noi.
Dar asta pe riscul nostru.

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de delia31

Intai de toate, trebuie spus ca ne marturisim pacatele nu pur si simplu ca un scop in sine, doar sa scapam de ele , sa golim locul si sa-l lasam gol.
Ideea e sa golim de rau si sa punem binele in locul lui, sa ne pregatim pentru a ne uni cu Hristos in Sfanta Impartasanie.
Orice pacat ne murdareste sufletul si daca in fiecare zi ne murdarim si nu ne curatim launtrul, oare cum aratam? Morminte varuite, blid spalat doar pe dinafara, parfumati, cosmetizati pe dinafara iar pe dinauntru spurcaciune. Iar dupa ce facem curatenie inlauntrul nostru, nu lasam gol, Il primim pe Hristos sa se salasluiasca El.

Exista sigur pacate care murdaresc mai mult si altele mai putin, dar toate lasa pete de mizerie in suflet.

Exista pacate cu gandul, cu cuvantul, sau cu lucru, cu voie sau fara voie, cu stiinta sau din nestiinta, pacate capitale, strigatoare la cer sau impotriva Duhului Sfant, pacate pe care le facem o singura data din negrija, fara sa vrem, si pacate pe care le repetam si care devin patimi, pacate din greseala si pacate care ne tin in mocirla ( nu e tot una sa accidentezi fara sa vrei pe cineva cu masina, cu a fi psihopat criminal in serie, nu e totuna a te imbata o singura data si a face scandal iar dupa ce-ti revii sa-ti para teribil de rau, cu a fi alcoolic , a te da singur in mana demonilor si a ramane in mocirla) .

Dumnezeu sfantul e cel milostiv si stie adancurile noastre si ne da fiecaruia circumstante atenuante in functie de dorirea noastra de a ne apropia de El. El da iertare si celui care si-a petrecut viata in pustie numai in cainta, post si rugaciune dar si celui ce doar in ceasul mortii s-a cait.

Vezi pilda cu lucratorii vieii, le-a platit si celor care au lucrat din ceasul intai si celor ce au venit doar in ceasul al 11-lea.

DAR a te culca pe o ureche in ideea ca daca Dumnezeu tot e asa de bun si ii iarta si pe cei din ceasul al 11-lea, e un RISC, e pacat impotriva Duhului Sfant care ne-a lasat niste „instrumente” de taiat raul din radacina dar nu le-am folosit.
Si ca sa n-o mai lungesc prea mult, ca oricum raspunsul la intrebarea ta il are Dumnezeu, repet.

Deci spovedania e pregatirea pentru Impartasanie.

Daca luam Sfanta Impartasanie fara sa ne curatim cu cainta de marile si micile pete si mizerii , de fapt ce facem? Indraznim ca, intr-un vas urat si murdar, care este launtrul nostru cu pacate, sa punem Sfanta Impartasanie, Care este Trupul tainic al lui Hristos.

Cuvantul acesta „ taina” este deja atat de mult folosit ca a devenit un stereotip care nu mai spune aproape nimic. Dar spovedania e o TAINA INCREDIBILA , Dumnezeu e flexibil si muuuult milostiv dar si drept . El ne vede cainta dar si neputinta si dorirea inimii, iar pe cele neputincioase le plineste El.
El ne stie si aroganta si carcoteala, El ne stie cand negam cu biblia in mana cuvintele spuse chiar cu gura Lui si chiar ne da aceasta libertate.

Dar riscam sa nu ni se acorde circumstante atenuante si agravante.
De aceea e nevoie de spalarea launtrica, care se face prin Sfanta Spovadanie. Este insasi Taina lacrimilor. Marturisirea fara cainta e doar un strigat de neputinta . Dar Dumnezeu are rabdare cu noi. iar cainta fara marturisire si dezlegare ( de la cei carora le-a spus" oricate veti lega pe pamant, vor fi legate si in cer si oricate veti dezlega pe pamant, vor fi dezlegate si in cer ") e iarasi o zbatere. Si iarasi are rabdare cu noi.
Dar asta pe riscul nostru.

