O definitie a neoprotestantului...

[ovidiu-s]

Protestantismul era pentru părintele Arsenie Boca, demonul orgoliului manifestat pe plan teologic.
Din punct de vedere al sectologiei, diferenţa doctrinară între protestanţi şi neoprotestanţi e legată de chestiunea săvârşirii botezului.
Sectele protestante (luteranii, calvinii, presbiterienii, unitarienii şi alţii, botează pruncii mici şi persoanele handicapate psihic).
Sectele neoprotestante (adventiştii, baptiştii, penticostalii, evanghelicii şi martorii lui Iehova) botează doar copiii măricei, de regulă de la 13-14 ani în sus şi nu botează handicapaţii psihic pentru că aceştia "nu pot să creadă", cum spun ei)
Cu alte cuvinte orice cult care susţine principiul Sola Scriptura şi botează copii mici aparţine de sfera protestantă şi orice cult care susţine principiul Sola Scriptura, dar respinge botezul pruncilor ţine de sfera neoprotestantă.
E important de amintit faptul că şi martorii lui Iehova intră în această definire deşi ceilalţi neoprotestanţi nu îi agreează printre ei.
Mormonii resping şi ei botezul administrat copiilor, dar nu se încadrează în sfera neoprotestantă pentru că nu sunt adepţii principiului Sola Scriptura, Scrierile "profetului" lor, Smith sunt mai importante decât Scriptura pentru ei. Mormonii constituie astfel un cult extra-creştin şi neo-pâgân, pe când celelalte pomenite aici sunt erezii creştine.

[Doriana]

În prealabil postat de Grabriella

Este o confuzie de termeni.
Tie ti s-a explicat ca botezul este 'marturia unui cuget curat', ca 'cine crede si se va boteza va fi mantuit". In acesta situatie totul este foarte clar pentru tine. Ai reusit sa crezi, mai bine zis sa simti, sa experimentezi o traire noua ,o mare iubire ,o mare revelatie a dragostei Lui Dumnezeu, sa intelegi Cuvantul explicat convingator si inteligent de buni oratori si totul intr-o atmosfera vesela, cu oameni manierati si binecrescuti, cu orchestre si coruri superbe, cantareti fini si calzi . Cine n-ar fi fost miscat? Cine nu si-ar dori asa ceva, o astfel de companie, venind de undeva unde, dupa spusa ta, se lalaia ceva neiteligibil.
In aceasta situatie era normal pentru tine sa alegi ceea ce ai inteles si ti-a facut placere si ca urmare sa aderi prin botez la aceasta adunare.
Cunosc foarte bine toate acestea pentru ca le-am trait din plin .

Eh, la mine a fost putin altfel, de, nu tot ce mi se intampla mie se intampla si altora. Am ajuns in biserica penticostala din intamplare, in vizita. Am dormit toata slujba, la modul propriu [ imi cadea capul in piept, eram dupa o saptamana grea de munca]. Nu mai tin minte nimic din predica, nu m-a interesat. Proorocii prooroceau, dar nu mai stiu ce. [insa mi se parea normal sa vorbeasca Dumnezeu, ca doar o avea si El dreptul.]. Dupa trei ore de somn , indreptandu-ma spre iesire, am intalnit un om deosebit. L-am vazut cum se ruga pentru bolnavi si bolnavii primeau alinare iar cei chinuiti de duhuri eliberare. Nu mi-a predicat nimic, doar a dat mana cu mine [dadea mana cu toti la iesire]. Atunci ochii mi s-au deschis si L-am vazut pe Dumnezeu in locul acela si in omul acela. a fost ca si cum mi-ar fi cazut niste solzi de pe ochi si am inteles ca , in sfarsit, gasisem ce cautam.

Au urmat saptamani si luni de plans si rugaciune. Plans de bucurie si fericire. Aveam totul si nu mai imi trebuia nimic. De acum putea sa se intample orice, caci Il gasisem si El era tot ceea ce conta.

În prealabil postat de Grabriella

Spun din nou: "Este Duhul Sfant, Domnul de viata facatorul?"
Daca da , discutam, daca nu, nu!

Eu am raspuns la intrebarea pe care mi-ai adresat-o. Am si eu o intrebare,la randul meu, tot din Crez:

"Astept invierea mortilor. Si viata veacului ce va sa vie. Amin"

Esti de acord cu aceste puncte din crez? Sau crezi in nemurirea sufletului si viata din timpul mortii (pana la inviere)?

