Saptamana Patimilor

[ella87ella]

Primele trei zile ale Săptămânii Patimilor (sau Săptămânii Mari) ne amintesc de ultimele porunci/sfaturi/îndrumări lăsate de Hristos ucenicilor Săi. Acestea sunt învățăturile amintite în slujba Ceasurilor (ținute după rânduiala din Postul Mare), urmate de Obedniță și de Vecernia unită cu Liturghia Darurilor mai înainte sfințite (zisă a sfântului Grigorie Dialogul, papa Romei).

Slujba Utreniei (numită denie) săvârșită în serile Duminicii Floriilor și a zilelor de luni și marți din Săptămâna Patimilor sunt grupate în jurul temei Mirelui, inspirate din Pilda celor zece fecioare (Matei 24, 1-13) care cheamă la pregătirea pentru A Doua Venire a lui Hristos, căci "în mijlocul nopții vine furul".

Tâlcuire de la părintele Teofil Părăian

Luni, în Săptămâna Sfintelor Pătimiri ale Domnului nostru Iisus Hristos, Biserica ne aduce aminte de fericitul Iosif cel frumos, cel frumos la trup şi la suflet. Este vorba de Patriarhul Iosif, care ne impresionează pe toţi prin dorinţa lui de a-I sluji lui Dumnezeu împlinind poruncile, prin dorinţa lui de a fi curat înaintea lui Dumnezeu, prin faptul că a fost bun şi binevoitor cu fraţii săi care l-au vândut în Egipt. El este o preînchipuire a Domnului nostru Iisus Hristos, cel vândut de Iuda, unul dintre ucenicii săi, este o preînchipuire a Domnului Hristos, care a ţinut să împlinească întru toate voia Părintelui Ceresc şi să ne fie nouă pildă de urmat. Fericitul Iosif este omul vrednic de pomenire pentru toate câte s-au întâmplat cu el. A fost iubit de părinţii lui, a fost iubit de Patriarhul Iacov. Fraţii lui l-au vândut în Egipt. A ajuns în Egipt şi asezarea sufletului său a fost probată într-o ispită peste care a trecut. A ajuns în închisoare învinuit fiind de păcate, el, care a ţinut să rămână fără de păcat, apoi ca tâlcuitor al viselor lui Faraon, mai-marele Egiptului, însă a fost găsit drept înţelept şi bun de a conduce Egiptul şi a salvat de la moarte prin înfometare pe concetăţenii săi şi pe conaţionalii săi, pe care după aceea i-a adus în Egipt. De aceea Sfânta noastră Biserică îl pomeneşte cu cinstire ca un preînchipuitor al Mântuitorului.
Tot în această zi de Luni binecuvântată, pomenim şi o minune pe care a făcut-o Domnul Hristos, o minune spre înţelepţirea credincioşilor, pentru că negăsind smochine într-un smochin neroditor, l-a blestemat să se usuce şi s-a uscat, iar Sfânta noastră Biserică pomenind această întâmplare, are în vedere o explicaţie pentru cei credincioşi, atrăgându-le atenţia că suntem toţi chemaţi spre rodire şi că Domnul Hristos aşteaptă ceva de la noi, si noi suntem datori să-i oferim Mântuitorului virtuţile noastre în loc de alte roade. Smochinul cel blestemat de Mântuitorul este un fel de pildă pentru noi, ca să ştim că Domnul Hristos răsplăteşte nu numai binele pe care-l fac oamenii, ci răsplăteşte şi pedepseşte şi îndărătniciile lor, şi neangajările lor spre bine. Se spune în Sinaxarul de la slujba de Luni, din Săptămâna Patimilor că Domnul Hristos nu şi-a arătat niciodată puterea pedepsitoare asupra oamenilor - să înţelegem în vremea propovăduirii Sale - dar şi-a arătat-o asupra unui smochin, ca să se înţeleagă din aceasta că El are şi putere pedepsitoare, iar credincioşii să se silească să fie, nu sub blestem, ci sub binecuvântarea Mântuitorului nostru Iisus Hristos, cum reiese şi dintr-o alcătuire din Postul Sfintelor Paşti, în care vorbim fiecare dintre noi cu propriul nostru suflet şi ne îndemnăm pe noi înşine să nu dormităm, ci să ne trezim şi să lucrăm pentru slava lui Dumnezeu şi pentru binele nostru vremelnic şi veşnic.

[ella87ella]

În sfânta si marea Marți se face pomenire de cele zece fecioare din Sfânta Evanghelie.

