Lingurita de la impartasire

[AlinB]

În prealabil postat de eduardd

Am incercat George, sa vorbesc cu ea cat am stat in spital....dar nu s-a gasit intelegere. Am sfatuit-o sa se spovedeasca la un Ierarh si sa faca canonul randuit.

Dar nu stiu ce a mai facut.
Din pacate nici numele ei nu mi-l mai amintesc.
Nici nu stiu daca mai traieste. Era intr-o stare de ciroza avansata.

Pai totusi de ce se mai impartasea?
Ca sa o vada lumea?
N-ai fost curios sa o intrebi?
Pentru ca strict material vorbind pana la urma nu se folosea cu nimic din impartasanie, scuipand-o jos.
De "cred Doamne si marturisesc..." nu mai zic ca e clar ca n-a luat niciodata aminte la cuvintele astea sau daca i-au ajuns vreodata la creer le-a tradus asa cum le traduc si protestantii.

Ca altfel pentru ce sa incerci sa o lamuresti ca are nevoie de canon, cand de fapt pentru ea n-a lepadat decat cativa stropi de vin si cateva firmituri de paine?


Un caz la fel de cutremurator dar oarecum opus este si cu bietii nostri ortodocsi care ajung la sectari si le beau mustul si le maninca biscuitele si daca ii intreaba cineva ce facura zic ca s-au impartasit (reflex de cand mai dadeau pe la biserica).

Cand de fapt n-au facut practic decat sa manince biscuite si sa bea un paharel de must - iar asta este scris chiar in invatatura lor.

[anna21]

Alin B, sa stii ca sunt crestini ortodocsi (cu vorba) care cred ca Sf. Euharistie este un SIMBOL.
Atat.
(Am mai auzit aiureli cum ca este un fel de sugestie - in sens de autosugestie.., ca minunea transformarii este o "minune interioara", sau ca este un fel de trup astral, nu material etc... toate nebuniile posibile.. spun ca la crestini le-am auzit, ca pe altii nu stau sa-i ascult)

Daca pui sa ridice mana cei ce cred ca Sf. Euharistie este cu adevarat Trupul si Sangele lui Hristos.. vei avea mari surprize! (de asemenea, chir aici pe forum, daca citesti cu atentie ce spun crestini practicanti despre Sf. Euharistie.. te ia plansul).

Multe-ar mai fi de spus, dar e usor sa vorbim din exterior. Teroria ar fi simpla, dar cand ajungi la practica si daca mai esti si un piculet mai sensibil cu "papilele gustative" sunt convins ca nu-i deloc usor sa treci peste aceasta imagine care ti s-a fixat cumva pe creier. Eu as fi tentat sa merg cu gandul in alta parte, dar ma tem ca voi fi blamat de unii preoti. Cu toate astea, o sa risc si o sa-mi spun totusi parerea, mentionand totusi ca este una subiectiva si total lipsita de probe.
Mergand pe principiul "Nimic nu-i intamplator" indraznesc sa cred ca, intr-un asemenea caz, parintele dezleaga pentru Sfanta Impartasanie si dintre acele persoane care au multe pe constiinta, dar sunt cu bani multi si cu obraz subtire, avand contributii semnificative din bani castigati in mod deloc ortodox... Si-atunci Dumnezeu ii arata preotului exact ceea ce trebuie sa vada: scarba fata de propriile lui fapte, dar intr-o alta nuanta. Mai spuneam ceva asemanator si pe-aici .
Cat despre cea care a "scuipat" sfanta impartasanie, in viata mea n-am intalnit un asemenea grad de ignoranta. Mi se pare cu totul absurd si ridicol. Mai degraba inteleg un ateu in ignoranta lui decat un credincios crestin capabil de o asa fapta. Cand de fapt Sfanta Impartasanie este luata pentru curatire nu doar a sufletului, ci si a trupului. Oricum mi se pare aiurea, pentru ca ea era cea care deja avea Hepatita C. Deci, ceilalti ar fi trebuit sa-si faca probleme, nu ea. Ideea este ca Hepatita C, NU se transmite astfel decat daca ai rana deschisa la gura, dar si-atunci sunt rare cazurile. Aciditatea gastrica oricum distruge virusul.
Si, apropo de Sf. Impartasanie, o mica problema am intampinat-o si eu uneori. S-a intamplat sa primesc Sf. Impartasanie intr-o zi in care se manca peste sau carne, adica de fapt dupa terminarea postului. Cu carnea, n-ar fi fost o problema, fiindca evitam sa introduc si osul in gura, dar la peste, oricat as fi fost de atent, uneori era imposibil sa nu mai ramana cate unul ratacit, care evident, trebuia scos. Inteleg ca in astfel de cazuri, acele oase trebuiesc arse, sau puse la radacina unei flori sau in gradina intr-un loc sigur si curat. Aceasta grija se termina odata cu sfarsitul zilei, sau se procedeaza la fel timp de trei zile de la primirea impartasaniei? Marturisesc ca eu in prima zi am cautat sa am grija, sa nu pup pe nimeni, sa nu ma spal pe dinti, sa nu stranut, etc Voi cum stiti?