Foarte frumos explici...am mai citit mesaje de-ale tale, si sunt de nota 10!!!

[carmina]

În prealabil postat de AndruscaCIM

Foarte frumos explici...am mai citit mesaje de-ale tale, si sunt de nota 10!!!

Da, Andrusca, acestea sunt parte din darurile ortodocsilor.

"Vorbirea in limbi" din zilele noastre este darul de a vorbi pe intelesul multora dintre noi. Iar asta pentru ca, asa cum spune parintele meu drag, Rafail Noica, ortodoxia este insasi firea omului!

[penticostalulmantuibil]

În prealabil postat de delia31

Intai de toate, trebuie spus ca ne marturisim pacatele nu pur si simplu ca un scop in sine, doar sa scapam de ele , sa golim locul si sa-l lasam gol.
Ideea e sa golim de rau si sa punem binele in locul lui, sa ne pregatim pentru a ne uni cu Hristos in Sfanta Impartasanie.
Orice pacat ne murdareste sufletul si daca in fiecare zi ne murdarim si nu ne curatim launtrul, oare cum aratam? Morminte varuite, blid spalat doar pe dinafara, parfumati, cosmetizati pe dinafara iar pe dinauntru spurcaciune. Iar dupa ce facem curatenie inlauntrul nostru, nu lasam gol, Il primim pe Hristos sa se salasluiasca El.

Exista sigur pacate care murdaresc mai mult si altele mai putin, dar toate lasa pete de mizerie in suflet.

Exista pacate cu gandul, cu cuvantul, sau cu lucru, cu voie sau fara voie, cu stiinta sau din nestiinta, pacate capitale, strigatoare la cer sau impotriva Duhului Sfant, pacate pe care le facem o singura data din negrija, fara sa vrem, si pacate pe care le repetam si care devin patimi, pacate din greseala si pacate care ne tin in mocirla ( nu e tot una sa accidentezi fara sa vrei pe cineva cu masina, cu a fi psihopat criminal in serie, nu e totuna a te imbata o singura data si a face scandal iar dupa ce-ti revii sa-ti para teribil de rau, cu a fi alcoolic , a te da singur in mana demonilor si a ramane in mocirla) .

Dumnezeu sfantul e cel milostiv si stie adancurile noastre si ne da fiecaruia circumstante atenuante in functie de dorirea noastra de a ne apropia de El. El da iertare si celui care si-a petrecut viata in pustie numai in cainta, post si rugaciune dar si celui ce doar in ceasul mortii s-a cait.

Vezi pilda cu lucratorii vieii, le-a platit si celor care au lucrat din ceasul intai si celor ce au venit doar in ceasul al 11-lea.

DAR a te culca pe o ureche in ideea ca daca Dumnezeu tot e asa de bun si ii iarta si pe cei din ceasul al 11-lea, e un RISC, e pacat impotriva Duhului Sfant care ne-a lasat niste „instrumente” de taiat raul din radacina dar nu le-am folosit.
Si ca sa n-o mai lungesc prea mult, ca oricum raspunsul la intrebarea ta il are Dumnezeu, repet.

Deci spovedania e pregatirea pentru Impartasanie.

Daca luam Sfanta Impartasanie fara sa ne curatim cu cainta de marile si micile pete si mizerii , de fapt ce facem? Indraznim ca, intr-un vas urat si murdar, care este launtrul nostru cu pacate, sa punem Sfanta Impartasanie, Care este Trupul tainic al lui Hristos.

Cuvantul acesta „ taina” este deja atat de mult folosit ca a devenit un stereotip care nu mai spune aproape nimic. Dar spovedania e o TAINA INCREDIBILA , Dumnezeu e flexibil si muuuult milostiv dar si drept . El ne vede cainta dar si neputinta si dorirea inimii, iar pe cele neputincioase le plineste El.
El ne stie si aroganta si carcoteala, El ne stie cand negam cu biblia in mana cuvintele spuse chiar cu gura Lui si chiar ne da aceasta libertate.