În prealabil postat de Jane Says

1. Prin prima intrebare tu lasi sa se inteleaga ca desi perii capului nostru sunt numarati, printr-o nebagare de seama a lui Dumnezeu - ca vad ca-L excluzi din ecuatia vietii si-a mortii - vine unul cu 15 minute inainte si ne rapeste mantuirea lovindu-ne cu toporul inainte sa ne putem pocai. Eu cred ca Dumnezeu ingaduie sa se dezlipeasca sufletul de trup stie El cand si pentru ce ratiuni. Stia si de gard, stia si de starea sufletului de dupa eveniment, stia si unde poate sa duca acea stare (daca urma sau nu pocainta). Nu zic ca stiu ce ar fi facut oricine pe lumea asta (inclusiv eu) dar stiu sigur ca Dumnezeu stie si ca nimic nu se face fara ingaduinta sau atotstirea Lui.

Deci, faptul că omul nostru nu vrea să se pocăiască e problema lui Dumnezeu? Nu a omului?
Sigur că nu-l exclud pe Dumnezeu din ecuația vieții și a morții dar nici nu-L fac vinovat că nu vreau eu să mă pocăiesc de păcatele mele.

În prealabil postat de Jane Says

Inca nu stiu dac-ai intrebat la misto la ce mai e nevoie de pocainta si smerenie :)

Nu am întrebat la mișto. Doar încerc să înțeleg tologia lui Andrusca. Mă gândesc că poate nu e doar a ei. O fi a mai multora...
Nu am reușit să prind ideea. Cum devine cineva creștin? E nevoie să vegheze în viața lui spirituală? Orice păcate ar face nu contează, el rămâne creștin? Chiar dacă nu vrea să se pocăiască de ele? Chiar dacă moare fără să ceară iertare lui Dumnezeu?
Chestii dintr-astea...

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de penticostalulmantuit

Deci, faptul că omul nostru nu vrea să se pocăiască e problema lui Dumnezeu? Nu a omului?
Sigur că nu-l exclud pe Dumnezeu din ecuația vieții și a morții dar nici nu-L fac vinovat că nu vreau eu să mă pocăiesc de păcatele mele.

Scuze, nu am inteles ce vrei sa spui..si cine nu vrea sa se pocaiasca? Omul meu ( care nu e al nostru) era un crestin care ar vrea...mai devreme sau mai tarziu sa se pocaiasca, ori pentru ca a gandit ceva negativ despre cineva...ori pentru ca a dat cu toporul in cap cuiva!!!

În prealabil postat de penticostalulmantuit

Nu am întrebat la mișto. Doar încerc să înțeleg tologia lui Andrusca. Mă gândesc că poate nu e doar a ei. O fi a mai multora...
Nu am reușit să prind ideea. Cum devine cineva creștin? E nevoie să vegheze în viața lui spirituală? Orice păcate ar face nu contează, el rămâne creștin? Chiar dacă nu vrea să se pocăiască de ele? Chiar dacă moare fără să ceară iertare lui Dumnezeu?
Chestii dintr-astea...

Pai, Andrusca nu e penticostala, deci ea automat are alta "teologie", intrucat nu e nici macar NP...pentru ca teologia ta, nu se aseamana cu a mea, deci oricum faptul ca eu, sau mai multi gandim asa...e tot aceeasi mancare de peste, pentru tine...t otun fel de mister se vrea a fi.

Cineva e crestin..chiar si daca el crede in Iisus Hristos, dupa care abia urmeaza:...si..etc etc.

Da, este foarte mare nevoie sa vegheze la viata lui spirituala, chiar extrem de mare, insa nu toti vegheaza la fel, sau reusesc sa vegheze cum trebuie...unii fac pacate mici, altii mai mari, unii cad mai des, si se ridica mai des, mai greu...sau mai usor, altii cad foarte tare...si se ridica deasupra celorlalti crestini care vegheza cu flacara molcoma...si tot asa.

Deci din nou, un crestin, ramane tot crestin...chiar daca face pacate, asa cum sper ca nici tu nu oscilezi in identitatea ta religioasa, atunci cand mai faci cate un mic pacatel ( pentru ca din modul cum gandesti, banuiesc ca de pacate mari in cazul tau...nici nu se pune problema!!!).

