Va rog sa ma ajutati cu un sfat

[Eliana]

Va multumesc tuturor pentru vorbele voastre. In mare sfaturile date de voi reflecta si ceea ce vrem noi sa facem insa dupa zicala "unde's doi puterea creste" asa si ziua de azi a fost binecuvantata de Dumnezeu sa aflu sfaturi de la voi ce ne intaresc si ne ajuta sa mergem mai departe cu tarie si curaj spre El. Mai am totusi doua nelamuriri...daca mana a botezat un baiat iar el acum este preot, ne poate cununa? daca eu la finele postului ma spovedesc si preotul imi da canon sa nu ma impartasesc ani de zile pentru pacatele mele, cum ne poate cununa fara ca eu sa ma impartasesc?
P.S. ca raspuns la primul sfat, da, nunta in aprilie vrem sa o facem cu ajutorul lui Dumnezeu, cat de curand pentru ca suntem constienti ca felul in care traim acum este pacat, ne iubim sincer si vrem sa fim toata viata impreuna si tocmai de accea dorim binecuvantarea Sa.
Domnul fie cu voi si sper macar cu o vorba sa va pot intoarce vreodata ajutorul.

[caliyo]

În prealabil postat de Eliana

Mai am totusi doua nelamuriri...daca mana a botezat un baiat iar el acum este preot, ne poate cununa? daca eu la finele postului ma spovedesc si preotul imi da canon sa nu ma impartasesc ani de zile pentru pacatele mele, cum ne poate cununa fara ca eu sa ma impartasesc?

La prima intrebare nu pot sa iti raspund, vei intreba un preot si o sa iti spuna sigur.
La intrebarea cu impartasania iti pot spune ca te poti cununa fara sa te impartasesti, doar cu spovedania. Nu te intrista daca preotul nu iti va da voie sa te impartasesti, ia cu bucurie acest canon. Asa cum v-au sfatuit si altii duceti macar postul acesta ca necasatoriti( abstinenta sexuala) in semn de cainta , spovediti-va si cununati-va cat mai repede. Daca vreti musai sa ascultati de parinti, despartiti-va. Nici un preot cu mintea la cap nu cred ca o sa va spuna sa traiti in continuare necununati pana va vor da voie parintii.
Nu exista cale de mijloc intre cele doua: ori cununie, ori separare.

[umilul]

În prealabil postat de caliyo

La prima intrebare nu pot sa iti raspund, vei intreba un preot si o sa iti spuna sigur.
La intrebarea cu impartasania iti pot spune ca te poti cununa fara sa te impartasesti, doar cu spovedania. Nu te intrista daca preotul nu iti va da voie sa te impartasesti, ia cu bucurie acest canon. Asa cum v-au sfatuit si altii duceti macar postul acesta ca necasatoriti( abstinenta sexuala) in semn de cainta , spovediti-va si cununati-va cat mai repede. Daca vreti musai sa ascultati de parinti, despartiti-va. Nici un preot cu mintea la cap nu cred ca o sa va spuna sa traiti in continuare necununati pana va vor da voie parintii.
Nu exista cale de mijloc intre cele doua: ori cununie, ori separare.

Cele spuse de tine caliyo sunt adevarate, nu exista cale de mijloc intre cele doua, ori cununia ori separarea. Ar fi fost bine sa nu fie supararea parintilor si sa fi avut si voi rabdare, sa nu fi facut pasul civil fara acordul lor, dar rugati-va Domnului si parintilor sa va ierte si sa va indrume cu dragoste. Aveti grija de familie. Pace tuturor si iertati-ma daca v-am gresit !!!

[cernica]

