Fiica mea fura

[luminita-]

cred ca fetita nici nu-si da seama ca de fapt fura...ea poate vrea doar sa pastreze o amintire din locul unde se duce(si eu faceam la fel cand eram mica..atunci cand ma duceam la cineva luam o piatra din curte,o bucata de servetel de la masa,ceva ca sa pastrez amintirea momentului dar mi-a trecut odata cu varsta)sii ii va trece si ei...trebuie doar sa o intelegi,sa o faci si pe ea sa inteleaga ca nu e frumos ceea ce face si ca nici ei nu i-ar placea sa ia altcineva ceva de la ea din casa,iar daca se mai lauda cu jucariile pe care le are si le arata la ceilalti copii risca sa ii fie luate sau sa le piarda in parc.....daca este hiperactiva cel mai bine este sa nu ii dai dulciuri in exces si sa ii gasesti o ocupatie extrascolara,lucrul asta o va ajuta sa se si autoeduce fara ca tu sa o bati prea mult la cap cu educatia impusa de tine si in plus se va invata si in colectivitate,sa respecte anumite reguli....de ex o poti duce la un balet,la sa sport care ii place ei,la cor

[moshu]

Eu am citit intr-o revista despre o cleptomana care a ajuns sa sufere de aceasta boala in urma unor traume. Parintii ei se certau, iar ea lua unele lucruri apartinand mamei sau tatalui care ii aminteau de clipe frumoase petrecute impreuna. Le strangea la piept si asa trecea de cearta parintilor. Erau amintiri frumoase. Cand a crescut mai mare de o supara cineva, sau o mahnea cineva, incepea sa se manifeste ca in copilarie. Lua suveniruri ca sa se simta mai bine.

Asa cum ai spus-o si tu, fetita face acest lucru in urma unei traume. Gaseste cauza.

Cat despre educatia religioasa, parerea mea este sa nu fortezi nota sau sa faci presiune. Ba chiar parerea mea ar fi sa o lasi in parte o perioada. Cu toate. Ortodoxia presupune o anume oprire, limitare, control, iar daca tu te comporti cu ea ca cu un adult copt la minte (nu uita, e un copil!) si faci unele presiuni si impui unele obligatii, poate chiar asta ar contribui la situatia ei. Poate ca fura ca vrea sa fie mai "libera". Nu insista; da doar exemplu prin tine, si lasa fata sa creasca mare, libera, neoprita de la orice, incurajata la tot pasul, si va ajunge sa cunoasca iubirea de Dumnezeu. Cateoda se intampla exact ceea ce nu te asteptai si nu credeai. Asa ca e mai bine sa lasi lucrurile mai in voia Domnului, cat timp nu merg spre rau.

O, da. Subscriu la ce au zis mai multi useri: gaseste-i un sport.

[clementia]

alinB, cunostintele ei in materie de religie sunt mai profunde decat iti imaginezi
multumesc ptr raspuns
ntania , desi ii explic de cate ori am ocazia, cred ca perceptia ei legata de scara valorilor este ..nu neaparat gresita ptr ca teoretic este de acord cu mine, sper sa nu fie artificiala/falsa ;mi-e teama ca desi cunoaste teoria observand ca e mai usor asa, sa spuna ca mine si sa faca ca ea
-trebuie sa mai lucrez la partea asta,multumesc ptr idee
luminita,nu cred ca este vb despre ideea de a pastra o amintire daca recitesti cu atentie ce am scris ai sa vezi ca de fiecare data acel "obiect" luat i-ar fi servit unei placeri personale ;
nu mananca dulciuri in exces si DA, face sport(inot) care-i place foarte mult
moshu, trauma ei -este abandonul
legat de educatia religioasa nu fortez nota deloc, mege cu drag la biserica si ma uimeste sincer de multe ori cu explicatiile ce si le da legat de anumite intrebari care si le pune si de completarile care le face la unele relatari ale mele.ma repet, sunt uimita cat de mult pricepe!

va multumesc mult ptr sfaturile, ideile si osteneala voastra

[LapetiteMoc]

Clementia draga, fetita ta trece printr-o perioada care se va sfarsi. Fii alaturi de ea, si, simtindu-se protejata, iubita si valorizata pentru cele bune pe care le face, va intelege spre ce valori trebuie sa se indrepte. Spune-i ca impulsurile trebuie controlate. Nu facem nimic pentru ca asa ne vine sa facem, ci totul trebuie trecut prin invataturile constientizate. In felul acesta ne dirijam pe calea cea buna, ne pazim de ratacire.

