Omul cu telefon mobil. Oare nu suntem pacaliti ?!

[Dumitru73]

În prealabil postat de windorin

Oare care dintre noi, cei cu telefoane, am putea recunoaste ca suntem uneori "pacaliti" de acel "duh" al telefonului ?!
Nici cel mai impatimit nu va recunoaste ca a devenit dependent de telefon. Doar... ar trebui sa se smereasca, acceptand asta.

Poate nici nu ne dam seama de aceasta dependenta.
Eu am constatat ca sunt dependent intr-o zi in care, din cauza grabei, mi-am uitat telefonul acasa, dandu-mi seama de asta mult prea tarziu pentru a ma intoarce sa-l iau.
Toata ziua am avut o senzatie ciudata si neplacuta.
Parca eram neterminat, dezorientat.

[windorin]

În prealabil postat de Dumitru73

Poate nici nu ne dam seama de aceasta dependenta. Eu am constatat ca sunt dependent intr-o zi in care, din cauza grabei, mi-am uitat telefonul acasa, dandu-mi seama de asta mult prea tarziu pentru a ma intoarce sa-l iau. Toata ziua am avut o senzatie ciudata si neplacuta. Parca eram neterminat, dezorientat.

Si mie mi s'a intamplat odata sa mi'l uit acasa.
M'am bucurat insa. :)

[Fani71]

În prealabil postat de Dumitru73

Poate nici nu ne dam seama de aceasta dependenta.
Eu am constatat ca sunt dependent intr-o zi in care, din cauza grabei, mi-am uitat telefonul acasa, dandu-mi seama de asta mult prea tarziu pentru a ma intoarce sa-l iau.
Toata ziua am avut o senzatie ciudata si neplacuta.
Parca eram neterminat, dezorientat.

Chestia este ca atunci cand ai telefon, o serie de persoane din jur se asteapta sa te poata gasi si daca nu raspunzi se ingrijoreaza, sau anumite activitati pe care le planificasesi se intorc pe dos.
Sigur, inainte sa existe teolefoanele mobile ni le puteam planifica si fara ele, dar odata ce ele exista se creaza alte obisnuinte.

Exemplu (poate idiot): cumparaturile intr-o familie. Inainte, faceai listuta si duscutai ce este de cumparat acasa. Acum, poti organiza chestia asta si de pe drum trimitand un sms sotiei respectiv sotului: ce lipseste, ce este nevoie sa cumpar? (noi facem asta sistematic)
Si daca respectivul si-a uitat telefonul, pot aparea mici incurcaturi. Sigur, daca nu am mai avea telefoane ne-am organiza altfel.

In rezumat, nu este neaparat o chestiune de dependenta, intotdeauna, ci de obisnuinta.
Tot asa, altfel traiau oamenii fara radio, electricitate, cai ferate... Oare putem spune ca am devenit dependenti de ele (in sens negativ)?

[Lavrentiu]

În prealabil postat de Fani71

Chestia este ca atunci cand ai telefon, o serie de persoane din jur se asteapta sa te poata gasi si daca nu raspunzi se ingrijoreaza, sau anumite activitati pe care le planificasesi se intorc pe dos.
Sigur, inainte sa existe teolefoanele mobile ni le puteam planifica si fara ele, dar odata ce ele exista se creaza alte obisnuinte.

Exemplu (poate idiot): cumparaturile intr-o familie. Inainte, faceai listuta si duscutai ce este de cumparat acasa. Acum, poti organiza chestia asta si de pe drum trimitand un sms sotiei respectiv sotului: ce lipseste, ce este nevoie sa cumpar? (noi facem asta sistematic)
Si daca respectivul si-a uitat telefonul, pot aparea mici incurcaturi. Sigur, daca nu am mai avea telefoane ne-am organiza altfel.

In rezumat, nu este neaparat o chestiune de dependenta, intotdeauna, ci de obisnuinta.
Tot asa, altfel traiau oamenii fara radio, electricitate, cai ferate... Oare putem spune ca am devenit dependenti de ele (in sens negativ)?

Iti dau dreptate, dar totusi orice dependenta aduce o scadere. Pana si dependenta de electricitate ne face mai slabi, mai vulnerabili.

Cred ca ar trebui sa discernem mai bine intre ce avem cu adevarat nevoie si ce este doar un plus inutil de comoditate. "Toate ne sunt la indemana, dar nu toate sunt de folos".

[windorin]

În prealabil postat de Lavrentiu

Iti dau dreptate, dar totusi orice dependenta aduce o scadere.
Pana si dependenta de electricitate ne face mai slabi, mai vulnerabili.
Cred ca ar trebui sa discernem mai bine intre ce avem cu adevarat nevoie si ce este doar un plus inutil de comoditate.
"Toate ne sunt la indemana, dar nu toate sunt de folos".

Discernamantul este un bun greu de dobandit.
A avea masura inseamna a simti diferenta intre necesar si moft, intre normal si exces.