DIFERENTELE dintre Biserica Ortodoxã si cea Romano-Catolicã de Pãrintele Cleopa

[anna21]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Pentru ce să se spovedească copiii mici ? Înainte de vârsta înţelegerii, nu poate exista intenţie păcătoasă. Neexistând intenţie păcătoasă, nu există păcat personal înainte de această vârstă. Dacă nu există păcat personal, copilul se menţine în aceeaşi stare de graţie primită prin Botez. Presupunând că un copil moare între data botezului lui şi vârsta înţelegerii, moare în stare de graţie sfinţitoare şi în mod sigur este mântuit.

Ajuns la vârsta înţelegerii, copilul devine în mod progresiv capabil de intenţie păcătoasă, deci devine în mod progresiv susceptibil răului. De aceea, după o cateheză în care i se explică principalele articole de credinţă şi cu precădere despre spovadă şi împărtăşanie, copilul începe să se spovedească şi să se împărtăşească.

În Bisericile Catolice de rit răsăritean, unde, potrivit tradiţiei bizantine, se administrează simultan cele 3 sacramente ale iniţierii, preoţii sunt liberi să nu administreze împărtăşania dacă nu pot fi siguri că nu se produce un sacrilegiu material. Este mai prudent ca un copil mic, care ar putea scuipa Sf Sacrament, să nu fie împărtăşit.

Nu stiu despre "intentia pacatoasa"... nu am citit suficient, dar privind ai mei copii, cred ca putem vorbi macar de pacat fara voie si pacat din nestiinta (care sunt considerate pacate si in cazul adultilor: nestiinta NU este o scuza)
De ex., cred ca minciuna apare in oameni chiar cu limbajul.. pot povesti din viata primului copil.. dezvolta scheme ca sa ne "insele" si sa ajunga la dulciuri fara stiinta noastra, inainte de a sti sa vorbeasca (si imi amintesc clar.. atunci noi ne puneam problema: cum poate face planuri complexe in minte in lipsa limbajului?)..
Nu vreau sa fiu gresit inteleasa, dar cred in pacate inainte de 6-7 ani (varsta spovedaniei).. Depinde de atitudinea parintilor daca diferitele tendinte nedorite ale copilului vor prinde radacini sau nu (daca se vor transforma in patimi).. Iar daca copilul moare, nu stiu cum judeca Dumnezeu.. mila lui Dumnezeu covarseste .
Am vazut in parc copii care musca, care se tavalesc pe jos ca niste "apucati", care lovesc parintii, care omoara insecte din placere, care lovesc animale etc.. si nu este vorba de comportamente invatate (ca parintii le atrageau atentia: asta nu!). Dupa varsta intelegerii poate se vor schimba, dar nu incetez sa ma intreb de ce unii se comporta astfel daca sunt "fara de pacat".

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de anna21

dar privind ai mei copii, cred ca putem vorbi macar de pacat fara voie si pacat din nestiinta (care sunt considerate pacate si in cazul adultilor: nestiinta NU este o scuza)

Trebuie să deosebim între ignoranţa vinovată şi ignoranţa invincibilă. Dacă eu vă sparg capul, presupunând că nu ştiu că acest lucru este păcat, vorbim despre ignoranţă vinovată. Eu nu ştiu că Dumnezeu a spus "să nu ucizi", dar ar fi TREBUIT să ştiu şi aş fi PUTUT să ştiu. Prin urmare, necunoaşterea Legii în acest caz nu mă exonerează de urmările păcatului, dintre care cea mi importantă este de ordin spiritual: pierderea stării de graţie. Dar, dacă un copil de 4 ani face exact acelaşi lucru, vorbim de ignoranţă invincibilă, deci de absenţa vreunei consecinţe spirituale a păcatului.

De ex., cred ca minciuna apare in oameni chiar cu limbajul.. pot povesti din viata primului copil.. dezvolta scheme ca sa ne "insele" si sa ajunga la dulciuri fara stiinta noastra, inainte de a sti sa vorbeasca (si imi amintesc clar.. atunci noi ne puneam problema: cum poate face planuri complexe in minte in lipsa limbajului?)..

Când un copil mic minte în acest fel, el minte aşa cum ar minţi un căţel care îşi ascunde osul. Fără intenţie vinovată. Fără posibilitatea de a avea această intenţie.

Iar daca copilul moare, nu stiu cum judeca Dumnezeu.. mila lui Dumnezeu covarseste .

La mila lui Dumnezeu cuvine-se să apelăm la moartea copiilor nebotezaţi, sau la moartea adulţilor botezaţi, dar care mor în stare căzută. În cazul copiilor botezaţi, ei se mântuiesc în mod sigur, după dreptatea lui Dumnezeu.

Am vazut in parc copii care musca, care se tavalesc pe jos ca niste "apucati", care lovesc parintii, care omoara insecte din placere, care lovesc animale etc.. si nu este vorba de comportamente invatate (ca parintii le atrageau atentia: asta nu!). Dupa varsta intelegerii poate se vor schimba, dar nu incetez sa ma intreb de ce unii se comporta astfel daca sunt "fara de pacat".

Şi ce vreţi să spuneţi, că astfel de copii sunt posedaţi ? Nu. Există porniri bune şi porniri rele, dar vina este a părinţilor, care nu ştiu să cultive pornirile bune şi nu ştiu să reprime pornirile rele.

[anna21]

Copilul NU este fara de pacat. Dar pacatele lui sunt mici si capata iertare prin rugaciunile preotului.
Din cauza slabei lui intelegeri, copilul nu poate nici sa se aplece asupra sa pentru a se examina launtric, nu poate simti pocainta adevarata (este in permanenta absorbit de realitatea inconjuratoare, de aici si acum etc..).
Cred si am citit lucruri asemanatoare, ca stabilirea varstei spovedaniei (7ani sau mai tarziu) nu este din cauza ca nu au copiii pacate, ci din dificultati de ordin practic.

Revenind la acei copii care se comporta "ciudat".. nu, nu vreau sa spun ca sunt posedati. Ci ca ei NU sunt feriti de influenta demonica doar pt ca sunt copii.
Copilul trebuie apropiat de Iisus Hristos de cand este foarte mic. Nu am vazut inca un copil sa scuipe Sf. Euharistie...Cat despre ceea ce intelege copilul, daca el crede (cand are 5-6 ani) ca este CU ADEVARAT Sf. Trup si Sange al lui Hristos, cred ca este suficient (mai ales ca sunt multi crestini adulti care nu cred asta, ci considera ca este doar un act simbolic).
Cred ca trebuie facuta cateheza copilului de cand incepe sa vorbeasca (nu la 8-10 ani). Nu conteaza cat intelege. Important este sa dezvolte un mod mistic de a privi realitatea. Daca el, intr-un moment de teama sau nesiguranta, nu-si indreapta gandul catre Dumnezeu.. atunci eu am dat gres, ca parinte.
Daca astept sa creasca mare ca sa inteleaga crestinismul.. risca sa nu integeaga nimic vreodata: prea multa minte incurca lucrurile.
Copilaria este momentul esential in dezvoltarea lui duhovniceasca.. mai tarziu poate deveni prea tarziu.