Domnul sa va ocroteasca stradania si dragostea!

[emanouela]

si eu sterpeleam lucrusoare cand eram mica, cam la aceeasi varsta si o faceam fara sa gandesc....si daca va uitati in urma si intrebati in dreapta si in stanga, si bineinteles vi se va raspunde cinstit, majoritatea am trecut prin aceasta perioada...e trecatoare si nu e cuzata de trauma, cel putin in marea majoritate a cazurilor. fi alaturi de ea, fa-o sa se simta apreciata pt faptele bune si cum spune si LepetiteMoc...isi va gasi calea singurica.

[glykys]

Oferiti-i multa, multa afectiune, petreceti mult timp impreuna, incurajati-o sa se dezvolte, e greu, e foarte greu, dar ma bucur din tot sufletul cand vad oameni buni ca dvs care adopta copii si ii iubesc ca pe ai lor! Sunt sigura ca aceasta perioada va trece si fetita va deveni un om matur, responsabil si frumos sufleteste.

[AlinB]

În prealabil postat de clementia

alinB, cunostintele ei in materie de religie sunt mai profunde decat iti imaginezi
multumesc ptr raspuns

Nu e vorba de cunostinte legate de locul unde sa stea in biserica, ce sa faca cand intra sau cand iese, etc.

Ma gandesc de exemplu la invatatura morala.

Constientizeaza faptul ca ceea ce face ea este furt sau are o scuza pentru asta?
Stie ca furtul este pacat?

Sau altfel spus, poate conceptul de "pacat" este prea abstract pentru ea, realizeaza ca face rau astfel celor pe care ii fura? Este constienta la modul empatic nu doar teoretic de suferinta lor?

Daca stie ca greseste, n-are scuze pentru asta, ii pare rau mai tarziu?
Incearca sau stie ca trebuie sa incerce sa indrepte cumva greseala?

Si ar mai fi niste aspecte dar deocamdata astea mi se par esentiale vizavi de problema asta.

[vsovivi]

Furtul e cea mai mare suferinţă pentru fetiţă, şi pentru oricine, că ''cine fură azi un ou mâine va fura un bou'' şi poimâine va fura luna de pe cer împreună cu şarpele boua trăgând stelele după ei la pământ căci este scris ca să fie...

Furtul e asimilat ca o soluţie, e cea mai simplă soluţie pentru satisfacţia propriilor interese, pentru plăceri, că altfel pentru ce să furi? Că doar nici de foame nu e voie să furi, aşa cum fură pisikaa, ci trebuie să te înveţi să ceri, căci nu e prost cel ce cere ci cel ce (nu) dă, dar depinde cui, căci păcătosului este scris că să i se ia şi nu să i se dea.

Cum te poţi trata de nărav, de obicei? Nimeni nu poate, că decând am ajuns mai jos ca animalele prin păcatul lui Adam care a ridicat ochii şi a întins mâna ca să ia de la Dumnezeu prin femeie, căzând convins de sofismul sofisticat, de atunci avem în sânge şi în piele acest obicei ascuns în firea noastră, deci nimeni nu este mai presus de nărav, aşa că toţi suntem pasibili de isipită. Dar cum te poţi trata, aceasta-i întrebarea. Prin post şi rugăciune şi ceva muncă sub ascultare, şi aşa mai uiţi de tentaţie, dar ea rămâne latentă pe undeva, prin adâncul de suprafaţă.

Dar dacă să zicem că te vindeci de obiceiul de a rezolva probleme, adică de a nu mai da soluţii entuziasmante, ce crezi că vei pune în loc? Nu cumva şoriciul cel gros al miliţianului avocat care se laudă mereu că de când s-a lăsat de fumat, pardon de furat, este foarte fericit? Păi cum poate să fie cineva fericit aşa din nimic? Deci nu din nimic este el fericit ci fiindcă se bucură de închipuita slavă de la oameni sau de la Dumnezeu. Deci cetăţeanul nostru se flateaza, primeşte mângâieri între corniţe.

În concluzie nu bun mântuirea după propriul căpşor!
Atunci cum dacă nu cu joarda şi nici cu mustrarea cu scandal?
Cuuum atunci să ne debarasăm de obicei, de năraaav?

