Spovedanie

[cristiboss56]

În prealabil postat de glykys

Dau si eu un exemplu... tocmai am vorbit pe mess cu o colega care mi-a spus ca s-a mutat in casa prietenului ei si era foarte fericita. Nu i-am spus ca e pacat sa traiesti in concubinaj. M-am gandit ca nu m-ar fi ascultat, oricum... Nu am povatuit-o, pentru ca nu am stiut cum sa ii spun. Am devenit complice la pacatul ei.

În primul rând , nu ai cum să şti ce fac cei doi, doar bănuială e ! Apoi, să-ţi mai spun ceva , dacă o luam aşa, tot timpul suntem complici, pentru că nu numai pe prieten, vecin, coleg, trebuie să-i arăţi greşala, rătăcirea, păcatul sau mai şitiu eu ce, ci oricui, pentru că nu poţi, şi nu-i logic şi creştineşte, la unii să închizi ochii , să te faci că nu vezi , iar la cei care consideri tu, să le faci "educaţie", morală. Eu aşa văd problema ! Dacă ar fi ca la carte, ca să spun astfel, toată ziulica ne-am face observaţii , ne-am contrazice , multe relaţii s-ar răci , duşmăniile ar fi în floare, am fi o lume de nebuni . <<Ce faci fumezi ? păi. . . , Nu te duce cu băiatul ăla , că. . . , De ce . . . Nu fă asta . . . Ai grijă . . .