[zaharia_2009]

În prealabil postat de OmuBun

Multe-ar mai fi de spus, dar e usor sa vorbim din exterior. Teroria ar fi simpla, dar cand ajungi la practica si daca mai esti si un piculet mai sensibil cu "papilele gustative" sunt convins ca nu-i deloc usor sa treci peste aceasta imagine care ti s-a fixat cumva pe creier. Eu as fi tentat sa merg cu gandul in alta parte, dar ma tem ca voi fi blamat de unii preoti. Cu toate astea, o sa risc si o sa-mi spun totusi parerea, mentionand totusi ca este una subiectiva si total lipsita de probe.
Mergand pe principiul "Nimic nu-i intamplator" indraznesc sa cred ca, intr-un asemenea caz, parintele dezleaga pentru Sfanta Impartasanie si dintre acele persoane care au multe pe constiinta, dar sunt cu bani multi si cu obraz subtire, avand contributii semnificative din bani castigati in mod deloc ortodox... Si-atunci Dumnezeu ii arata preotului exact ceea ce trebuie sa vada: scarba fata de propriile lui fapte, dar intr-o alta nuanta. Mai spuneam ceva asemanator si pe-aici .
Cat despre cea care a "scuipat" sfanta impartasanie, in viata mea n-am intalnit un asemenea grad de ignoranta. Mi se pare cu totul absurd si ridicol. Mai degraba inteleg un ateu in ignoranta lui decat un credincios crestin capabil de o asa fapta. Cand de fapt Sfanta Impartasanie este luata pentru curatire nu doar a sufletului, ci si a trupului. Oricum mi se pare aiurea, pentru ca ea era cea care deja avea Hepatita C. Deci, ceilalti ar fi trebuit sa-si faca probleme, nu ea. Ideea este ca Hepatita C, NU se transmite astfel decat daca ai rana deschisa la gura, dar si-atunci sunt rare cazurile. Aciditatea gastrica oricum distruge virusul.
Si, apropo de Sf. Impartasanie, o mica problema am intampinat-o si eu uneori. S-a intamplat sa primesc Sf. Impartasanie intr-o zi in care se manca peste sau carne, adica de fapt dupa terminarea postului. Cu carnea, n-ar fi fost o problema, fiindca evitam sa introduc si osul in gura, dar la peste, oricat as fi fost de atent, uneori era imposibil sa nu mai ramana cate unul ratacit, care evident, trebuia scos. Inteleg ca in astfel de cazuri, acele oase trebuiesc arse, sau puse la radacina unei flori sau in gradina intr-un loc sigur si curat. Aceasta grija se termina odata cu sfarsitul zilei, sau se procedeaza la fel timp de trei zile de la primirea impartasaniei? Marturisesc ca eu in prima zi am cautat sa am grija, sa nu pup pe nimeni, sa nu ma spal pe dinti, sa nu stranut, etc Voi cum stiti?

Stind la usa unui cabinet medical in asteptarea unei examinari si vaccinari am citi o brosurica editata de un ,,Sanepid" judetean in care scria :
Hepatita cu virus C este mult mai agresiva decit hepatitele cu virus A si B. Virusul se transmite pe toate cele 3 cai ,parenterala, digestiva si mucoasa, adica prin manopere de mica si mare chirurgie care presupune taierea si inteparea oriunde a organismului (inclusiv stomatologica), consumarea de alimente , vesela si material moale pt. toaleta contaminate(mincare gustata, muscata sau stropita cu picaturi Pfluge de secretie orofaringiana, pahare, sticle sau vesela folosita, servetele sau prosoape de pinza folosite in comun) . Aciditatea (mediul acid sau bazic) gastrica sau vaginala existenta in mod fiziologic in zonele omonime nu influenteaza defavorabil semnificativ capacitatea de inoculare a virusului hepatitic C in substrat dar poate fi influentata de imunitatea specifica locala a mucoasei cit si de sistemele nespecifice ale imunitatii locale. Contactele sexuale fiziologice sau variante cu oricare din pacient infectat predispune la transmitere direct prin contact intre mucoase dar si prin intermediul singelui direct deoarece in timpul actelor sexuale voluptoase se pot produce in mod firesc eroziuni si fisuri de mucoase care sa permita insamintarea .
De asemenea , rezistenta in mediul extern (pe obiectele si natura inconjuratoare) a virusului hepatitic C este ridicata(multe zile in sir) , rezistenta la dezinfectantii curenti este oarecum asemanatoare cu a virusului B si se inactiveaza prin sterilizarea curenta a instrumentarului si a materialului moale (cearsafuri, prosoape, fete de perna, pijamale, fete pt. masa , etc).
Hepatita C o data facuta are o sansa aproape tripla (60-80%) fata de cea B sa se cronicizeze si sa evolueze spre ciroza in urmatorii 5 ani de la puseul acut(deci atentie, cind se face puseul acut) .