Dar riscam sa nu ni se acorde circumstante atenuante si agravante.
De aceea e nevoie de spalarea launtrica, care se face prin Sfanta Spovadanie. Este insasi Taina lacrimilor. Marturisirea fara cainta e doar un strigat de neputinta . Dar Dumnezeu are rabdare cu noi. iar cainta fara marturisire si dezlegare ( de la cei carora le-a spus" oricate veti lega pe pamant, vor fi legate si in cer si oricate veti dezlega pe pamant, vor fi dezlegate si in cer ") e iarasi o zbatere. Si iarasi are rabdare cu noi.
Dar asta pe riscul nostru.

Prezentarea ta Delia este foarte faina si arata, in spatele ei un om cu experienta in viata spirituala. Iti multumesc pentru ea.

Raspunsurile la intrebarile mele sunt insa vagi si indirecte ca si cum ti-ar fi teama sa dai un raspuns clar, iarta-ma.
Eu am intrebat daca in unele cazuri tu te-ai rugat (fara ca preotul sa fie de fata) lui Dumnezeu sa-ti ierte pacatele.
Nu vorbesc de pregatirea pentru Sfanta Impartasanie. Ci in general. Sau rugaciunile pentru iertare se fac doar inaintea Impartasirii? Nu cred, sau...

Iarta-ma, eu realmente nu cunosc aceste detalii. Am fost nascut intr-o familie de penticostali si am avut foarte putine relatii cu ortodocsii. Mai mult aici pe forum.

[delia31]

În prealabil postat de penticostalulmantuibil

Prezentarea ta Delia este foarte faina si arata, in spatele ei un om cu experienta in viata spirituala. Iti multumesc pentru ea.

Raspunsurile la intrebarile mele sunt insa vagi si indirecte ca si cum ti-ar fi teama sa dai un raspuns clar, iarta-ma.
Eu am intrebat daca in unele cazuri tu te-ai rugat (fara ca preotul sa fie de fata) lui Dumnezeu sa-ti ierte pacatele.
Nu vorbesc de pregatirea pentru Sfanta Impartasanie. Ci in general. Sau rugaciunile pentru iertare se fac doar inaintea Impartasirii? Nu cred, sau...

Iarta-ma, eu realmente nu cunosc aceste detalii. Am fost nascut intr-o familie de penticostali si am avut foarte putine relatii cu ortodocsii. Mai mult aici pe forum.

Nu e nimic vag. Doar de necuprins cu mintea noastra limitata.
Taina lui Dumnezeu e infinit de nuantata, si oricat de rafinata ar fi intelegerea cuiva cu greu poate sa priceapa cele ale lui Dumnezeu inca de pe acum.

Si insasi Ortodoxia e teologia subtilitatilor de negrait si a nuantelor. Mantuirea fiecarui om e o taina si in multa milostivirea Lui sta.
Dar nu putem face abstractie de dreptatea Lui.

Normal ca ne rugam pentru iertarea pacatelor si cand nu e preotul de fata.

A nu se confunda cainta cu dezlegarea de pacate. Plansul il facem in taina inimii dar dezlegarea ne-o da cel caruia i-a dat Hristos puterea de a dezlega.

De aceea ti-am zis de Impartasanie. Ca noi ne marturisim pacatele pentru ca preotul sa ne poata da Trupul Lui Hristos.

Pe Dumnezeu nu-L putem intelege doar ca fiind infinit de Bun. In acelasi timp e si Drept. El ne-a lasat niste randuieli ca sa nu ne ratacim bezmetici in haosul pe care noi il cream cand ne facem propriile noastre reguli dupa propriul nostru adevar.

Deci daca respectam randuiala, fara sa ramanem rigizi doar la litera legii, chiar daca ne poticnim, avem milostivirea Lui si ne da circumstante atenuante.

