Unde gresesc?

[MarinaAlca]

În prealabil postat de Barbara2000

Buna ziua!

Am si eu o problema si as vrea sa aud parerea dvs. Problema mea se numeste somajul, adica sint somera de peste un an de zile si nu se intrevad zile mai bune. Teoretic fac totul cum trebuie: caut anunturi cu joburi, trimit aplicatiile, din cind in cind mai apare o invitatie la interviu (foarte rar in ultimele luni) dar nici o oferta de job. Ca pregatire profesionala sint absolventa de facultate, am experienta in cimpul muncii, referintele de la fostii angajatori sint bune....deci?
Daca as privi numai partea "practica" a problemei, as gasi raspunsuri de genul "criza economica, multi someri, putine locuri de munca, etc.

Insa eu simt (cred) ca e ceva mai mult, ca un fel de pedeapsa sau incercare (sau cum vreti s-o numiti) pe care eu personal o percep ca o blocare din punct de vedere profesional, adica nu ma lasa sa ma dezvolt mai departe. Probabil ca spiritual sint "nitzel" mai sus decit eram anul trecut pe vremea asta dar datorita disperarii de care sint cuprinsa din ce in ce mai des in ultima vreme am indoieli si in ceea ce priveste inaltarea spirituala. Inca un amanunt ar fi ca acum vreo 3 ani am mai avut o "incercare" asemanatoare dar care a durat "numai" vreo 10 luni. Din cauza asta nu ma pot abtine sa intreb..."de ce mi se intimpla mie?"
Spre deosebire de experienta de acum 3 ani, de data asta mi-am refacut legatura cu Dumnezeu, in sensul ca am inceput sa merg la biserica duminica, sa aplic ce aud acolo (ma straduiesc), sa ma spovedesc si sa ma imparatsesc. Credinta si nadejdea in Dumnezeu imi dau o stare deosebita insa trebuie sa recunosc ca starea asta e deseori intrerupta de disperare.

Acum intrebarile mele sint cam asa: ce ar trebui sa fac sa depasesc (sa ies) din incercarea asta? de ce se repeta incercarile? stiu ca de incercari avem parte toata viata dar de ce doua de "acelasi fel"?

multumesc anticipat pentr pareri.

Cred ca incercarile de acelasi fel se tot repeta ptr simplul motiv ca adeseori, suntem ELEVI ce nu si-au invatat lectia asa cum trebuie!
Pentru ca am ramas corigenti sau repetenti la materia respectiva. Examene peste examene, zeci de restante uneori, asta pana cand suntem in stare sa obtinem o nota de trecere la scoala vietii.


Noi, ca bieti omuleti, plini de greseli si framantari similare cu ale tale, nu putem afla raspuns la intrebarea: unde gresesc?.. insa putem emite pareri, rezultate ale cautarilor noastre personale... Este cu atat mai greu sa fim obiectivi, intrucat ne prezinti situatia ta in linii mult prea generale...
Printre infinitele variante de POATE:
1. Poate nu este voia lui Dumnezeu sa te afli in acea tara straina
2. Poate ca viitorul tau este tot in Romania
3. Poate ai plecat acolo in urma unei casatorii cu o persoana nepotrivita tie
4. Poate ca viitorul tau copil trebuie sa se nasca in alta tara decat cea in care te afli acum
5.Poate nu esti cununata religios
6. Poate nu ai partener, iar cel ce ti-e harazit se afla in alta parte
7. Poate ca Dumnezeu are alt plan cu tine dpdv profesional, poate trebuie sa te reorientezi
8. Poate ca ai avut un trecut in care toate iti mergeau ca pe roate,fapt care iti ridicase la cote mult prea inalte increderea(numai) in fortele proprii, iar acum trebuie sa inveti ce inseamna umilinta si sa intelegi ca fara ajutorul lui Dumnezeu nimic nu se poate.
Asta e ce imi trece prin cap la ora asta tarzie ... scuze daca am debitat aiureli

[Barbara2000]

În prealabil postat de MarinaAlca

Cred ca incercarile de acelasi fel se tot repeta ptr simplul motiv ca adeseori, suntem ELEVI ce nu si-au invatat lectia asa cum trebuie!
Pentru ca am ramas corigenti sau repetenti la materia respectiva. Examene peste examene, zeci de restante uneori, asta pana cand suntem in stare sa obtinem o nota de trecere la scoala vietii.

Cam asa ceva cred si eu. Acum, la a doua experienta chiar ma gindesc ce trebuie sa fac sa nu mai ramin repetenta si ma tot gindesc si gindesc si tot asa....si mai intreb si pe altii, pe dvs. pe forum de ex. :-)))

[Barbara2000]

