Adulterul - motiv cu temei biblic si canonic pentru divort

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Noesisaa

Nu stiu ce spune Sf Ioan Iacob Hozevitul, dar eu stiu, din catehism, daca nu ma insel, ca cele 7 pacate se cheama pacate capitale, si de la ele izvorasc cele de moarte, adica, poftim, in limbaj ortodox, pacate grele. (Ex: desfraul --care este mai mult o stare de spirit-- duce la adulter, iubirea de argint la furt, mania la ucidere, si asa mai departe).

Da, exact ! "Cele 7 păcate", numite uneori şi "păcatele capitale" în opoziţie cu "cele 7 virtuţi" sunt predispoziţii ale sufletului care, în absenţa luptei interioare, duc la păcate actuale. Dar, de ce nu ar fi păcatul neţinerii postului izvorât din lăcomie ? Eu îmi aduc aminte perfect de spovezile când eram ortodox şi câtă importanţă punea duhovnicul în ţinerea postului. De multe ori nu mă întreba dacă mi-am făcut lecţiile, dacă îmi ajut părinţii şi altele, ci o singură întrebare îmi punea: "fiule, ai ţinut post" ? Asta, pentru mine, e un semn că postul e o materie mult mai serioasă decât o simplă "recomandare" a Bisericii. Trebuie să deosebim între ceea ce Biserica recomandă ori îndeamnă şi ceea ce Biserica porunceşte.

Şi nu e adevărat că nu există Magisteriu ortodox. Chiar mai sus acida mea preopinentă mirelat prezintă în detaliu un Tomos al unui sinod constantinopolitan. Ăsta e act magisterial, iar asemenea sinoade şi asemenea acte apar şi astăzi, numai că nu li se mai dă ascultare. Văd că tot ce spune călugărul Varzuvie de pe Athos primează faţă de autoritatea eclezială legiuită. Iar din acest "tomos" eu înţeleg că a doua şi a treia căsătorie se face atunci când nevasta a murit sau a dispărut (de verificat dacă prin "dispariţie" se poate înţelege faptul că şi-a luat valiza şi a plecat la o adresă necunoscută). Nimic despre a doua căsătorie în caz că nevasta trăieşte, dar noi ne facem valiza şi plecăm la amantă. Eu nu ştiu să se fi modificat aceste rânduieli, îmi face impresia însă că oamenii fac mişto de Taina Căsătoriei şi de caracterul ei indisolubil, de multe ori cu complicitatea clerului. Uneori, ba chiar foarte des, viaţa celui care a auzit chemarea la căsătorie poate fi dificilă: trebuie să gândim că aceasta este crucea pe care trebuie să o purtăm ca să ne asociem lui Cristos, şi nu că mai avem două cartuşe în buzunar, pe care scrie "a doua căsătorie" şi "a treia căsătorie".

[Noesisaa]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Dar, de ce nu ar fi păcatul neţinerii postului izvorât din lăcomie ? Eu îmi aduc aminte perfect de spovezile când eram ortodox şi câtă importanţă punea duhovnicul în ţinerea postului. De multe ori nu mă întreba dacă mi-am făcut lecţiile, dacă îmi ajut părinţii şi altele, ci o singură întrebare îmi punea: "fiule, ai ţinut post" ? Asta, pentru mine, e un semn că postul e o materie mult mai serioasă decât o simplă "recomandare" a Bisericii. Trebuie să deosebim între ceea ce Biserica recomandă ori îndeamnă şi ceea ce Biserica porunceşte.

Nu vreau sa te contrazic cum ca netinerea postului nu ar fi pacat. Dimpotriva, este pacat daca nu il tii fara sa ai motive serioase. Dar e posibil ca duhovnicul sa te fi intrebat cu atata insistenta daca ai postit fiindca la romanii ortodocsi impartasania fara post este aproape de neconceput.

Văd că tot ce spune călugărul Varzuvie de pe Athos primează faţă de autoritatea eclezială legiuită.

Aici cam ai dreptate, din pacate.

Cat despre casatorie si recasatorie, cred ca situatia e mai complicata decat o expui. Nu sunt de acord cu divortul, eu cand am sa ma casatoresc, ma casatoresc o data si bine, dar am sa am mare grija cu cine, dar cateodata, si asta o spun din experienta nu personala, dar aproape, situatia intr-o casatorie devine atat de anormala incat cu greu mai poti spune ca in acea casatorie mai domneste Sfantul Duh, ci ura. Din pacate, Biserica numai constata destramarea unei casatorii. A doua casatorie poate cu greu fi considerata o invitatie la poligamie, fiindca este mai mult o binecuvantare pentru ca oamenii sa nu traiasca in desfrau. Fiindca pana la urma asta e, oamenii sunt slabi.

[Fani71]

În prealabil postat de Noesisaa

situatia intr-o casatorie devine atat de anormala incat cu greu mai poti spune ca in acea casatorie mai domneste Sfantul Duh, ci ura. Din pacate, Biserica numai constata destramarea unei casatorii. (..)

Mi se pare ca aici ai rezumat foarte bine conceptia ortodoxa despre 'a doua casatorie'.
Daca nu ma insel, asa spune si Meyendorff in cartea lui despre taina cununiei.

[anna21]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Şi nu e adevărat că nu există Magisteriu ortodox. Chiar mai sus acida mea preopinentă mirelat prezintă în detaliu un Tomos al unui sinod constantinopolitan. Ăsta e act magisterial, iar asemenea sinoade şi asemenea acte apar şi astăzi, numai că nu li se mai dă ascultare. Văd că tot ce spune călugărul Varzuvie de pe Athos primează faţă de autoritatea eclezială legiuită. Iar din acest "tomos" eu înţeleg că a doua şi a treia căsătorie se face atunci când nevasta a murit sau a dispărut (de verificat dacă prin "dispariţie" se poate înţelege faptul că şi-a luat valiza şi a plecat la o adresă necunoscută). Nimic despre a doua căsătorie în caz că nevasta trăieşte, dar noi ne facem valiza şi plecăm la amantă. Eu nu ştiu să se fi modificat aceste rânduieli, îmi face impresia însă că oamenii fac mişto de Taina Căsătoriei şi de caracterul ei indisolubil, de multe ori cu complicitatea clerului. Uneori, ba chiar foarte des, viaţa celui care a auzit chemarea la căsătorie poate fi dificilă: trebuie să gândim că aceasta este crucea pe care trebuie să o purtăm ca să ne asociem lui Cristos, şi nu că mai avem două cartuşe în buzunar, pe care scrie "a doua căsătorie" şi "a treia căsătorie".

Aici nu ai dreptate. Preotii iti vorbesc despre purtarea crucii.. nimeni nu ia in neserios Taina Cununiei. Casatoria este o cruce, nu cred ca este preot care va spune altceva.
Daca oamenii fac altceva asta nu este din cauza ca-si asculta duhovnicii, ci dimpotriva, oamenii fac ce-i taie capul (dupa cat poate fiecare, cat vrea fiecare sa-I urmeze lui Hristos, ca mantuirea nu este obligatorie sau cu fortza, ci este doar o invitatie deschisa tuturor)