Ziua Odihnei

În prealabil postat de AlinB

Crestinii nu au mai tinut nici un fel de Sabat.

Cei care nu au stiut, nu. Nici nu prea aveau de unde sa stie, mai ales ca Scriptura a stat in sanul bisericii care s-a ingrijit ca nimeni sa nu stie timp de 15 secole, si nu numai asta, multe altele.

În prealabil postat de AlinB

Acum duminica este zi de odihna dar din porunca bisericeasca

Interesant, mai stii pe cineva care a vrut sa se puna in locul lui Dumnezeu, vad ca biserica deja a luat "atributii" care nu i-au fost incredintate.

În prealabil postat de AlinB

Majoritatea crestinilor din acea perioada erau oameni simpli care trebuiau sa-si castige existenta in fiecare zi, iar crestinismul nu inregistreaza din acele timpuri nici macar un singur "martir pentru sabath" asa cum se dau unii adventisti in ziua de azi pentru ca vezi Doamne sunt persecutati ca "tin sabatul" pentru ca sefu' nu le-a permis sa stea sambata acasa.

Cunosc povestea asta smiorcaita, dar totusi unii fac eforturi sa tina aceasta zi chiar daca nu pot fi numiti martiri. Pe langa noi cei care nu facem asta, poate ca sunt intr-un fel.

[glykys]

Angel, si cartile din Sf. Scriptura, asa cum le avem noi acum, au fost supuse unei selectii si unui canon, in vremea Sfintilor Parinti. Pana atunci, mai circulau ceea ce numim noi astazi apocrife. ne place, nu ne place, atunci, in vremurile Sf. Parinti, s-a dezvoltat pe deplin ortodoxia. De aceea noi, ortodocsii, tinem atat de mult la Sfanta Traditie, pe care o punem pe picior de egalitate cu Sfanta Scriptura, conform Catehismului Ortodox.

Canonul Vechiului Testament din Scriptură urmat de Biserica Ortodoxă este cel al Septuagintei, care era Biblia cunoscută de Apostoli. De-a lungul anilor, alte comunități creștine s-au abătut întrucâtva de la acest canon al Scripturii. Canonul Noului Testament s-a structurat în primele secole ale Bisericii. Prima listă definitivă a cărților Noului Testament o găsim în Scrisoarea pascală a Sf. Atanasie al Alexandriei în anul 367.
Canonul Sfintei Scripturi, adică lista cărţilor sfinte acceptate de Biserică ca fiind scrise sub inspiraţia Duhului Sfânt şi cuprinzând revelaţia dumnezeiască. Dacă inspiraţia cărţilor canonice este o învăţătură descoperită chiar în Sfânta Scriptură (II Tim. 3, 16), introducerea şi menţinerea acestor cărţi în canon, precum şi numărul lor, au fost stabilite de Biserică prin Tradiţie (v. BIBLIE). Canonul Vechiului Testament s-a format definitiv la sfârşitul secolului I, în cadrul sinagogii iudaice, de unde l-a preluat Biserica Creştină. Biserica primară a ales canonul alexandrin sau Septuaginta, care cuprinde 39 de cărţi împărţite, după cuprinsul lor. Cărţile istorice : Facerea, Ieşirea, Leviticul, Numerii, Deuteronomul, Iosua Navi, Judecători, Rut, I Regi, II Regi, III Regi, IV Regi, I Cronici, II Cronici, Ezdra I, Neemia i(Ezdra II), Estera ; cărţile didactice : Psalmii, Iov, Proverbele lui Solomon, Ecleziastul, Cîntarea Cîntărilor; cărţile profetice : Isaia, Ieremia, Iezechiel, Daniel, Plângerile lui Ieremia (profeţii mari) ; şi Avdie, Ioil, Iona, Amos, Osea, Miheea, Naum, Sofonie, Avacum, Agheu, Zaharia şi Maleahi (profeţii mici). In afară de aceste cărţi inspirate şi canonice, Biserica Ortodoxă consideră ca bune de citit şi folositoare de suflet pentru credincioşi alte zece cărţi care s-au păstrat în Sfânta Scriptură împreună cu cele canonice şi care sunt folosite în cult : Iudita, Ezdra III, I Macabei, II Macabei, III Macabei, Tobit, înţelepciunea lui Isus Sirah, înţelepciunea lui Solomon, Epistola lui Ieremia, Baruh.
La un moment dat, către anul 150, Biserica a fixat, pe baza Tradiţiei, un canon al scrierilor care cuprind descoperirea dumnezeiască a lui Iisus Hristos, propovăduită de apostoli, şi care formează Noul Testament. într-o scrisoare de Paşti, din "anul 367, a sfântului Atanasie, apare pentru prima oară şi lista cu cele 27 de cărţi pe care Biserica creştină le acceptă şi le recunoaşte ca inspirate şi canonice : cele patru Evanghelii : după Matei, după Marcu, după Luca şi după Ioan ; epistolele pauline : Romani, I şi II Corinteni, Galateni, Efeseni, Filipeni, Coloseni, I şi II Tesaloniceni, I şi II Timotei, Tit, Filimon, Epistola către Evrei; epistolele soborniceşti : Iacov, I şi II Petru I, II şi III Ioan ; Iuda ; Apocalipsa.

