Romanul si Injuratul

[eucred]

Multi din crestinii vremurilor noastre zic ca injura de necaz. Aceasta-i o scuza sau o potriveala a hulitorilor, insa deasupra lor sta triumfator satana, care i-a naimit (a (se) angala, a arenda) in slujba sa infernala. Pacatul acesta groaznic, e semnul diavolului, care a lucrat tot raul in oameni, prin oameni, de cand e lumea. Injuraturile de cele sfinte, de cele dumnezeiesti si orice fel de injuraturi, chiar si numai cele de mama - ca si celelalte pacate - sunt de la diavol. Injuraturile de necaz sunt de la diavol, sunt zamislite si scoase in lume din scoala lui. Omul la necaz, la manie, injura pe Dumnezeu, pe Sfintii lui, de cele dumnezeiesti, de cele sfinte, ca asa il invata diavolul si naimindu-i-se ii implineste voile lui infernale.
''Voi - zice Mantuitorul - din tatal vostru diavolul sunteti si voile tatalui vastru voiti sa le faceti. Acela ucigator de oameni a fost din inceput si in adevar n-a statut. Cand vorbeste minciuna din ale sale graieste, ca mincinos este si tatal minciunii.''(Ioan 8,44). Injuratorii de cele Dumnezeiesti, de cele Sfinte, sunt si ei niste implinitori ai voii diavolului, niste scolari ai tatalui minciunii si rautatilor. Ei sunt niste ascultatori ai satanei si fii ai infernului. Ei fac ceea ce ii invata satana. Vai, ce orbire, ce nebunie, ce orbire infernala !

[eucred]

Omul cu nume crestinesc, omul care poarta in fruntea lui numele lui Hristos, cand ajunge la necaz injura de Dumnezeu, de Hristos, de Precistanie, de Precista, de Cruce in loc de a cere ajutorul lui Dumnezeu si a se folosi de cele sfinte si dumnezeiesti.
''Cheama-ma pe mine in ziua necazului tau - zice Domnul - ca Eu te voi asculta si tu ma vei proslavi'' (Ps.49, 16-28, comp.Iov.22,27;20,12;106,6,13,19,28;Zah. 13,9;Ps.21;Mt.8,23-27;14,22-23
Diavolul atunci, impotrivindu-se omului necajit : ''Nu chema pe Dumnezeu, ci cheama-ma pe mine ca eu te ajut mai bine si mai degraba''.
Crestinul intelept, luminat cu Dumnezeiescul Dar al Duhului Sfant, atunci, in necazul lui isi intoarce fata sa catre Dumnezeu, Creatorul si Purtatorul de grija al sau, I se roaga in Duh si in adevar asa cum ii este voia si ii place lui Dumnezeu (Ioan 4,23-24; comp.Filip. 3,8; Ioan 1,17;2 Cor.3,17).
Crestinul lovit si jefuit de talharii iadului, despuiat si pustiit de stralucitele sfintenii dobandite la Sf.Botez, la ungerea cu Sf.Mir si impartasirea cu Dumnezeiescul Trup si Sange al Domnului nostru Iisus Hristos, insa se lasa amagit de sarpele satana, il asculta si i se tocmeste lui ca o sluga a iadului, la necaz se impotriveste chemarii Dumnezeiesti si incepe a injura numele lui Dumnezeu prabusindu-se trepat, treptat, cu fiecare injuratura scarboasa si nelegiuita, tot mai mult in iad, de viu.

[eucred]