Nu sunt de acord cu opinia "mai puteati astepta cu casatoria, aveti doar 20 de ani si scoala de terminat ... de ce v-ati mutat impreuna ..." Astea sunt judecati fata de modul lor de viata, cati se gandesc ce ar fi facut in locul lor? Ar fi avut taria sa ia alte decizii? Poate ca da, poate ca nu. Ceea ce este important e sa te ridici, chiar de ai cazut sa te ridici. Ar fi duhovnicesc sa le ceara cineva sa se desparta ca au de terminat studiile si sunt prea tineri sau sa se cunune in fata lui Dumnezeu? De judecat este simplu si este primul impuls al omului, era mai bine asa sau altfel. Societatea din ziua de azi a impins varsta casatoriei si nasterii de copii dupa ce sunt implinite toate cerintele materiale, sa ai casa, sa ai serviciu, sa fie toate facute pe banda conform normelor, dar astea nu sunt norme duhovnicesti, sunt materiale si te vor tine legat pt toata viata acolo, vei vrea mai mult si mai bine.
Imi cer iertare ca am izbucnit asa, dar sincer la varsta lor sfaturile noastre ar trebui sa fie ca pentru proprii nostri copii, ca si cum copiii tai ti-ar cere sfaturi. Imi cer iertare din nou daca am suparat pe cineva.
Despre impartasanie nu este problema, o sa-ti spuna si duhovnicul, important este sa va spovediti, indiferent ce canon si pt cat timp vei primi, slujba cununiei se face fara nici o problema, te vei impartasi atunci knd vei avea dezlegare. Este foarte importanta spovedania inaintea casatoriei pt ca altfel aduci toate pacatele cu tine si vor apasa, vor lucra impotriva voastra, vorbesc de amandoi acum. Si nu exista notiunea de "tarziu" in cautarea unui duhovnic, vor fi piedici, dar sa faceti asta, sa nu amanati, sa va tineti de tot ce spune preotul, chiar de nu intelegeti, sa respectati si veti vedea mai tarziu sensul fiecarui sfat. Cea mai mare piedica de care nu suntem constienti este amanarea faptelor care ne indreapta, gandim ca mai este timp, ca nu avem acum vointa necesara, ca nu este atat de important, ca atatia oameni sunt ca si noi, in pacat si apoi societatea nu condamna ... toate astea sunt gresite. nu conteaza societatea, ci pozitia noastra in fata lui Dumnezeu, noi raspundem singuri in fata Lui, nu societatea, nu prietenii sau parintii care ne conving ca mai este timp. Noi singuri, asa ca judecata actiunilor tale iti apartine, tu hotarasti drumul, esti liber sa alegi, iar lupta se da continuu, pana la alege si apoi a pune in fapta hotararea ta, tot timpul.
Nu cred ca este nici un impediment pentru ca finul parintilor tai sa faca slujba cununiei voastre, oricum acest lucru ar trebui sa-l stie chiar el, sunt canoane stricte legate de legaturile duhovnicesti, si cred ca cele mai stricte se refera la casatoria dintre fini si rudele de sange ale nasilor. Dar intrebati preotul si veti lamuri asta.
Sa va ajute Dumnezeu sa va cununati si sa va dea copii sanatosi si buni.

[AlinB]

În prealabil postat de Eliana

Va multumesc tuturor pentru vorbele voastre. In mare sfaturile date de voi reflecta si ceea ce vrem noi sa facem insa dupa zicala "unde's doi puterea creste" asa si ziua de azi a fost binecuvantata de Dumnezeu sa aflu sfaturi de la voi ce ne intaresc si ne ajuta sa mergem mai departe cu tarie si curaj spre El. Mai am totusi doua nelamuriri...daca mana a botezat un baiat iar el acum este preot, ne poate cununa? daca eu la finele postului ma spovedesc si preotul imi da canon sa nu ma impartasesc ani de zile pentru pacatele mele, cum ne poate cununa fara ca eu sa ma impartasesc?
P.S. ca raspuns la primul sfat, da, nunta in aprilie vrem sa o facem cu ajutorul lui Dumnezeu, cat de curand pentru ca suntem constienti ca felul in care traim acum este pacat, ne iubim sincer si vrem sa fim toata viata impreuna si tocmai de accea dorim binecuvantarea Sa.
Domnul fie cu voi si sper macar cu o vorba sa va pot intoarce vreodata ajutorul.

Daca am inteles bine, de fapt socrii inca nu stiu ca v-ati casatorit civil?
Ca altfel nu vad de ce s-ar mai opune cununiei.

Poate ar fi bine sa le spuneti si asa, pusi in fata faptului implinit, nu cred ca vor mai avea ceva de obiectat, nu cred ca ar vrea sa lipseasca de la nunta.
Cred ca mai suparati ar fi fost daca ati fi facut si cununia fara ei.

In rest..spuneti-le ce planuri aveti, si cred ca o sa va descurcati pana la urma, atat timp cat veti ramane impreuna. Sa nu fiti ca una din acele familii in care unul din ei pleaca la munca undeva si dupa cativa ani familia se dezbina..

Care situatia materiala? Poate dura si zece ani pana sa-ti faci "o situatie materiala" si pana atunci cine stie ce se mai intampla pana atunci, ca sa nu mai vorbim de concubinaj in aceasta perioada..

E bine sa asculti de parinti, dar atunci cand au o judecata sanatoasa nu cand te indeamna la pacat, iar intentiile voastre sunt cat se poate de bune si eu cred ca Dumnezeu stie si tine cont de asta..