Tâlcuire de părintele Teofil Părăian
În Marțea Săptămânii celei Mari am făcut pomenire, tot îndrumați de Sfânta noastră Biserică, despre pilda celor zece fecioare, deci despre fecioarele înțelepte și despre fecioarele neînțelepte. Este o pildă spusă de Domnul Hristos și pe care Sfânta noastră Biserică ne-o pune în fata conștiinței în Marțea cea Mare. Și noi, parcurgând Săptămâna Sfintelor Pătimiri, am pomenit marți pilda cu cele zece fecioare și pe cele zece fecioare, luând aminte și prin textele liturgice din ziua respectivă la cele cinci fecioare înțelepte, care au avut untdelemn în candelele lor și care L-au întâmpinat pe Mirele care este Domnul Hristos, au intrat cu El în cămara nunții și s-au bucurat de ospățul mirelui, în timp ce celelalte cinci fecioare nu s-au putut bucura de întâlnirea cu Mirele pentru că au mers să-și cumpere untdelemn pentru candelele lor. Această pildă, Domnul Hristos ne-o pune în față ca să ne gândim la faptul că trebuie să fim întotdeauna pregătiți prin fapte bune pentru întâmpinarea Mirelui ceresc, să fim alcătuiți prin faptele nostre cele bune ca să putem lua parte la ospățul cel veșnic. Domnul Hristos ne îndeamnă la priveghere, concluzia pildei fiind: "privegheați și vă rugați că nu știți când vine Fiul Omului" (Matei 25, 13). Deci, Sfânta noastră Biserică ne învață în fiecare zi de marți din Săptămâna Sfintelor Pătimiri, , să fim cu luare aminte la noi înșine, la datoriile noastre, să așteptăm pe Mirele ceresc cu inimă iubitoare și cu fapte bune, ca și întru aceasta să se preamărească Tatăl nostru cel din ceruri.
În această zi de marți, ca și în celelalte zile din Săptămâna Sfintelor Pătimiri, până miercuri inclusiv, la slujba de dimineață, la utrenie, se cântă atât troparul "Iată Mirele vine în miezul nopții..." cât şi troparul "Cămara Ta..." (svetilna / luminânda).

[ella87ella]

În Sfânta și Marea Miercuri se săvârșește Taina Sfântului Maslu, în amintirea ungerii lui Hristos cu mir, în Betania. La sfârșitul slujbei, preotul îi unge pe credincioși cu Sfântul Mir. Tot în această zi se pomenește vinderea lui Iisus de către Iuda (de aceea credincioșii ortodocși țin și miercurea ca zi de post de-a lungul întregului an).

[ella87ella]

Sfânta și Marea Joi începe cu slujba Vecerniei unită cu Sfânta Liturghie a Sfântului Vasile cel Mare. În această zi se face și sfințirea unui al doilea Agneț, care va fi folosit apoi de-a lungul anului la împărtășirea bolnavilor (și a copiilor). Acest moment amintește de prezența lui Hristos pe pământ la momentul Cinei cele de Taină. În unele locuri, după rugăciunea amvonului se face Slujba spălării picioarelor, amintind de gestul lui Hristos care a spălat picioarele ucenicilor, după Cină.

Seara se face Utrenia pentru Vinerea Patimilor, cu Denia celor 12 Evanghelii. Pericopele evanghelice citite amintesc ultimele învățături ale Mântuitorului către ucenici, precum și înainte-vestirea Patimilor Sale, rugăciunea pe care o face Hristos și Noul Legământ. Cele doisprezece pericope evanghelice citite atunci sunt:

Ioan 13, 31-18,1
Ioan 18, 1-29
Matei 26, 57-75
Ioan 18,28 - 19,16
Matei 27, 3-32
Marcu 15, 16-32
Matei 27, 33-54
Luca 23, 32-49
Ioan 19, 19-37
Marcu 15, 43-47
Ioan 19, 38-42
Matei 27, 62-66

[ella87ella]

Sfânta și Marea Vineri începe cu citirea Ceasurilor Împărătești, până la Vecernia de vineri după-amiază, în timpul căreia se face amintirea coborârii trupului Mântuitorului de pe Cruce. Preotul este cel care împlineşte coborârea de pe Cruce: el ia trupul Mântuitorului, simbolizat de Sfântul Epitaf (pânza pe care este pictată sau brodată imaginea lui Hristos) şi îl aşază în mijlocul bisericii pe un fel de năsălie care închipuie Mormântul Mântuitorului. În timpul slujbei de seară, numită Prohodul Domnului (sau a Plângerii la mormânt), preotul ia Sf. Epitaf, ducându-l, în procesiune, în jurul bisericii înainte de a-l așeza în Altar, pe Sfânta Masă (unde urmează să rămână până în miercurea din ajunul Înălțării Domnului). Procesiunea, urmată de credincioşii care poartă în mâini lumânări aprinse, simbolizează coborârea lui Hristos la Iad.