P.S. Mesajul meu este pentru Angel, pe care o rog si eu, asemeni lui AlinB, sa citeasca de urgenta acele carti recomandate.

În prealabil postat de Daniel777

multe lucruri au interpretari duhovnicesti,ale caror talcuiri le putem afla doar de la Sfintii Parinti.

Nu doar, ci si de la Sf. Parintii, ar fi cam mult sa detina dansii cheia la orice problema teologica.

În prealabil postat de Daniel777

Traditia pe care o pastreaza de 2000 de ani,si prin Sfintii Parinti,sa le talcuiasca celor care vor sa stie ,fragmente din Biblie.

Lucru pe care uneori il face bine, alteori rau.

În prealabil postat de Daniel777

Iar daca Biserica stie ca Duminica este ziua cinstirii Domnului, ziua Invierii,si daca Duminica se face liturghia pentru toata lumea,de ce am vrea noi sa ne imaginam altceva,sa scotocim acolo unde nu este de scotocit,si sa ne facem socoteli dupa mintea noastra?

De cand e biserica(adica alti oameni ca asta inseamna biserica) constiinta pentru un om? Ce spun unii sa facem toti, de ce sa ne mai batem capul.

În prealabil postat de Daniel777

Ascultarea de Biserica inseamna totul, de asta depinde mantuirea noastra.

Prima parte mai e cum mai e, dar ca sa spui ca mantuirea depinde de ascultarea de biserica te situeaza in afara crestinismului. Imi pare rau.

În prealabil postat de Daniel777

Daca vrei sambata in locul duminicii,o gasesti la evrei,la martorii lui Iehova,insa acolo nu este mantuire.

Martorii lui Iehova nu "tin" sambata, daca ai fi avut si altceva in cap decat idei fixe, ai fi stiut probabil. Ai scotocit bine si ai vazut ca nu e mantuire la astia? Pai daca oi fi fost sambata si nu ai gasit pe nimeni ei inchinandu-se duminica, normal.

În prealabil postat de angel4ver

unii sarbatoreau sambata si altii duminica sau reiese undeva din Biblie chestia asta?

Din Biblie reiese clar ca unii tineau sambata, iar conform unor teorii ar reiesii ca erau altii care tineau ziua intai a saptamanii(vezi frangerea painii mentionata in prima zi, pogorarea Duhului Sfant in aceeasi zi). Cei care sunt adeptii uneia sau alteia dintre variante trebuia sa explice un lucru. Apostolul Pavel este vazut atat la frangerea painii in prima zi a saptamanii, cat si ca predicand sambata. Intrebarea este: tinea sambata, duminica sau niciuna?

Cei care nu se mai incurca citind prin Biblie spun direct ca prin autoritatea bisericii a fost schimbata ziua de inchinare. Asadar avem o viziune divina cu privire la ziua de odihna in Scriptura si alta de origine omeneasca. Fiecare decide cine are autoritate mai mare pentru el macar in a recunoaste un adevar, ca de tinut ziua de odihna trebuie sa invatam cu totii cum se face.

În prealabil postat de almaris

Si totusi, cum am mai spus, sabatul are latura ceremoniala,

Porunca a patra, sau sabatul, nu au nimic ritualic sau ceremonial.

În prealabil postat de almaris

nu tine de morala, nu afecteaza pe aproapele meu daca tin sabatul sau nu.

Primele patru porunci se refereau la relatia dintre om si Dumnezeu (urmatoarele sase porunci erau pentru relatia dintre semeni). Asta nu inseamna ca nu tine de morala. Crezi ca nu are efect moral faptul ca incalcam porunca a treia si luam in desert Numele Domnului? Sau, nu are un efect moral faptul ca incalcam cu buna stiinta porunca a patra si desconsideram ce a hotarat Dumnezeu?

Am inteles ce vrei sa spui si sunt de aceeasi parere. Pot fi moral fata de semenii mei, fara sa tin sabatul. Dar, fata de Dumnezeu cum sunt (mai ales daca stiu ce a poruncit)?

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de almaris

Cei care nu se mai incurca citind prin Biblie spun direct ca prin autoritatea bisericii a fost schimbata ziua de inchinare.

Bineînţeles că prin autoritatea Bisericii a fost schimbată ziua de închinare. Cum altfel ?

Asadar avem o viziune divina cu privire la ziua de odihna in Scriptura si alta de origine omeneasca.

