Ultima arma a diavolului: Eu nu exist !

[cherub]

În prealabil postat de bubulyna

O fata a lasat un bilet cu mesajul: \"Nu mai cred in Dumnezeu\" si apoi s-a sinucis. Era in liceul unde sunt eu. Avea doar 18 ani. Ce parere aveti despre asta? Eu cred ca si-a pierdut si ultima speranta, si-a dat seama ca viata nu ar avea rost fara Dumnezeu si a decis sa isi ia viata. Viata e un continuu zbucium ,oamenii sunt din ce in ce mai rai si mai indiferenti,singuratatea e grea,dar asta nu inseamna ca viata nu merita sa fie traita.E frumoasa ,cu bune, cu rele. Mereu i-am admirat pe oamenii cu o credinta puternica in Dumnezeu,sunt optimisti,sunt mai sanatosi,parca radiaza de fericire si sunt mult mai linistiti. Nu stiu ce ii face sa fie asa .Mi- as dori si eu sa fiu asa,dar din pacate nu cred ca mai am o sansa. Am urmarit documentare (de exemplu Zeitgeist,sau Secretul vietii pe pamant),si nu mai pot crede in Dumnezeu. Daca stiti documentare care sa ofere dovezi pentru existenta lui Dumnezeu,va rog sa-mi spuneti.

'Crede si nu cerceta' a spus Insusi Mantuitorul nostru, Iisus Hristos.

Si o pilda relevanta si plina de intelepciune, aici dedesubt:
"La un pas de sinucidere

Un tanar disperat, care era aproape de sinucidere, s-a dus sa se spovedeasca.

Preotul duhovnic l-a ascultat cu atentie, iar mai apoi i-a zis:

- Fiule, tu insuti trebuie sa te invinovatesti pentru nenorocirea ta. Sufletul tau flamanzeste de moarte. De-a lungul intregii tale vieti, tu nu ai invatat decat sa-ti hranesti trupul, si nu te-ai gandit niciodata ca si sufletul are nevoie de hrana; de o hrana mult mai pretioasa si mai pretentioasa decat cea a trupului, si intr-o masura mult mai mare decat are nevoie trupul de a lui. Sufletul tau este acum in primejdie de moarte din cauza foametei la care l-ai supus. Fiule, impartaseste-te de Trupul si Sangele lui Hristos. Numai aceasta iti poate mantui sufletul de la pieire. Zilnic si mereu impartaseste-te de Trupul si Sangele Mantuitorului Hristos. Caci El este Painea de Viata Facatoare a sufletelor noastre.

Tanarul l-a ascultat pe preot si s-a intors la viata."
http://www.crestinortodox.ro/pilde/l...ere-99552.html

[zoridezi]

"Crede si nu cerceta" nu apartine lui Hristos ,ci unui ateu pe nume Iulius Celsus.
Dimpotriva in Sf. Scriptura scrie "Bate şi ţi se va deschide, caută şi vei afla"
Cercetarea nu e rea, doar lipsa de discernamant! E periculos sa crezi tot ce auzi fara o cercetare prealabila.

[cherub]

În prealabil postat de zoridezi

"Crede si nu cerceta" nu apartine lui Hristos ,ci unui ateu pe nume Iulius Celsus.
Dimpotriva in Sf. Scriptura scrie "Bate şi ţi se va deschide, caută şi vei afla"
Cercetarea nu e rea, doar lipsa de discernamant! E periculos sa crezi tot ce auzi fara o cercetare prealabila.

da, dar depinde... totul e relativ, cand vine vba de cercetare; bineinteles ca nu e rea deloc, ci dimpotriva, chiar necesara in multe sau anumite situatzii... depinde insa si de felul ei, la ce se refera, pt. ce se face etc. Acel citat, 'Crede si nu cerceta', se referea strict la credinta in Dumnezeu (doar despre aceasta era vba la topicul initiat aici, nu?). Imi cer scuze pt. greseala de atribuire a autorului citatului respectiv si pt. ca nu am facut si alte specificatii, ceva mai clare etc. Referitor la credinta in Dumnezeu, postez aici dedesubt, alte cateva surse, ceva mai convingatoare si mai lamuritoare, sa speram:
http://www.voscreasna.com/347/dumini...-apostol-toma/

