cum stii ca el/ea e alesul/a?

[AlinB]

Exemplul dat de tine ne arata, cate de monstruoasa este lipsa de iertare nu ne dam seama, pentru ca orgoliul care ne impinge la ea ne si orbeste.

Doar cand consecintele ei se intorc asupra noastra, abia atunci realizam ce poate sa insemne.

In cazul dat de tine, o familie distrusa, copii traumatizati si tu insuti co-autor moral al mortii sotului tau..

Sa nu ne culcam pe o ureche si sa zicem "eu imi permit, pentru ca am evaluat totul si mi-e mai greu sa iert decat sa infrunt consecintele ne-iertarii" pentru ca realitatea ne poate contrazice foarte brutal..

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de AlinB

Exemplul dat de tine ne arata, cate de monstruoasa este lipsa de iertare nu ne dam seama, pentru ca orgoliul care ne impinge la ea ne si orbeste.

Doar cand consecintele ei se intorc asupra noastra, abia atunci realizam ce poate sa insemne.

In cazul dat de tine, o familie distrusa, copii traumatizati si tu insuti co-autor moral al mortii sotului tau..

Sa nu ne culcam pe o ureche si sa zicem "eu imi permit, pentru ca am evaluat totul si mi-e mai greu sa iert decat sa infrunt consecintele ne-iertarii" pentru ca realitatea ne poate contrazice foarte brutal..

Pai eu vad lucrurile asa, sotul adulterin isi permite( prima la mana) sa insele...pacat dupa care, se sinucide( a 2 a la mana), si de fapt nimeni nu l-a impins spre nimic, ci sunt doar consecintele faptei lui....absolut toate, inclusiv dezamagirea produsa sotiei, care are grija de casa, de copii...si care poate nu isi imagina ca barbatul ei are anumite porniri, trairi, si mai trece si la actiune...

Nu cred ca ne trimite absolut nimeni sa ne sinucidem, prin faptul ca cineva e socat de dezamagirea produsa...desi noi stiam ca asa va fi.

Treaba asta cu sinuciderea ma cam intriga, pentru ca acelasi om...si-ar putea dedica viata intreaga primirii iertarii sotiei, ar putea sa se pocaiasca total, sa constientizeze ca el este singurul care a gresit enorm...si care a produs tensiune, in loc de incredere, iubire...comuniune!

De ce tot criticati pe cei care nu pot ierta? Ar fi nevoie sa moara cineva de infarct( sau mai multi) in urma aflarii vestii...ca sa va ganditi si la socul prin care trec cei care se trezesc ca au in fata, o alta persoana...decat cea de ieri?

Ce simt cei care nu pot ierta? Dar ce ar simti cei care au inselat, si care si-ar vedea nevasta care nici macar nu le-o fi gresit, ca face un atac cerebral pe loc?

Cunosc o femeie, care a fost sefa de promotie, fata desteapta, care s-a maritat de tanara...si cand si-a surprins sotul inselandu-o...a innebunit, si in prezent e o epava din toate punctele de vedere, deci mi se pare aiurea sa se tot dea indemnuri, cand nici macar nu stim ce suflete au oamenii, cat de distrus le e sufletul in urma aflarii unui asemenea lucru!!!

[AlinB]

Aha, frumoasa predica.
Crestina.

Rimeaza cu "si ne iarta noua greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri"

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de AlinB

Aha, frumoasa predica.
Crestina.

Rimeaza cu "si ne iarta noua greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri"

Asta era pentru mine?

Pai nu stiu, dar totusi unde scrie ca iertarea trebuie sa se produca instant, ca altfel cel neiertat...se sinucide? Au oare nu ar fi normal si extrem de sanatos ca cel care a dezamagit, sa ii acorde timpul necesar celui dezamagit...sa se si vindece?

Pana se codeste cel adulterin sa isi expuna pacatul, nu isi acorda oare destul timp, cauta momentul propice, isi face curaj, duce o lupta interioara...si atunci de ce celalalt nu are voie nici sa reactioneze decat intr-un fel, socat nu prea trebuie sa ramana ( decat pentru un timp foarte scurt), si iarasi nu i se acorda nici timpul necesar sa se refaca?

[casiana]

În prealabil postat de gabriela8

As vrea sa poti ierta si sa il accepti langa tine acum si toata viata intrucat este trupul tau! Citind postarile legate de situatia ta mi-a venit in minte un fapt regretabil care s-a petrecut in urma cu 2 luni. Un tanar care avea doi copii intr-un moment de slabiciune si-a inselat sotia si intr-un moment de mustrare a constiintei a spus sotiei sale fapta comisa. Urmarea a fost jalnica, ea l-a dat afara din casa, el s-a intors acasa la parintii lui insa nesuportand acest deznodamant a inghitit multe pastile si a stat o luna in coma la Tg. Mures. In cele din urma a decedat si avea doar 29 de ani.
Ce este acum in sufletul ei, numai Dumnezeu stie! El banuiesc ca ar fi vrut iertarea dar ea neputand trece peste iata unde s-a ajuns...

Curaj, draga mea, daca nu ai rupt firul atunci cand trebuia, lupta acum sa iti pastrezi casnicia!
Domnul si Maica Domnului sa te binecuvinteze!