În prealabil postat de MarinaAlca

Noi, ca bieti omuleti, plini de greseli si framantari similare cu ale tale, nu putem afla raspuns la intrebarea: unde gresesc?.. insa putem emite pareri, rezultate ale cautarilor noastre personale... Este cu atat mai greu sa fim obiectivi, intrucat ne prezinti situatia ta in linii mult prea generale...
Printre infinitele variante de POATE:
1. Poate nu este voia lui Dumnezeu sa te afli in acea tara straina
2. Poate ca viitorul tau este tot in Romania
3. Poate ai plecat acolo in urma unei casatorii cu o persoana nepotrivita tie
4. Poate ca viitorul tau copil trebuie sa se nasca in alta tara decat cea in care te afli acum
5.Poate nu esti cununata religios
6. Poate nu ai partener, iar cel ce ti-e harazit se afla in alta parte
7. Poate ca Dumnezeu are alt plan cu tine dpdv profesional, poate trebuie sa te reorientezi
8. Poate ca ai avut un trecut in care toate iti mergeau ca pe roate,fapt care iti ridicase la cote mult prea inalte increderea(numai) in fortele proprii, iar acum trebuie sa inveti ce inseamna umilinta si sa intelegi ca fara ajutorul lui Dumnezeu nimic nu se poate.
Asta e ce imi trece prin cap la ora asta tarzie ... scuze daca am debitat aiureli

Interesante variante prezentate de dvs., unele dintre ele ar putea fi raspunsuri la intrebarile mele. Multumesc!

[ciprian22]

Acum putem spune clar:criza participa din plin la somaj.Lucrez intr-un domeniu lovit din plin desi eu nu am probleme si multumesc lui Dumnezeu pentru asta.Nu te descuraja, chiar daca a trecut mult timp de cand nu ai gasit nimic,crezi in continuare,dar activ nu fara speranta pentru ca ceva se va intampla pana la urma.Nu te uita la cei din jur, gandeste-te la ce poti face pentru tine si pentru linistea sufletului tau.Iarasi important sa ramai selectiva,sa nu faci compromisuri de dragul de a avea un loc de munca,daca nu gasesti ce-ti place,mai bine stai acasa..asta daca nu esti prea constransa financiar.Rugaciunea ajuta mult,tine sufletul curat,la fel ca si mersul la biserica Duminica,dar sa nu exageramoate ca dumnezeu vrea sa ne indrepte pe o anume cale..nu sa ne dea un semn,sau sa ne pedepseasca pentru ceva..Si nu in ultimul rand cred ca trebuie sa ai o viata activa social..asta te va tine la curent cu ceea ce se intampla in jurul tau.Izolarea nu este un lucru tocmai bun,apar ganduri negre si altele..

Daniel777, nu stiu cine esti, dar parca vorbesti din propriile mele experiente de viata. Am cunoscut candva un "Daniel" care a albit in cativa ani, in Londra, incercand tot felul de joburi. Oare tu sa fii? M-as bucura, desi nu pot sa sper!...

Barbara, stiu ca genul: "Te inteleg! Si eu am trecut prin asa ceva!" nu te incalzeste prea mult. Fiecare caz este unic in felul lui, desi in fata Lui Dumnezeu, toti suntem egali. Am fost 9 ani plecat, iar gasirea joburilor constituia de multe ori o mare problema. Nu m-am imbogatit si nici n-am saracit. A fost o experienta extraordinara si sunt convins ca Dumnezeu a vrut sa trec prin toate incercarile. Uneori am cazut, alteori m-am ridicat... Nu intotdeauna rezistam tentatiilor, dar dincolo de judecata oamenilor, care nu trebuie sa ne afecteze prea mult (gura lumii n-o putem noi acoperi...) il avem deasupra pe Dumnezeu, care stie exact ce-i in sufletul nostru si ne vindeca in felul Lui unic. Eu cand am simtit ca ceva nu e in regula in jurul meu (trebuie sa-ti asculti glasul ingerului tau pazitor!), mi-am facut bocceluta si-am plecat fara nici o remuscare, desi abia luasem examenul de cetaten al Marii Biritanii.
Revenit in tara (pentru unii cred ca am o doza enervanta de aparenta indiferenta pentru ziua de maine) am fost uimit de tot ce s-a intamplat chiar din primele zile, fara sa intreprind nimic (in afara de a-L pastra pe Dumnezeu pe primul loc in gandurile mele). Nici n-am apucat sa-mi revin bine, cand am fost sunat, oferindu-mi-se un job la birou, bine platit, pe care nu cred ca il merit. Acolo, in comparatie cu altii, n-am adunat bani sa-mi fac o casa (avem un apartament bine pus la punct) dar la fel, m-am pomenit peste noapte cu o casa enorma cu gradina pentru care nu am suficient timp sa ma ocup dupa cum mi-as dori. Suntem o familie unita (zic eu) ce incercam sa nu-L suparam prea tare pe Dumnezeu, prin ceea ce facem. Multumesc zilnic pentru ce primesc, fie bun, fie rau, fiindca si raul face parte din "calatoria" noastra pe aceasta lume.
Sfatul meu? Fa-ti ordine in ganduri si fa pace cu tine. Chiar daca spui ca te-ai spovedit si impartasit, revizuieste-ti viata, vezi ce-a ramas nelamurit in constiinta ta, si regreta-ti faptele fara sa dai vina pe cei din jurul tau, oricat i-ai considera de vinovati. Ei au crucea lor, tu pe-a ta. Ei platesc in felul lor, (aici sau dincolo), tu ai sansa ta pe care nu trebuie s-o pierzi. Pentru ca in ciuda faptului ca unele momente le clasificam drept necazuri si ghinioane, paradoxal sunt de fapt sanse care ne ridica, daca vedem in ele lectii de viata si le acceptam cu inima deschisa!
Dumnezeu sa-ti lumineze sufletul si calea catre cele desavarsite!