"Sfantul Nectarie ofera un sfat bun
Pe timpul in care era inca in viata, Sfantul Nectarie avea obiceiul sa se plimbe câteodata prin diverse locuri ale insulei, sa vorbeasca cu oamenii, sa Ie ofere un sfat bun si sa ii cunoasca mai bine. Intr-una din zile, cam cu doi ani inainte de a trece la cele vesnice, s-a intalnit cu un jandarm care pazea in insula un depozit de munitie. Au stat de vorba pe mai multe teme, jandarmul fiind curios sa afle cat mai multe lucruri legate de credinta, dar avand in sine un puternic spirit de contrazicere. Era un om care nu accepta decat argumentele materiale, un fel de Toma necredinciosul, care nu credea nimic pâna când nu vedea cu ochii sai si pipaia cu mâinile sale. De aceea, discutiile se prelungeau adeseori si se terminau fara rezultate prea impresionante. Influentat de ideile materialiste, jandarmul nu accepta sa creada in cele spirituale.
Dupa o buna bucata de vreme, jandarmul respectiv a fost transferat Ia o alta unitate, care se afla departe, pe o alta insula din Marea Egee. A stat acolo câtiva ani buni, fara sa mai auda nimic despre Sfantul Nectarie. La un moment dat, a fost din nou trimis, cu probleme de serviciu, in insula Eghina. Coborand de pe vapor, a apucat pe drumul care ducea spre unitatea militara si mare i-a fost mirarea si bucuria când s-a intalnit din nou cu Sfantul Nectarie, pe drumul prafuit si incins de caldura. S-au asezat pe o banca la umbra si au inceput sa reia anumite discutii mai vechi, pe teme de teologie. Nici o schimbare insa, nu se vedea in punctele de vedere ale celor doi. Dupa ce s-au odihnit si au discutat vreme de aproape jumatate de ora, si-a vazut fiecare de drumul sau.
Indata ce a predat actele pentru care venise Ia unitatea respectiva, jandarmul a coborât jos in oras, Ia cafenea, ca sa se intâlneasca cu vechii sai prieteni, pe care de atâta timp nu ii mai vazuse. Din vorba in vorba Ie spuse:
- Imi place la staretul Nectarie ca nu isi schimba convingerile cu usurinta. M-am intalnit astazi cu el si mi-a dat aceleasi sfaturi pe care mi le dadea si in urma cu cinci ani.
- Care staret Nectarie, l-au intrebat prietenii, poate l-ai confundat, staretul Nectarie a murit acum trei ani.
- Cum asa, doar il cunosc atat de bine, si apoi mi-a spus exact aceleasi lucruri pe care mi le spunea si atunci.
- Frate, asculta-ne ce spunem, staretul Nectarie a murit acum trei ani. Daca nu ne crezi, du-te sus Ia manastire si iti vor arata maicile mormantul lui.
Tulburat, dându-si seama de minunea care se intâmplase, jandarmul a inceput sa plânga si a pornit cu pasi repezi sus spre manastire. Pe drum ii intreba pe oameni daca este adevarat ca a murit staretul Nectarie si toti ii spuneau acelasi lucru. Sfantul s-a mutat Ia Domnul in urma cu trei ani.
A ajuns sus Ia manastire si a cerut sa vada cu ochii lui mormântul Sfântului Nectarie. Nedumerite de faptul ca il vedeau plangand, maicile I-au condus Ia mormânt. A ramas acolo multa vreme nemiscat, cazut intr-o adanca meditatie. Incepea sa inteleaga in sfarsit ca credinta in Dumnezeu nu se bazeaza numai pe argumente vazute, asa cum ceruse el tot timpul in discutiile cu Sfântul Nectarie. Ii era din ce in ce mai clar ca, in marea Sa iubire fata de oameni, Dumnezeu respecta libertatea fiecaruia si asteapta o participare Iibera si voita din partea noastra la acest dialog al dragostei care se manifesta prin credinta. Sfântul Nectarie il ajutase si il luminase prin aceasta minunata aratare a sa dupa moarte, dar in acelasi timp ii explicase ca noi trebuie sa credem nu doar datorita unei minuni, care eventual ni se intâmpla sau la care suntem martori oculari. Pentru ca astfel am fi oarecum privati de libertate si am cere tot mereu alte si alte minuni care sa ne incredinteze. Mai mult, am putea ajunge sa ne indoim inca si de simturile noastre, sa negam minunea si sa ramânem necredinciosi. Dumnezeu vrea asadar o participare libera la acest dialog al iubirii, pe care necontenit il poarta cu intreaga umanitate. Iar minunea cea mai mare este chiar aceea a existentei noastre si a intregii fapturi. Ajunge doar ca ochii nostri duhovnicesti sa se deschida prin credinta si rugaciune si sa vada si sa recunoasca aceasta minune, preaslavind pe Creatorul tuturor.
A plecat intr-un târziu de Ia manastire, cu hotarârea ca viata sa sa ia un alt drum de acum inainte."
http://www.sfantulnectarie.ro/HTML/B...nunicarti.html

[windorin]

În prealabil postat de georgeval

Momeala diavolului pentru cei care se sinucid este chiar convingerea ca prin moarte se trece in nefiinta. Uitam ca paradoxul fiintei noastre consta in faptul ca desi avem un inceput u vom avea un sfartit ca "fiinta nu va trece in nefiinta", ca daca Dumnezeu exista noi suntem nemuritori.

Ai dreptate, cei care se apropie de sinucidere cred cu toata taria ca dincolo nu mai exista nimic, ca totul se termina acum si aici.
Din fericire insa, multi sunt apucati de groaza si frica in acele momente, iar acea frica le aprinde un puls de viata nou. Nadajduiesc sa fie multe aceste cazuri. Si cred ca tocmai frica de moarte arata o indoiala asupra faptului ca "dincolo nu mai e nimic". Daca nu ar fi frica, am avea certitudinea ca dincolo chiar nu mai e nimic. Frica aceasta insa cred ca ajuta pe multi sa ramana pe aici, cat de mult se poate.

În prealabil postat de zoridezi

"Crede si nu cerceta" nu apartine lui Hristos ,ci unui ateu pe nume Iulius Celsus.
Dimpotriva in Sf. Scriptura scrie "Bate şi ţi se va deschide, caută şi vei afla"
Cercetarea nu e rea, doar lipsa de discernamant! E periculos sa crezi tot ce auzi fara o cercetare prealabila.

Semnez si eu sub aceste cuvinte.