Cum stim ca am tinut postul cu folos?

[gabriela8]

În prealabil postat de Ram803

Cum stim ca am tinut postul cu folos?

Daca te simti schimbat si mai aproape de Dumnezeu!

[windorin]

În prealabil postat de gabriela8

Daca te simti schimbat si mai aproape de Dumnezeu!

De fapt, trebuie sa ne vedem mai bine pacatele. Cam atat, cred.
Altii trebuie sa ne vada mai aproape de Dumnezeu, iar nu noi insine.

[anna21]

În prealabil postat de windorin

De fapt, trebuie sa ne vedem mai bine pacatele. Cam atat, cred.

Asta speram si eu.
Dar cred ca sunt prea nepregatita pt asta.
Nu vad mare lucru, totul este in ceata.

Dar ieri am aflat de ce nu le vad (citat mai lung, dar f frumos):
"Cartile ce n-au mai fost demult citite, cartile invechite in dulapuri sunt pline de praf, roase de molii. Cel care ia o asemenea carte o citeste cu multa osteneala. Asa e si constiinta mea. Necercetata de mult timp, cu greutate s-a lasat deschisa. Deschizand-o, nu am aflat multumirea asteptata. Doar pacatele insemnate se pot citi cu indeajunsa inlesnire; semnele marunte, care sunt o multime, s-au sters aproape, si nu mai pot deslusi acum intelesul lor.
Dumnezeu, numai Dumnezeu poate sa dea iarasi culoare literelor sterse si sa-l izbaveasca pe om de constiinta vicleana (Evr. 10, 22). Numai Dumnezeu poate darui omului vederea pacatelor sale si vederea pacatului sau - a caderii sale, in care se afla radacina, samanta, vlastarul, impreunarea tuturor pacatelor omenesti.
Chemand in ajutor mila si puterea Dumnezeirii, chemandu-le in ajutor prin rugaciunea fierbinte, unita cu postirea cea cu buna intelegere, unita cu plansul si tanguirea inimii, deschid iarasi cartea constiintei, iarasi ma uit la multimea si felul pacatelor mele; ma uit - ce mi-au nascut pacatele pe care le-am facut?
Vad: "Faradelegile mele au covarsit capul meu, ca o sarcina grea apasat-au peste mine, inmultitu-s-au mai mult decat perii capului meu” (Ps. 37, 4; 39, 17). Care este urmarea acestei pacatosenii? "Ajunsu-m-au faradelegile mele si n-am putut sa vad; inima mea m-a parasit" (Ps. 39, 16-17). Urmarile vietii pacatoase sunt orbirea mintii, impietrirea, nesimtirea inimii. Mintea pacatosului inrait nu vede nici binele, nici raul; inima lui nu mai e in stare de a primi simtiri duhovnicesti. Daca acest om, parasind viata pacatoasa, se va intoarce catre nevointele bunei-cinstiri, inima lui, de parca i-ar fi straina, nu-si va alatura simtirea nazuintei lui catre Dumnezeu."


Sursa:

http://www.crestinortodox.ro/sfaturi...riu-68499.html

[anita]

În prealabil postat de windorin

De fapt, trebuie sa ne vedem mai bine pacatele. Cam atat, cred.
Altii trebuie sa ne vada mai aproape de Dumnezeu, iar nu noi insine.

Si de fapt unele pacate le vedem mai greu sau le dam mai putina importanta din cauza mandriei.
Dar avem un avantaj ,ca sunt unii care ni le dezvaluie.
Cu voia lui Dumnezeu.