Dumnezeu uraste?

[Hector]

Am citit in psalmul 9 versetul cinci

Domnul cerceteaza pe cel drept si pe cel necredincios; iar pe cel ce iubeste nedreptatea il uraste sufletul Sau

.
Stiam ca Dumnezeu este iubire. Uraste Dumnezeu? Cum trebuie inteles acest verset?

[costel]

Hector, Dumnezeu nu uraste. Imi amintesc de faptul ca Psalmistul vorbeste pe de o parte de cunoasterea intimitatii noastre de catre Dumnezeu "Dumnezeu stie ascunsurile inimii" (Psalm XLIII, 23), iar pe de alta parte, cere lui Dumnezeu sa caute din cer si sa vada sau sa auda glasul rugaciunii lui, ceea ce presupune ca Dumnezeu ar putea sa nu priveasca, sau sa nu voiasca sa auda glasul unei rugaciuni (Psalm XXXIII, 6, 17).

Parintele Staniloae spune ca "e o chenoza a lui Dumnezeu si in faptul ca se retine de a forta o patrundere cu iubirea si cu cunoasterea in cei ce se inchid Lui". Sigur, Dumnezeu ne cunoaste, dar vrea o cunoastere bazata pe relatie. Si vrea acest lucru nu pentru a-Si satisface curiozitatea, ci pentru ca ne vrea vii, adica partasi dumnezeirii Sale.

Daca vorbim de gelozia lui Dumnezeu, de ura la El, nu trebuie sa o intelegem ca fiind identica cu ura si gelozia oamenilor. Dumnezeu uraste nedreptatea pentru ca prin ea omul se instraineaza de El si prin asta de viata vesnica fericita.

[Marius22]

Vom mai intalni numeroase exprimari de acest fel in Psalmi si in alte scrieri ale Vechiului Testament. Sa nu ne tulburam caci Dumnezeu nu uraste pe nimeni. Uraste numai pacatele si faradelegile noastre. In acelasi timp, numai prin iubire El ne poate izbavi de acestea si, de aceea, si-o manifesta necontenit, atat asupra celor drepti cat si asupra celor nedrepti. In acest mod cred ca trebuie sa intelegem aceste citate.

[Mihnea Dragomir]

Există un anumit antropomorfism în felul în care este, uneori, descris Dumnezeu în Biblie. Aşa, de exemplu, e expresia "Dumnezeu s-a odihnit", care e în mod evident o figură de stil, deoarece ştim că Dumnezeu nu crează cu efort şi sudoare, ci plin simpla voinţă.

Deci, prin "ura lui Dumnezeu" sau "mânia lui Dumnezeu", eu înţeleg că, din cauza păcatelor şi învârtoşării inimii noastre, se poate ajunge ca Dumnezeu să fie mai puţin dispus spre iertare în judecata sa. Un judecător care iubeşte pe toţi cei aduşi la faţa sa şi pe toţi îi iartă indiferent ce au făcut şi indiferent de dispoziţia sufletului lor după ce au făcut ce au făcut, nu ar mai fi un judecător bun, ci un judecător nedrept.

Un judecător bun şi, în acelaşi timp, drept, este un judecător dispus să acorde circumstanţe atenuante atunci când acestea există, nu când acestea nu există.

Iată două cazuri de hoţie trase la indigo, adică având aceeaşi materie: să zicem, furtul unui cal din grajd. Dar în primul caz, inculpatul are cazier alb, pe când în al doilea este un recidivist notoriu. În primul caz este vorba de un cap de familie numeroasă, care nu are ce pune pe masa copiilor, pe când în al doilea este vorba de un pătimaş al curselor de cai. Primul hoţ îşi recunoaşte fapta şi în genunchi şi cu stăruinţă îşi cere iertare, pe când în al doilea, hoţul neagă fapta sa, ori susţine că este un lucru foarte normal să ia caii altora. În primul caz, copii hoţului şi femeia lui îl roagă pe judecător să aibă milă, fiind singurul susţinător al familiei, pe când familia celui de al doilea îl socoteşte fraier că a furat un singur cal când putea să golească grajdul. În sfârşit, mama judecătorului, înduplecată de primul hoţ şi de cei ai lui, intervine pentru acesta, pe când în al doilea nu intervine, deoarece al doilea nici nu crede că maica sa ar avea de jucat vreun rol.
Ei bine, ştiţi cum cred eu că ar face un judecător bun şi în acelaşi timp drept în aceste două cazuri ? Va ierta în primul şi va condamna în al doilea. Nu aş spune că în al doilea caz judecătorul îl urăşte pe hoţ, ci ca nu este dispus să îl ierte.

[windorin]

Un tata isi priveste fiul omorat de niste nenorociti, rai si indraciti !
Oare care tata nu i'ar ura din toata inima pe aceia ?!

Tatal insa isi vede Fiul rastignit de niste impietriti si rai la inima si minte.
Cu toate acestea, Fiul zice: "Tata, iarta'le lor, ca nu stiu ce fac."
Iar Tatal isi asculta Fiul, precum si Fiul L'a ascultat neincetat pe Tatal.

Cum poate oare sa urasca Acela care este izvor a tot binele si a toata iubirea ?!

[Hector]

Va multumesc pentru raspunsuri. Tind sa cred si eu ca nu este vorba de o ura propriu-zisa a omului, caci Dumnezeu este iubire. Complicat verset.

[eclesiastul]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Există un anumit antropomorfism în felul în care este, uneori, descris Dumnezeu în Biblie. Aşa, de exemplu, e expresia "Dumnezeu s-a odihnit", care e în mod evident o figură de stil, deoarece ştim că Dumnezeu nu crează cu efort şi sudoare, ci plin simpla voinţă.