Daca a lasat harul preotiei apostolilor, cine suntem noi sa-l contestam?
Daca apostolii l-au transmis prin succesiune apostolica pana azi, cine suntem noi sa-l negam?

Avem dubii, neintelegeri, indoieli? Nu-i nimic. Asa si trebuie. Sa ne zbatem sa gasim Adevarul Lui , nu sa ne confectionam noi fiecare ce adevar ne convine.

Nu ne convin randuielile lasate de El? pai atunci drept ar fi sa ne asteptam la circumstante agravante.
Dar asta Dumnezeu hotaraste. El stie toate adancurile fiecaruia.

Daca chiar cauti adevarul, iti recomand cu mare drag o carte scrisa de un teolog francez contemporan : Jean-Claude Larchet, Terapeutica bolilor spirituale.
o sa gasesti acolo raspunsuri si la intrebarile pe care inca nu ti le-ai pus.

[penticostalulmantuibil]

În prealabil postat de delia31

Normal ca ne rugam pentru iertarea pacatelor si cand nu e preotul de fata.

A nu se confunda cainta cu dezlegarea de pacate. Plansul il facem in taina inimii dar dezlegarea ne-o da cel caruia i-a dat Hristos puterea de a dezlega.

Inteleg deci ca tu te rogi si in singuratate pentru iertarea pacatelor dar nu esti iertata decat atunci cand preotul face dezlegarea de pacate.

Am inteles corect?

P.S. Nici nu neg nici nu contest preotii. Am facut-o candva dar de vreo 10 ani nu ma mai ocup cu chestii dintr-astea. Pun intrebari aici pentru a intelege cum gandeste un ortodox.

[delia31]

În prealabil postat de penticostalulmantuibil

Inteleg deci ca tu te rogi si in singuratate pentru iertarea pacatelor dar nu esti iertata decat atunci cand preotul face dezlegarea de pacate.

Am inteles corect?

P.S. Nici nu neg nici nu contest preotii. Am facut-o candva dar de vreo 10 ani nu ma mai ocup cu chestii dintr-astea. Pun intrebari aici pentru a intelege cum gandeste un ortodox.

Masura timpului nostru si a momentelor care alcatuiesc timpul nu e compatibila cu atemporalitatea lui Dumnezeu.

Dumnezeu e in afara timpului si mai presus de timp, iar a pune intrebarea CAND ANUME iarta Dumnezeu pacatele, mi se pare ca seamana cu o incercare de a-L inchide intre niste bariere.

In Ortodoxie nu se gandeste fixist dar nici lax, ortodoxia nu inseamna nici habotnicie rigida dar nici zburdare pasunista pe coclaurile imaginatiei.

Daca se intampla, avem randuieli si exista nuante. Repet, Dumnezeu e cel care acorda unora circumstante atenuante in timp ce altii isi acorda singuri circumstante agravante.

Dumnezeu nu umbla cu rigla si cronometrul la El, cele duhovnicesti nu se masoara asa si nu putem sa punem la microscop harul sa vedem ce e si dupa aia sa credem in el.
Stii doar, Duhul sufla unde vrea, si cand vrea.

Sa incerc totusi sa-ti raspund asa cum inteleg eu ( fara sa am pretentia ca pricep tainele lui Dumnezeu).

Iertarea, cred eu, e o lucrare in desfasurare, incepe cu constientizarea pacatelor, cu cainta mea, cu plansul meu launtric, cu nelinistea si nestarea ca am alungat harul din mine, cu rugaciunea in taina inimii.
Apoi simt ca trebuie sa fac mai mult ca sa ma impac cu CEL pe care L-am ranit si alungat, adica sa Ii cer sa vina inapoi in sufletul meu, sa se salasluiasca harul din nou in mine, sa ma straduiesc sa nu mai repet .
Si Hristos imi da de inteles ca vrea acelasi lucru, chiar mai mult decat mine si ma invita sa-L primesc prin Sfanta Euharistie.

