Forumul nostru II (sau de ce se judeca ortodocsii unii pe altii)

[sophia]

@Iustin si Anca - nu mai stiu cine a venit cu pilda cocosatului.
Exista inca o posbilitate de a-l ajuta, dar depinde de om.
Eu una as incerca sa-l ajut mai inati cu ce are nevoie practic. Si as incerca sa-i vobesc bland, incercand sa aflu despre suferinta lui: cauze, origini, sa-i dau ceva sfaturi daca ma pricep, din acelea simple, omenesti.
A nu-l baga in seama nu este bine, la fel cum a da sfaturi pe ton aspru ("indreapta-te frate...") nu este bine.
Nu stii ce este in sufletul sau, nu stii ce dureri are. Crezi ca el nu stie deja ceea ii dictezi tu? Si daca nu poate s-o faca?
Depinde de natusa cocosarii.

Anca, eu nu stiu ce duhovnic ai si cum te sfatuieste. Poate ca tie asta ti se potriveste, sa citesti.
Dar nu sunt de acord cu cocosarea. Mai intai ca nu cred ca la tine este vorba de asta, de o cocosare spirituala ma refer. Dar poate ca ma insel, nu te pot evalua decat prin prezenta ta aici pe forum si asta nu ne arata in lumina reala.
Ceea ce scriem reflecta de multe ori interiorul nostru, problemele si nu felul in care suntem noi intr-adevar.
Smerenia si iubirea de aproape pentru mine sa face prin cocosare, prin coborarea la nivelul celui suferind, cazut.
A sta cu spatele drept si privind in sus este omeneste si firesc, dar nu a privi pe cineva de sus, de la distanta.
Nu stiu exact la ce se referea duhovnicul tau cu incovoierea.
In pilda cocosatului este vorba de altceva insa, de pozitia fata de aproapele.

Dar stiti voi ceva:
Am invatat aici (unde locuiesc acum) lucruri noi si ciudate pentru mine.
Aici lumea este impotriva sfaturilor si criticilor.
Daca cineva este in suferinta, sau face o greseala, aici metoda este de a-l lasa in pace.
Eu am vrut de cateva ori sa fac asa cum stiam eu, cum se face la noi: sa merg sa-l mangai, sa-l ajut, sau in cazul de greseala sa-i spun c-o face , sa-i dau sfat.
Am fost oprita si de cei din jur: "lasa-l in pace, nu ai dreptul sa dai sfaturi, trebuie sa se descurce singur", si chiar cel in cauza a refuzat si s-a incuiat.
Asa ca eu pana la urma nu stiu cum e mai bine.
Crestineste este sa ajuti si eu asa imi si doresc daca am nevoie.
Cu sfatul...cam delicat. Depinde de situatie cred (cum il dai, cui il dai etc.)

[sophia]

@Mishi - te iert si iti intind mana. Nici n-am fost suparata pe tine.


@pentru voi toti

Eu va intind mana pacii. Nu tin suparare.
Sa mergem sa ne impartasim in pace. Eu...maine.

Pentru cei, care cred ca trebuie doar sa tacem in orice situatie:
Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel

Cap. 11 19. Căci trebuie să fie între voi şi eresuri, ca să se învedereze între voi cei încercaţi.

În prealabil postat de sophia

@Iustin si Anca - nu mai stiu cine a venit cu pilda cocosatului.
Exista inca o posbilitate de a-l ajuta, dar depinde de om.
Eu una as incerca sa-l ajut mai inati cu ce are nevoie practic. Si as incerca sa-i vobesc bland, incercand sa aflu despre suferinta lui: cauze, origini, sa-i dau ceva sfaturi daca ma pricep, din acelea simple, omenesti.
A nu-l baga in seama nu este bine, la fel cum a da sfaturi pe ton aspru ("indreapta-te frate...") nu este bine.
Nu stii ce este in sufletul sau, nu stii ce dureri are. Crezi ca el nu stie deja ceea ii dictezi tu? Si daca nu poate s-o faca?
Depinde de natusa cocosarii.

Anca, eu nu stiu ce duhovnic ai si cum te sfatuieste. Poate ca tie asta ti se potriveste, sa citesti.
Dar nu sunt de acord cu cocosarea. Mai intai ca nu cred ca la tine este vorba de asta, de o cocosare spirituala ma refer. Dar poate ca ma insel, nu te pot evalua decat prin prezenta ta aici pe forum si asta nu ne arata in lumina reala.
Ceea ce scriem reflecta de multe ori interiorul nostru, problemele si nu felul in care suntem noi intr-adevar.
Smerenia si iubirea de aproape pentru mine sa face prin cocosare, prin coborarea la nivelul celui suferind, cazut.
A sta cu spatele drept si privind in sus este omeneste si firesc, dar nu a privi pe cineva de sus, de la distanta.
Nu stiu exact la ce se referea duhovnicul tau cu incovoierea.
In pilda cocosatului este vorba de altceva insa, de pozitia fata de aproapele.

Dar stiti voi ceva:
Am invatat aici (unde locuiesc acum) lucruri noi si ciudate pentru mine.
Aici lumea este impotriva sfaturilor si criticilor.
Daca cineva este in suferinta, sau face o greseala, aici metoda este de a-l lasa in pace.
Eu am vrut de cateva ori sa fac asa cum stiam eu, cum se face la noi: sa merg sa-l mangai, sa-l ajut, sau in cazul de greseala sa-i spun c-o face , sa-i dau sfat.
Am fost oprita si de cei din jur: "lasa-l in pace, nu ai dreptul sa dai sfaturi, trebuie sa se descurce singur", si chiar cel in cauza a refuzat si s-a incuiat.
Asa ca eu pana la urma nu stiu cum e mai bine.
Crestineste este sa ajuti si eu asa imi si doresc daca am nevoie.
Cu sfatul...cam delicat. Depinde de situatie cred (cum il dai, cui il dai etc.)

Acest mesaj ma face sa-mi pierd orice speranta ... ca se va mai indrepta ceva.