Păi e simplu, nu mai trebuie lăsată, ca tânjala din om, să se arate ia, mereu ia cea vredinică, de cât e ia de plăcută la portul iei aristocratic şi ademenitor, şi atunci să vezi cum se liniştesc toate din mintea tânără şi neliniştită căci abea atunci realizezi cât de frumos le-a îmbrăcat Dumnezeu pe toate cele cîte le-a creat El pentru oameni chiar dacă de drept sunt toate door ale Lui.

Deci Calea este simplă, iubirea neprihănită, smerită, tainică, şi răbdarea până acolo încât să laşi să ţi se fure din mâncare şi din haine, mereu... căci abea atunci devi conştient de adevărata comoară din Ceruri. Şi acolo unde îţi este comoara acolo îţi va fi şi inima ta.

Deci pâziţi-vă copiii că îi fură păcatul şi apoi se obijnuiesc şi îl fură ei pe păcat de'ndată ce l-a furat somnul.
Dar în Eden Adam nu dormea ci iată că Domnul a adus somn peste Adam şi aşa a putut să ''fure'' din Adam o coastă pentru ca s-o facă Dumnezeu pe femeie. Deci de aia femeile-s mai hoaţe ca bărbaţii încă de mici... căci ele fură inimi... dar din păcate le fură până la urmă pentru nenia şi tanti grijaniia... deci nici o roadă, ci pismă şi mândrie şi răutate, şi cu asta se alege şi ea şi el... deci nici un folos ca să furi.

[clementia]

În prealabil postat de AlinB

Nu e vorba de cunostinte legate de locul unde sa stea in biserica, ce sa faca cand intra sau cand iese, etc.

Ma gandesc de exemplu la invatatura morala.


Constientizeaza faptul ca ceea ce face ea este furt sau are o scuza pentru asta?
Stie ca furtul este pacat? Da stie si face diferenta la modul cel mai pragmatic dintre iad si rai

Sau altfel spus, poate conceptul de "pacat" este prea abstract pentru ea, realizeaza ca face rau astfel celor pe care ii fura?Ii explic si intelege si asta Este constienta la modul empatic-poate doar de moment- nu doar teoretic de suferinta lor? teoretic da si este de acord, acuma nu stiu cat e de sincera

Daca stie ca greseste, n-are scuze pentru asta, ii pare rau mai tarziu?
Incearca sau stie ca trebuie sa incerce sa indrepte cumva greseala?In ziua in care s-a spovedit a si incercat o minciunica( obisnuieste sa infloreasca usor lucruruile in povestile ei, din entuziasm) i-am amintit imediat ca abia s-a spovedit si a si pacatuit- a spus: sper sa raman numai cu pacatul asta pana la urmatoarea spovedanie
concluzia este ca stie, sau cunoaste mai mult decat crezi cum iti scriam mai sus, insa cum zice vsovi - "o fura pacatul"

Si ar mai fi niste aspecte dar deocamdata astea mi se par esentiale vizavi de problema asta.

trece-le si pe acelea

[aureliapopescu]

Parerea mea este ca spovedania este FOARTE IMPORTANTA LA ACEASTA VARSTA SI NU NUMAI.
Este foarte important ca in egala masura drumurile facute la psiholog sa fie aceleasi cu cele facute la duhovnic.
Cu cat se spovedeste si se impartaseste mai des cu atat va fi mai bine.
Saptamanal chiar! Nu descuraja si nu uita ca ai o mare si frumoasa misiune si ca Dumnezeu nu ti-a dat mai mult de cat nu poti tu duce.
Sunt unii copii sanatosi care fac aceste lucruri, constient si parintii cred ca e o faza trecatoare...uneori poate fi asa alteori daca nu se iau masuri devine grav.
Nu trebuie facut nici mare caz, dar nici nu trebuie marginalizat acest lucru. Prezenta duhovnicului in viata VOASTRA ESTE FOARTE IMPORTANTA SI BENEFICA.
Dumnezeu si Maica Domnului sa va ocroteasca!
SI tot ca o continuare e foarte bine sa-i citesti inainte de culcare seria de povestioare scurte editate de Patriarhia Romana si carticele cu povesti ale Parintelui Cleopa...Incepi cu ceva scurt si atat catpoate sta ea linistita...cu voce lina si placuta.
Prima carte recomandata este scrisa de Leon Magdan si sunt sigura ca o poti gasi la orice biblioteca si are ca titlul " Cele mai frumoase pilde si povestiri crestin -ortodoxe' sunt povestioare scurte si cu imagini frumoase.