Si cum nu am acasa si nici la supermarket sfanta Euharistie, ma duc acolo unde se gaseste. La Biserica Ortodoxa.
Nu ma intereseaza situatia particulara a preotului , daca e pacatos sau nu. Il respect pentru ca Dumnezeu l-a pus acolo cu o treaba.

Ii spun preotului ce vreau, recunosc si in fata lui ca la doctor ce boala sufleteasca am, el ma cerceteaza daca imi pare rau, imi da o randuiala de rugaciune pe post de medicament de suflet iar la sfarsit imi confirma: "Domnul si Dumnezeul nostru Iisus Hristos, cu harul si cu îndurările iubirii Sale de oameni, să te ierte pe tine, fiule/fiica ( numele) , si să-ti lase toate păcatele. Iar eu, nevrednicul preot si duhovnic, cu puterea ce-mi este dată, te iert si te dezleg de toate păcatele, în numele Tatălui si al Fiului si al Sfântului Duh. Amin".

Pentru cazuri exceptionale, cand nu ai la indemana preoti – trebuie sa intreb si eu pe cineva

Dar in rest, se respecta randuiala Bisericii.
Cand ai avut la indemana preoti si totusi nu ai cautat dezlegare, cand nu ai facut nici un pas spre primirea harului Sf. Taine , asta-i altceva. Hristos nu intra cu bocancii in sufletul nimanui, e discretia intruchipata si respecta libertatea noastra. Ne tot trimite semne sa ne destupam la inima dar noi ne facem ca nu vedem.

[AlinB]

În prealabil postat de penticostalulmantuibil

Inteleg deci ca tu te rogi si in singuratate pentru iertarea pacatelor dar nu esti iertata decat atunci cand preotul face dezlegarea de pacate.

Am inteles corect?

Partial.

Ceea ce este denumit "iertarea de pacate" are doua etape:

1. Iertarea propriuzisa - cand omului ii este sters pacatul in fata lui Dumnezeu (in sens legalist daca vrei). Asta se intampla atunci la spovedanie, daca preotul ii da dezlegare ceea ce se face in majoritatea cazurilor.

2. Vindecarea sufletului - pacatul lasa urme in trupul duhovnicesc ca orice boala trupeasca. In functie de natura/gravitatea pacatului aceasta boala se sterge mai greu sau mai usor si de obicei este nevoie de timp pentru asa ceva. Pentru asta preotul da canonul care trebuie sa fie un ajutor in acest sens.
De exemplu pentru cel desfranat - canon de infranare, pentru zgarcit - darnicie, etc.

In acest sens dezlegarea pe care o da preotul este doar un ajutor pentru lupta cu pacatul. Lupta propriuzisa se da mai ales dupa spovedanie cand pacatul care a fost alungat va cauta fara doar si poate sa se intoarca.

[delia31]

În prealabil postat de AndruscaCIM

Foarte frumos explici...am mai citit mesaje de-ale tale, si sunt de nota 10!!!

@Andrusca si Carmina
Multumesc.
Andrusca, cu 10-le de la tine imi iese acum cu chiu cu vai media la religie. Da’ numa’ la partea teoretica. La partea practica sunt dezastru, repetenta.

Ma mir totusi ca nu mi s-a sesizat inca frauda si la teorie. Cat de greu poate fi sa dai copy/paste la niste texte, citate pompoase si figuri de stil sau sa pui cate un link?

Chiar asa experta am devenit in a camufla ipocrizia incat sa nu se prinda nimeni?
Glumesc? oare? O sa incerc sa fiu mai transparenta, nu de alta, da’ nu mi-e de nici un folos sa raman nedeconspirata?

De dat „delete” pentu pacate si „rename” omul cel vechi cu omul cel nou, la asta bajbai prin labirint.

Ca de vorbit DESPRE Dumnezeu nu-i chiar asa de greu de imitat , da’ de multe ori e numai palavrageala aiurea, arama sunatoare si chimval rasunator, in loc mai bine sa ma apuc sa vorbesc CU El.

Lung mai e drumul de la o prepozitie la alta, de la „despre” la „cu”.