Injuratorii de cele sfinte, in necazul lor se despart de Dumnezeu, vistieria a tot binele si asculta pe diavol, care a tras si trage sumedenii de suflete in pierzarea vremelnica si vesnica. Si in orbirea lor, prabusindu-se astfel, zic ca ''injuraturile ii ajuta la necaz'', ca ''prin injuraturi isi mai descarca necazurile, ca se mai racoresc...''. Dupa parerea lor orbita, se descarca de necaz, dar vai si amar de sufletele lor, ca se incarca cu groaznice pacate grele si infricosate, care ii urmaresc pas cu pas, zi dupa zi, saptamana dupa saptamana, luna dupa luna, an dupa an si unde ii ajunge, ii loveste, ii tulbura groaznic, ii umple de durei groaznice, de primejdii si de cumplita deznadejde, pana ii prabuseste in mormant si in iad, ca pe multi alti nelegiuiti asemenea lor.
Nu asa au facut crestinii cei buni din vremurile apostolice, patristice si din toate vremurile. Ei, ca si Sfintii Apostoli, au cerut in multe necazuri ajutorul lui Dumnezeu si au fost scapati, de Dansul.
Astazi ti se rupe inima de durere, cand vezi adunati crestinii pe langa vreun car impotmolit, ori rasturnat, ori la vreo neintelegere si cand ii auzi facand slujba diavolului prin scarboasele injuraturi de cele sfinte, de cele dumnezeiesti. Iti face impresia ca ai in fata o adunare de pagani care se inchinau idolilor si dracilor, care faceau diferite naluciri inaintea lor.
Nefericiti oameni, orbiti de satana. Ei cred in orbirea lor, ca prin injuraturi scarnave se scoate carul, ori se impaciuesc neintelegerile dintre ei. Aceasta e o inselaciune a diavolului. Pe urma acestui ajutor, pe care li se pare ca-l castiga de pe urma scarboaselor injuraturi infernale, nu le vine lor decat nesiguranta, necaz, intuneric, nevoi grele si primejdii cumplite, urmate de pierzare vremelnica si vesnica. Acest adevar ni-l arata limpede Sfanta Scriptura, zicand :'' Vor rataci pe pamant flamanzi si cumplit apasati. In vremea foametei isi vor arata coltii si vor huli pe boieri, pe parinti, pe imparatul si pe Dumnezeul lor. Apoi, fie ca vor ridica ohii in sus, fie ca se vor uita spre pamant, iata vor vedea numai necaz, imbulzeala, scarba, nevoi si intuneric. Se vor vedea izgoniti in intuneric si bezna (Is.8,21-25; comp.Apc.16,11, Is 5-30;9,1).

''Despre pacatul injuraturilor'' - Protosinghel Nicodim Mandita - Ed. AGAPIS, 2003.

[Marius22]

Injuram deoarece nu ne-am facut in chip deplin mintea si inima locasuri ale Duhului Sfant. Pana nu le vom curati pe acestea de orice gand sau sentiment, ce ne poarta spre pacat, pe buzele noastre inca se vor afla laolalta binecuvantarea si blestemul.

[Zalmoxis_Nemuritorul]

Injuraturile romanesti sunt foarte urate, printre cele mai urate chiar...

E interesant insa de remarcat ca unele dintre ele au structura unor blesteme arhaice, de certa sorginte pre-crestina. Ma refer aici indeosebi la cele cu "morti", cu astre si corpuri ceresti, cu "dumnezei' (intotdeauna la plural !), si altele. Altele, defapt cele mai multe se refera la sexualitate, un subiect supus de-a lungul vremurilor la tabuare.

Injuraturile sunt fara doar si poate blesteme, atat prin structura cat si prin continut. Blestemul, prin caracterul sau implicit negativ, a fost supus tabuarii din cele mai vechi timpuri - pe vremuri, cea mai urata injuratura pe care o puteai auzi era "sa il/o ieie Han Tatar", care e o gluma fata de ce se aude azi pe la stadioane.

Din pacate insa, in societatea actuala lumea s-a desprins de acel univers traditional, in care cuvantul rostit era inzestrat cu foarte mare putere. De aceea, oamenii injura foarte mult. Mai e , desigur, si lipsa educatiei, si influentele de la alte popoare (in general tigani) care injura de foarte multe ori gratuit, doar pentru a epata.

[georgeval]

De foarte multe ori omul injura potrivit unui automatism, sunt oameni care au un anumit gen de injuraturi. Consider in cazul acesta ca injuratul este chiar o patima, pentru ca partea rationala din noi-mintea este robita de partea irationala mania.

[andreicozia]

Esti sigur ca minia este irationala? Din cite inteleg eu, minia este o emotie negativa care tine de un automatism insa care rabufneste pe cit se poate de rational si coerent:). Mai ales daca ceri detalii...ele ti se furnizeaza PE LOC cu virf si indesat! :)))