Eu tocmai, adusesem in discutie un crestin...pacatos ( deci o specie aparte, pe cale de disparitie...in cultele NP), care si-ar cere iertare pentru pacat/ele savarsite.

Da, pai daca un crestin moare in timp ce pacatuieste, dupa...pe la jumatatea rugaciunii de pocainta, sau la 5 minute dupa ce isi face Sfanta Cruce, moare crestin...logic, si e judecat ca si crestin...si nu ca un musulman, adica mie mi-e foarte clar...tie nu prea!

În prealabil postat de AndruscaCIM

Scuze, nu am inteles ce vrei sa spui..si cine nu vrea sa se pocaiasca? Omul meu ( care nu e al nostru) era un crestin care ar vrea...mai devreme sau mai tarziu sa se pocaiasca, ori pentru ca a gandit ceva negativ despre cineva...ori pentru ca a dat cu toporul in cap cuiva!!!

Omul e al nostru. Tu spui că ar vrea să se pocăiască. Dar eu vorbesc despre cei care NU vor să se pocăiască. Sunt ortodocși, penticostali, nu contează. Nu au de gând să se pocăiască. Lor le place să trăiască în păcat. Poate nici nu mai cred în Dumnezeu. Așa mor.

În prealabil postat de AndruscaCIM

Deci din nou, un crestin, ramane tot crestin...chiar daca face pacate, asa cum sper ca nici tu nu oscilezi in identitatea ta religioasa, atunci cand mai faci cate un mic pacatel ( pentru ca din modul cum gandesti, banuiesc ca de pacate mari in cazul tau...nici nu se pune problema!!!).

Eu am mărturisit aici pe forum că am fost biruit de patimi grele, DUPĂ ce am devenit creștin ( creștin, în exprimarea...știi tu, NP).
Doar că mereu, când am căzut sau când cad în păcate știu că îl supăr pe Dumnezeu, mă rog să mă ierte, caut să scap, etc.

Deci nu vorbesc despre creștinii mai slabi ( adică noi) care cad în păcate, vor să iasă, nu prea reușesc, se roagă la Dumnezeu sa-i ierte, se spovedesc dar iar mai cad si etc. Ăștia-s creștini, am înțeles.

Nu știu, poate mă exprim confuz, dar mă întreb: nu e chiar nici o limită?

Să mai dau un exemplu: cineva s-a născut într-o familie creștină, a fost botezat de copil sau la o vârstă matură, dar de la treizeci de ani nu-i mai pasă de Dumnezeu, nici nu mai crede în El, trăiește în tot felul de păcate, nu se pocăiește de ele fiindcă nici nu crede că ar trebui si la 80 de ani așa moare. El de la 30 la 80 de ani tot pe Hristos l-a urmat? Tot creștin a fost?
A murit creștin?

[florin1966]

În prealabil postat de penticostalulmantuit

Să mai dau un exemplu: cineva s-a născut într-o familie creștină, a fost botezat de copil sau la o vârstă matură, dar de la treizeci de ani nu-i mai pasă de Dumnezeu, nici nu mai crede în El, trăiește în tot felul de păcate, nu se pocăiește de ele fiindcă nici nu crede că ar trebui si la 80 de ani așa moare. El de la 30 la 80 de ani tot pe Hristos l-a urmat? Tot creștin a fost?
A murit creștin?

pai ti-ai raspuns singur.de la 30 la 80 renunta la hristos normal moare ca ateu si e judecat ca atare.cei ce parasesc biserica vor fi judecati in ce vor fi gasiti.unde ti-e scriptura ?" in ce vei fi gasit vei fi judecat"vezi bogatul si saracul lazar este sugestiv si da multe raspunsuri la starea in care te gaseste moartea si cum vei fi judecat .ce nu intelegi si e normal, la np nu este teologia mortii pentru ca nu au avut timp sa o experimenteze,daca te judeca dumnezeu doar daca te=ai botezat crestin si ca urmare ti se iarta tot pentru asta .si in acesta situatie iti raspunde scriptura" nu tot cel ce va zice doamne se va mantui ci numai cel ce va face faptele de mantuire"de aceea varsta conteaza si biserica la varsta ei are multa intelepciune si raspunsuri la toate intrebarile vietii pamantesti si dupa...

[florin1966]

În prealabil postat de AndruscaCIM

Atunci banuiesc ca imi dai voie sa ma exprim...asa prost, mai bine, sau mai putin bine..in legatura cu credinta mea, si cu ceea ce am inteles eu pana acum, e bun asa?