Multumesc Gabriela,

Sa stii ca tocmai pt ca mi-a lipsit curajul nu am rupt firul la momentul acela, tocmai pentru ca m-am temut sa nu-i fac rau, sa nu-i distrug viata lui, dar poate nu ar fi trebuit sa gandesc asa.... Toata lumea din jur ma vroia maritata. Aproape zilnic cineva trebuia sa discute cu mine acest subiect. Era cam ca o regula, o data pe saptamana se aducea vorba mai pe larg despre asta, in afara micilor apropouri ce se faceau cam zilnic. Cu toata teama ce o aveam in suflet nu am facut fata presiunilor si am cedat, iar acum... acum e deja prea tarziu sa mai fac ceva, nu pot decat sa ma rog si sa sper..

Pentru mine asta este un nou inceput, un inceput greu si anevoios cu care trebuie sa ma obisnuiesc...

Cel mai dureros este gandul ca o casnicie trebuie sa o traiesti si nu sa fii condamnat sa asisti la ea...asa cum simt eu acum.

[ai2]

În prealabil postat de nutilica

Frate, esti super tare... Suntem totusi pe forum crestin si mai ales....ortodox! Cum daca nu exista Dumnezeu?

:)
Stiu ca suntem pe un sait ortodox, dar tot aici mi s-a acrit de cate ori am citit pariul lui Pascal dat ca argument pentru credinta. Eu pun in discutie varianta "crezi si nu exista, atunci n-ai pierdut nimic". In cateva cazuri concrete, discutate in acest topic, persoanele implicate chiar n-au pierdut nimic? Nu le-ar fi fost mai bine daca nu ascultau gura lumii ortodoxe?
Si mai exista inca un argument la fel de penibil:"n-ai dat de greutati si de aia nu crezi in D-zeu". Din cate vad, cei care deja cred, nu se descurca prea bine. Atunci ee valoare mai are argumentul?

[AlinB]

În prealabil postat de AndruscaCIM

Asta era pentru mine?

Pai nu stiu, dar totusi unde scrie ca iertarea trebuie sa se produca instant, ca altfel cel neiertat...se sinucide? Au oare nu ar fi normal si extrem de sanatos ca cel care a dezamagit, sa ii acorde timpul necesar celui dezamagit...sa se si vindece?

Scrie.

"Căci cu judecata cu care judecaţi, veţi fi judecaţi, şi cu măsura cu care măsuraţi, vi se va măsura." Matei 7:2
"Luaţi seama la ce auziţi: Cu ce măsură măsuraţi, vi se va măsura;" Marcu 4:24
" căci cu ce măsură veţi măsura, cu aceeaşi vi se va măsura. " Luca 6:38

Alegi sa ierti sau sa urasti.
Daca e sa se produca schimbari, nu timpul o face ci alegerea omului.
Dupa cum vezi timpul dimpotriva, poate sa produca si daune ireparabile.

Tu cand mergi la spovedit, iertarea o primesti imediat sau trebuie sa treaca timp ca iubirea lui Dumnezeu "sa se vindece"?

Mesajul este clar: daca TU ierti astfel, asa iti va ierta si tie Dumnezeu.

Pana se codeste cel adulterin sa isi expuna pacatul, nu isi acorda oare destul timp, cauta momentul propice, isi face curaj, duce o lupta interioara...si atunci de ce celalalt nu are voie nici sa reactioneze decat intr-un fel, socat nu prea trebuie sa ramana ( decat pentru un timp foarte scurt), si iarasi nu i se acorda nici timpul necesar sa se refaca?

Stii tu ca era "in refacere" si avea de gand sa reevalueze situatia?
Poate dupa ce el a murit da, dar atunci cam tarziu.

Ce a facut individul e problema lui cu Dumnezeu si n-are nici o scuza pentru asta.

Iar pentru ce a facut ea..are o parte de vina, cat anume..cum a ajuns sa o insele, ce s-a mai zis intre ei, ce a fost exact in capul lor, asta doar Dumnezeu stie.

Vrei sa spui ca tu n-ai fi avut nici un fel de remuscari daca ai fi fost in locul ei, constiinta ta n-ar fi avut nimic de obiectat?

[AlinB]

În prealabil postat de casiana

Cel mai dureros este gandul ca o casnicie trebuie sa o traiesti si nu sa fii condamnat sa asisti la ea...asa cum simt eu acum.

Nu esti condamnata.
Iubirea este o alegere.
Si inca poti sa alegi.

[casiana]

În prealabil postat de AlinB

Nu esti condamnata.
Iubirea este o alegere.
Si inca poti sa alegi.

Nu, nu pot, as vrea sa pot abandona drumul gresit pe care am pornit, dar nu se mai poate.

[AlinB]

În prealabil postat de casiana

Nu, nu pot, as vrea sa pot abandona drumul gresit pe care am pornit, dar nu se mai poate.

Nu poti ce anume?
Sa iubesti?
Sa ierti?

Atunci asta este de fapt povara ta, chiar daca tu crezi altceva.

Cere divortul si gata, mai rau decat sa nu poti ierta si iubi nu vad ce poate fi.

Si sa de Dumnezeu sa nu te afli tu intr-o situatie in care sa gresesti, din vina ta execlusiva sau poate si impins de celalalt si sa ajungi tu sa ai nevoie de intelegere si iertare iar la celalalt sa nu gasesti nici intelegere, nici iertare, iar de iubire ce sa mai vorbim, chit ca candva ti-ar fi promis marea cu sarea..