Aici este eroarea. Viziunea divină este viziunea Bisericii. Desigur, mă refer nu la comunităţile ecleziale sectante, ci la Biserica pe care a clădit-o Cristos şi care are ca temelie pe Petru. În principiu, Biserica poate să mute din nou Ziua Domnului, să fie în loc de Duminică, marţea să zicem. Singura condiţie este ca Sf Spirit să o ghideze în această direcţie, fapt care deocamdată nu s-a întâmplat. Dar s-ar putea întâmpla dacă El consideră necesar.

Fiecare decide cine are autoritate mai mare pentru el macar in a recunoaste un adevar, ca de tinut ziua de odihna trebuie sa invatam cu totii cum se face.

Nu există autoritate superioară Bisericii lui Cristos. Ea, Biserica, este prelungirea Lui (elongatio Christi). Sunt de nedespărţit.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de almaris

Interesant, mai stii pe cineva care a vrut sa se puna in locul lui Dumnezeu, vad ca biserica deja a luat "atributii" care nu i-au fost incredintate.

Biserica nu a primit atribuţii de la Dumnezeu ? Ia luaţi Biblia şi citiţi. Mă refer la o Biblie "cu cruce pe ea", nu ediţiile piratate, cu fişiere corupte şi cu keyword lipsă pe care le daţi moca prin talicioace, în speranţa că mai atrageţi în iad nişte suflete de pripas.

Prima parte mai e cum mai e, dar ca sa spui ca mantuirea depinde de ascultarea de biserica te situeaza in afara crestinismului. Imi pare rau.

Într-adevăr, ce poate fi mai trist decât să vezi cum un suflet se răzvrăteşte împotriva lui Cristos ? Dar, cât încă mai respiraţi, convertirea este mereu o posibilitate. Sf Paul a reuşit, de ce nu aţi reuşi dv ? Greu vă este să daţi cu piciorul în ţepuşă !

[AlinB]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Bineînţeles că prin autoritatea Bisericii a fost schimbată ziua de închinare. Cum altfel ?

Deci sustineti ca si crestinii trebuie sa tina sabath -ul doar ca nu sambata, ci duminica?

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de AlinB

Deci sustineti ca si crestinii trebuie sa tina sabath -ul doar ca nu sambata, ci duminica?

"Duminica se distinge net de sabat, după care urmează cronologic în fiecare săptămână, şi pe care îl înlocuieşte, pentru creştini, din punct de vedere al prescripţiei rituale. Ea duce la împlinire, în Paştele lui Cristos, adevărul spiritual al sabatului iudaic şi vesteşte odihna veşnică a omului în Dumnezeu. Căci cultul legii pregătea misterul lui Cristos, iar ceea ce se îndeplinea prin el prefigura aspecte relative la Cristos" (CBC art 2175).

Prin urmare:
-respectând Duminica drept Zi a Domnului, creştinii respectă porunca a treia.
-legătura dintre Şabat şi Ziua Duminicii este ca legătura dintre antitip şi tip sau ca legătura dintre simbolul prefigurat şi materia simbolizată. Dacă am ţine Şabatul de sâmbătă ar trebui să jertfim pe altar miei din blăniţă, carne şi oase şi nu să facem Sf Jertfă nesângeroasă a Mielului lui Dumnezeu. Ar trebui să ne rugăm Domnului să Îl trimită pe Mesia şi nu să-i mulţumim că a trimis deja pe Cel care ridică păcatele noastre.

Ce anume serbau evreii sâmbăta ? Şabatul iudaic era un memorial pentru eliberarea Poporului Ales de sub robia lui Faraon. Foarte explicit scrie acest lucru într-o carte ignorată de adventişti: Biblia. Iată, de exemplu, Deut 5 cu 15: Aminteşte-ţi că ai fost rob în ţara Egiptului şi că Domnul Dumnezeul tău te-a scos de acolo cu mână puternică şi braţ întins. De aceea Domnul Dumnezeul tău îţi porunceşte să ţii ziua sabatului.

Antitipul cărui eveniment este eliberarea Poporului Ales de sub domnia lui Faraon ? Evident, este prefigurarea eliberării spirituale de sub sclavia păcatului. Căci Ţara Făgăduită noului Popor Ales care este Biserica nu e altceva decât Noul Ierusalim, prefigurat în cel vechi. Când s-a petrecut eliberarea Noului Popor Ales de sub sclavia păcatului ? Odată cu victoria lui Isus asupra morţii. În sfânta zi de Duminică, "foarte devreme", când, glorios, El S-a ridicat din mormânt. Prin urmare. toţi cei care au auzit cuvântul Evangheliei şi, auzindu-l, sunt hotărâţi să Îl urmeze pe Regele lor în călătoria eliberatoare prin deşert care este viaţa în trup, sunt chemaţi a ţine Noul Şabat, care este Ziua Soarelui nostru: ziua Domnului, Duminica.

[AlinB]

Cum se interpreteaza atunci in perspectiva catolica Col. 2:14-17 si Gal.4:10 ?