In aceste conditii se poate pune totusi intrebarea de ce in familiile in care un partener este cu hep. C celalalt nu face hepatita sau o face f. tirziu desi au viata fireasca si intima ?
Totul depinde de marimea dozelor infectante, de calea pe care actioneaza acestea (sansa de transmitere este diferita procentual de calea de inoculare)de sensibilitatea si vulneranta data de defecte de aparare naturala in fata agresiunii virusului C si de faptul de a se sta sau nu sub o agresiune permanenta (asemeni sotilor sau personalului medical in special cel din spitalele de boli infectioase) a virusului . Foarte important este ca sotii sau copii in cadrul familiei sa se supuna unor reguli de igiena generala si individuala sporita pt. protejarea celorlalti membrii . Toate aceste lucruri la un loc se numesc Dumnezeu , deoarece El hotareste daca va exista vreun moment sau care este acesta si pt. care motiv rezistenta organismului va permite insamintarea virusului C si daca s-a insamintat sa si desvolti boala.

In cocluzie sa nu uitam ca virusul hepatitic C este cel mai agresiv virus, are cele mai multe cai de transmitere, iar in momentul in care te-ai infectat exista o sansa f. mare sa evoluezi destul de repede(5-7ani) spre ciroza hepatica . Nu mai discutam ca de la ciroza hepatica se poate evolua in mai multe feluri spre exitus si in mai multi ani . Si tot in concluzie : totul este de la si depinde numai de D.zeu !!!

Nu am auzit eu insumi si nici nu am auzit pe la alti medici sau preoti , nici nu am citit in vreo carte de specialitate ca de la sf. si dumnezeiasca impartasanie sa se fi imbolnavit vreo data cineva de ceva . Nici nu are cum deoarece aceasta este ,,doctoria vietii si a nemuririi" iar daca este sa se puna problema de vreo boala putem spune ca se imbolnavesc cei care nu o consuma pe aceasta doctorie . Ca atare sa nu ne lasam ispititi cu asa fina inselatorie legata de sf. taine sau de sf. potir sau lingurita ! pt. ca rezultatul va fi ruperea de Hristos care insemneaza MOARTEA fizica si duhovniceasca !!

În prealabil postat de AlinB

Pai totusi de ce se mai impartasea?
Ca sa o vada lumea?
N-ai fost curios sa o intrebi?
Pentru ca strict material vorbind pana la urma nu se folosea cu nimic din impartasanie, scuipand-o jos.
De "cred Doamne si marturisesc..." nu mai zic ca e clar ca n-a luat niciodata aminte la cuvintele astea sau daca i-au ajuns vreodata la creer le-a tradus asa cum le traduc si protestantii.

Ca altfel pentru ce sa incerci sa o lamuresti ca are nevoie de canon, cand de fapt pentru ea n-a lepadat decat cativa stropi de vin si cateva firmituri de paine?

.

Alin, fii sigur ca am discutat cu ea ceea ce am simti eu la momentul respectiv. Bun sau rau voi afla la judecata.

Nu mai conteaza de ce se impartasea sau de ce am insitat (sau nu) eu sa se spovedeasca. Daca am gresit, Dumnezeu cu mila si cu ea si cu mine.
Eu am povestit acest caz nu pentru a-l analiza ci pentru a fi altora pilda .

In rest, bucurie si post usor!

[sophia]

Eu nu inteleg ceva:
Femeia era f.bolnava, de hep. C si ea se ferea de lingurita, ca sa nu se infecteze? Dar ceilalti atunci?
Eu stiu o situatie inversa: o doamna cu acelasi diagnostic ramanea ultima la impartasanie ca sa nu infecteze pe altii.
Si la noi, cel putin, sunt lasati intai copii si bebelusii la impartasit, apoi urmeaza adultii.
Si cred ca sunt si oameni care se gandesc la ceilalti si daca se stiu cu ceva nu se duc in fata la lingurita, macar stau la sfarsit. Si atunci totul este O.K. este solutia optima.

Voi aveti dreptate - Impartasania ne fereste si ne vindeca de boli. Dar exista si aceste ganduri firesti in vremea actuala cu asa virusuri oribile.
Depinde de ce simte fiecare si nu are de a face cu lipsa de credinta, sau de respect fata de Dumnezeu. Nu intru in amanunte aici.

In fond boala tot de Dumnezeu e data. Sau nu?

[AlinB]

În prealabil postat de eduardd

Alin, fii sigur ca am discutat cu ea ceea ce am simti eu la momentul respectiv. Bun sau rau voi afla la judecata.

Nu mai conteaza de ce se impartasea sau de ce am insitat (sau nu) eu sa se spovedeasca. Daca am gresit, Dumnezeu cu mila si cu ea si cu mine.
Eu am povestit acest caz nu pentru a-l analiza ci pentru a fi altora pilda .

In rest, bucurie si post usor!

Am sugerat o astfel de abordare, mai degraba despre problemele si intelegerea gresita pe care dumeaei le avea vizavi de impartasanie, decat despre sentimentele proprii pe care le ai cand dai de astfel de oameni.

De ce s-ar fi spovedit? Ca i-ai spus tu? Daca ea NU crede sau nu-si constientizeaza necredinta, ce rost are? De ce ar urma niste sfaturi in care nu vede nici o noima?