Deci, prin "ura lui Dumnezeu" sau "mânia lui Dumnezeu", eu înţeleg că, din cauza păcatelor şi învârtoşării inimii noastre, se poate ajunge ca Dumnezeu să fie mai puţin dispus spre iertare în judecata sa. Un judecător care iubeşte pe toţi cei aduşi la faţa sa şi pe toţi îi iartă indiferent ce au făcut şi indiferent de dispoziţia sufletului lor după ce au făcut ce au făcut, nu ar mai fi un judecător bun, ci un judecător nedrept.

Un judecător bun şi, în acelaşi timp, drept, este un judecător dispus să acorde circumstanţe atenuante atunci când acestea există, nu când acestea nu există.

Iată două cazuri de hoţie trase la indigo, adică având aceeaşi materie: să zicem, furtul unui cal din grajd. Dar în primul caz, inculpatul are cazier alb, pe când în al doilea este un recidivist notoriu. În primul caz este vorba de un cap de familie numeroasă, care nu are ce pune pe masa copiilor, pe când în al doilea este vorba de un pătimaş al curselor de cai. Primul hoţ îşi recunoaşte fapta şi în genunchi şi cu stăruinţă îşi cere iertare, pe când în al doilea, hoţul neagă fapta sa, ori susţine că este un lucru foarte normal să ia caii altora. În primul caz, copii hoţului şi femeia lui îl roagă pe judecător să aibă milă, fiind singurul susţinător al familiei, pe când familia celui de al doilea îl socoteşte fraier că a furat un singur cal când putea să golească grajdul. În sfârşit, mama judecătorului, înduplecată de primul hoţ şi de cei ai lui, intervine pentru acesta, pe când în al doilea nu intervine, deoarece al doilea nici nu crede că maica sa ar avea de jucat vreun rol.
Ei bine, ştiţi cum cred eu că ar face un judecător bun şi în acelaşi timp drept în aceste două cazuri ? Va ierta în primul şi va condamna în al doilea. Nu aş spune că în al doilea caz judecătorul îl urăşte pe hoţ, ci ca nu este dispus să îl ierte.

Ai ceva hibe in modul in care infatisezi problema.
1)Eu nu am auzit nicaieri cand te duci la judecata ca mama judecatorului sa fie si ea acolo si sa ii spuna judecatorului pe cine sa ierte si nu. Acel judecator ar fi imediat indepartat din scaunul de judecata.
2)Un judecator drept judeca singur deciziile pe care trebuie sa le ia, nu influentat de altii. Un judecator influentat in deciziile lui de altii nu e un judecator bun si nici drept.
3) ce te faci dc mama judecatorului e moarta?
4)Un judecator drept nu iarta un hot, chiar dc i-ar fi mila de el. un judecator drept trebuie sa judece conform legii.

[glykys]

Fereasca Dumnezeu sa fim judecati numai cu dreptate, conform legii, ca iadul ne mananca pe toti! Si cu ce masura judecam, cu aceea vom fi judecati! Sa o rugam pe Maicuta Domnului si pe sfintii sai bineplacuti sa aiba mila de noi, sa nu ne facem hoti de cele sfinte!

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de eclesiastul

Ai ceva hibe in modul in care infatisezi problema.
1)Eu nu am auzit nicaieri cand te duci la judecata ca mama judecatorului sa fie si ea acolo si sa ii spuna judecatorului pe cine sa ierte si nu. Acel judecator ar fi imediat indepartat din scaunul de judecata.
2)Un judecator drept judeca singur deciziile pe care trebuie sa le ia, nu influentat de altii. Un judecator influentat in deciziile lui de altii nu e un judecator bun si nici drept.
3) ce te faci dc mama judecatorului e moarta?
4)Un judecator drept nu iarta un hot, chiar dc i-ar fi mila de el. un judecator drept trebuie sa judece conform legii.

1. Dar dacă judecătorul voieşte să împartă hotărârile sale cu alţii ? Dacă a hotărât ca, în jurul scaunului lui de judecată, să fie strânşi mulţi, în sobor ? Ucenici ai Săi spre exemplu, cu toţi cei bineplăcuţi Lui, dintre care mama Sa are un rol preeminent ?

2. Judecătorul despre care vorbesc nu numai că e influenţabil, dar abia aşteaptă să fie influenţat, în special în sensul atenuării sentinţelor Lui.

3. Mama judecătorului este exact la fel de moartă şi exact la fel de vie pe cât este judecătorul însuşi.

4. Da, dar legea prevede intervale de pedeapsă. Pentru aceeaşi faptă, să zicem furtul unui cal, se poate lua între 5 şi 10 ani. Sau chiar mai puţin, până la suspendarea pedepsei în circumstanţe atenuante ori împrejurări speciale. Mai mult, până la închisoare pe viaţă, în alte cazuri, agravante. Vedem deci, chiar în justiţia noastră omenească, acest lucru: există destul spaţiu de manevră al judecătorului, astfel încât acesta să poată judeca în acelaşi timp cu dreptate şi cu clemenţă.

[eodor nastasa]

Cristos A Inviat !

"Nu judecati, ca sa nu fiti judecati"

Un judecator drept, hm...isi da demisia !

Un judecator drept, ar tebui sa dea dreptate atat hotului cat si pagubitului, si, da, si celui care se mira, de unde ramane
o singura solutie, ducerea pricinii in fata lui Dumnezeu spre a fi judecata.

Puterea corupe, coruptia naste monstri...