Chiar aveai?

Ce ai avea sa reprosezi ortodocsilor prezenti pe acest forum, mai exact...care dintre patimile de care incercati sa vndecati societatea, care va intristeaza in general, si va motiveaza sa reincrestinati pe unii crestini ortodocsi?


Cu totii cred ca gresim in viata asta, insa eu faceam referire mai exact la cultul tau, sau daca nu la el, atunci la Protestantism, sau la cultele NP in ansamblul lor, o opinie sincera si formulata in interiorul cultului, despre erorile celorlalti, dar si ale voastre...deci in sensul de lupta cu erezia, cu erorile umane, greseli in interpretare, eretici, inselati de cel rau, de protejare si pastrare a Adevarului de inselare.

Dupa cum am vazut, toti cei din alte denominatiuni, prezenti pe acest forum ortodox...stiu cu lux de amanunte ce greseli a facut Biserica Catolica, ce greseli a facut si face Biserica Ortodoxa, si care e starea de pacatosenie a romanilor...si de aceea banuiesc ca tot la fel de informati sunt si in legatura cu trecutul/arhiva propriului cult, sau istorii in general.

hai ca deja intri in intimitati. np nu gresesc, nu au eretici,sunt direct calauziti de duhul si toti au dreptate ,spre deosebire de ortodoxi care sunt cu toti plini de pacate si de rautate inclusiv invatatura de vietuire nici nu mai spun. np sunt ingerasi au si aripioare dar nu le arata de indat ce se balacesc prin vreun bazin sau balta .dupa roada se cunoaste pomul

[florin1966]

În prealabil postat de penticostalulmantuit

Da, ai dreptate, e un păcat de care trebuie să ne pocăim.
Ăsta a fost, în destule cazuri, unul din tertipurile cu care ne-am câștigat adepții și apoi i-am păstrat, dar acum ar trebui să ne lăsăm de el.

Poate mai toți creștinii sectari ar trebui. Mă refer și la ortodocși, desigur.

daca nu treceai si ortodoxi ma inervam rau

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de penticostalulmantuit

... DUPĂ ce am devenit creștin ( creștin, în exprimarea...știi tu, NP).

Doar că mereu, când am căzut sau când cad în păcate știu că îl supăr pe Dumnezeu, mă rog să mă ierte, caut să scap, etc.

Deci nu vorbesc despre creștinii mai slabi ( adică noi) care cad în păcate, vor să iasă, nu prea reușesc, se roagă la Dumnezeu sa-i ierte, se spovedesc dar iar mai cad si etc. Ăștia-s creștini, am înțeles.

Ihm...

Dar inainte de a deveni crestin ( in sensul NP)...ce erai pe intelesul nostru?

In legatura cu intelesul dat de voi termenului crestin, mie imi suna cam asa...ca si acum cineva ar sterge cu radiera totul, din greseala, si in graba (fara cap), pentru a rescrie ceva, dar incepand cu aceleasi cuvinte, si avand practic aceleasi indicii, numai ca adaugand si alte intelesuri, sensuri, si simtind totul cu alta intensitate...dar practic totul rescriindu-se pe aceeasi schita.

De asemeni, as zambi la fel daca as auzi pe cineva afirmand ca, pentru faptul ca nu ii placea orga din Biserica Catolica, mirosul lumanarilor din Biserica Ortodoxa, sau vocea preotului care fonfaia...nu se putea considera crestin, dar a inceput sa fie subit, odata convertit la cultul baptist.

Sincer, imi pare o expresie adoptata de adepti...si cam deloc gandita, deci pur si simplu invatata la catehizare, pentru a da impresia noului convertit, ca a facut alegerea cea mai buna, e asemenea sfintilor, poposind dupa lungi rataciri prin desertul paganilor, intre sfinti...iar pana atunci, era un om fara identitate religioasa.

La cum sunt eu, nu as putea accepta sa imi spuna cineva asemenea texte=gogomanii, si dupa cum am mai glumit, l-as intreba pe pastorul respectiv: " Dom'le, da zi-mi si mie ce eram inainte de a va trece pragul, concret...de-a cui, si de care?..insa gasiti va rog alte explicatii daca se poate, si nicidecum " Nu erai deloc crestin cat timp umblai prin lacasuri crestine, dar ai devenit in al meu!"