[ella87ella]

Sfânta și Marea Sâmbătă: Se slujesc Vecernia și Sfânta Liturghie a Sf. Vasile cel Mare, cu citiri din Psalmi și binecuvântările Învierii, care amintesc de coborârea Mântuitorului la Iad, semnificând "Prima Înviere" a lui Adam și biruința asupra morții.

[sophia]

Eu asta cu batutul cuielor n-am vazut-o niciodata.
In tara, e adevarat, nu ajungeam la denii.
Dar vineri mergeam si nu am vazut cuie in cruce.
Aici merg la denii, dar nu se face asa ceva. Nu se bat cuie.
Asta este una din scenele la care plang puternic insa la filmul despre Iisus, vazand aievea suferinta Lui. Filmul este f.impresionant in general. Si drumul crucii si tot.
Pe mine ma impresioneaza mult psalmii care se citesc in aceste zile, pentru ca ma si regasesc in ei cumva.
Si ma mai impresioneaza cand duce parintele crucea in spinare, in jurul bisericii.
Nici nu se pregateste vineri in biserica asa ca in tara. Se face impodobeste masa cu flori, langa altar.
Nu se trece insa pe sub masa.
La re-intrarea in biserica, parintele impreuna cu alti barbati tin panza aceea intinsa, nu stiu acum cum se numeste si lumea trece pe sub ea.
Grecii impodobesc ceva ca o calota mare, cu flori. Probabil,ca pe sub aceasta trec ei.

[Marius22]

Cred ca este foarte important sa ne facem timp pentru a merge la denii. Cel putin, pentru mine, aceste minunate slujbe ale bisericii, reprezinta o intoarcere in copilarie. De fapt, reprezinta o incercare de a participa la masura de atunci, la Patimile si Invierea Mantuitorului. Chiar daca acum cunosc semnificatiile duhovnicesti, teologice, ale acestor slujbe, din pacate, pot afirma ca sunt partas intr-o masura mai mica la suferinta si bucuria lui Hristos. Nu imi pare rau ca am crescut fizic, caci viata isi urmeaza cursul sau, regret doar ca o data cu mine a crescut si pacatul.

[windorin]

Am pierdut bucuria, am ajuns prea ganditori. Darul lui Dumnezeu (mintea) noi ni l'am facut piedica spre El.
Avem nevoie de simplitatea omului de rand, avem nevoie de curatia copiilor, avem nevoie de ravna celor care iubesc mult.

Hristos a venit pentru mine, Hristos a murit pentru mine... fie ca Hristos sa invieze si in mine !

Hristos s'a dat in mana iudeilor de bunavoie... ca sa'i vindece de rautatea adunata de ei in inima.
.

[glykys]

În prealabil postat de Marius22

Cred ca este foarte important sa ne facem timp pentru a merge la denii. Cel putin, pentru mine, aceste minunate slujbe ale bisericii, reprezinta o intoarcere in copilarie. De fapt, reprezinta o incercare de a participa la masura de atunci, la Patimile si Invierea Mantuitorului. Chiar daca acum cunosc semnificatiile duhovnicesti, teologice, ale acestor slujbe, din pacate, pot afirma ca sunt partas intr-o masura mai mica la suferinta si bucuria lui Hristos. Nu imi pare rau ca am crescut fizic, caci viata isi urmeaza cursul sau, regret doar ca o data cu mine a crescut si pacatul.

Da, si eu ma gandeam aseara cata bucurie aveam in copilarie cand o luam pe bunica de mana si ii ziceam: Hai, nu mergem la denie? Imi aduc aminte lumina blanda a serii, bluza galbena a bunicii si mirosul florilor primaverii. Asteptam tot anul Vinerea mare ca sa "trecem pe sub masa". In gimnaziu citeam pasajele din Evanghelie despre Patimile Domnului, ba chiar imi aduc aminte ca in clasa a opta, i-am promis Domnului ca daca o sa iau 9 in teza ca sa imi iasa media 10, o sa merg la toate deniile din saptamana mare, de la inceput pana la sfarsit. Si mare bucurie am avut dupa Pasti, cand profesoara mi-a spus ca meritam 8, si ca s-a gandit mult pana sa imi dea 9. Imi amintesc ca pe foaie era un 8 sters, alaturi de un 9.

Acum, din pacate, e varsta grijilor, iar deniile din biserica sunt refugiul in fata balamucului de afara.
Si parintele a zis aseara ca parintii sa incerce sa isi aduca copiii la denie, ca daca la varsta lor nu sunt in stare sa stea o ora-doua la denie, mai tarziu le va fi cu mult mai greu.