[Eliana]

Buna seara prieteni. astazi le-am spus verde in fata ce avem de gand sa facem, cum ne planificam viata, de ce vrem asta etc. Mama lui a spus scurt, dupa ce ne-a facut in toate felurile ca incheie orice legatura cu noi. In schimb, tatal meu, pe care nu l-am mai vazut de ani buni, el locuind in alt oras, azi cand a aflat si el pentru prima data toata problema, de la cununia civila pana acum si planurile de viitor, a fost mahnit ca nu l-am anuntat mai inainte, mai ales daca nu aveam nici un alt sprijin. El ne-a felicitat, se simtea emotia in glasul sau si vineri vine sa-si cunoasca ginerele si sa vada cum ne poate ajuta. foarte tare ne-a bucurat discutia cu el, mai ales dupa esecul cu mama sotului. in aprilie va fi nunta, asa am si anuntat pe toti. le vom comunica data exacta din timp si biserica iar cine va vrea sa ne fie alaturi in acel moment sfant este binevenit insa deasemenea am spus cand veni vorba cu mama sa de banii de nunta etc. ca nu avem nevoie deoarece nu va fi niciun dezmat dupa. sper in continuare ca Dumnezeu va fi cu noi, multumesc Lui si voua.

[AlinB]

Felicitari!

Dar tatal lui? Nu a spus nimic?
El ce zice despre pozitia mamei lui? Este inclinat sa-i cante in struna sau stie sa faca diferenta intre bine si rau, indiferent de la cine vine?
Din pacate au fost multi despartiti chiar de parintii lor (sau unul din parinti).
Mama lui nu cumva iti era ostila chiar inainte de problema cu casatoria si in felul asta spera ca el se mai razgandeste in privinta ta?

Nici nu trebuie nunta mare, important este ceea ce se intampla in biserica, si ceea ce veti face dupa..

[caliyo]

Lucrurile se pot schimba in privinta socrilor Eliana...Pe cati parinti nu am vazut inversunati impotriva casatoriei copiilor, iar apoi cand au venit nepotii , erau topiti dupa ei!
Daca isi iubeste mult baiatul, nu o sa o rabde inima pe soacra sa nu isi vada copilul la nunta.

[Eliana]

Tatal lui este la fel de inversunat impotriva noastra si a deciziei noastre cum este si mama lui. Nu, ei nu au avut nici o problema cu mine personal si nici nu mutatul nostru impreuna ci ei au ce au impotriva deciziei noastre si anume de a iesi din pacat si de a cere binecuvantarea lui Dumnezeu. in opinia lor, ca si in cea a majoritatii, acest pas, casatoria, musai trebuia sa vina dupa ce ne indeplineam restul obligatiilor lumesti ca studii superioare, salariu, casa, masina etc. cat despre despartire, aceasta nu este o optiune. dragostea noastra si inconstienta ne-au impins spre pacat. ca si pana acum vrem sa ne petrecem tot restul vietii impreuna insa dupa voia Lui. Bine spus: parintii trebuie ascultati cand au judecata sanatoasa, crestineasca. nu cred, in ignoranta mea, ca treburile sufletului au legatura cu banii si alte datorii sociale ( bani, afaceri) precum consider ca si sarac lipit Dumnezeu are grija de tine. Stim ca ne asteapta greutati si le primim cu bucurie, poate ca asta este crucea ce trebuie sa o purtam si am ales sa purtam greul, oricare ar fi acesta IMPREUNA.

[Vladimir-Adrian]

În prealabil postat de Eliana

Tatal lui este la fel de inversunat impotriva noastra si a deciziei noastre cum este si mama lui. Nu, ei nu au avut nici o problema cu mine personal si nici nu mutatul nostru impreuna ci ei au ce au impotriva deciziei noastre si anume de a iesi din pacat si de a cere binecuvantarea lui Dumnezeu. in opinia lor, ca si in cea a majoritatii, acest pas, casatoria, musai trebuia sa vina dupa ce ne indeplineam restul obligatiilor lumesti ca studii superioare, salariu, casa, masina etc. cat despre despartire, aceasta nu este o optiune. dragostea noastra si inconstienta ne-au impins spre pacat. ca si pana acum vrem sa ne petrecem tot restul vietii impreuna insa dupa voia Lui. Bine spus: parintii trebuie ascultati cand au judecata sanatoasa, crestineasca. nu cred, in ignoranta mea, ca treburile sufletului au legatura cu banii si alte datorii sociale ( bani, afaceri) precum consider ca si sarac lipit Dumnezeu are grija de tine. Stim ca ne asteapta greutati si le primim cu bucurie, poate ca asta este crucea ce trebuie sa o purtam si am ales sa purtam greul, oricare ar fi acesta IMPREUNA.

Ascultarea faţă de părinţi trebuie să fie una în Domnul, adica una care să nu contrazică credinţa creştină.

1Copii, ascultaţi în Domnul de părinţii voştri, căci este drept.
2,,Să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta`` -este cea dintîi poruncă însoţită de o făgăduinţă-
3,,ca să fii fericit, şi să trăieşti multă vreme pe pămînt.``
4Şi voi, părinţilor, nu întărîtaţi la mînie pe copiii voştri, ci creşteţi -i, în mustrarea şi învăţătura Domnului(Efes 6.2)