Iluzia Liberului Arbitru

[ory]

Da, asa este, insa, am vrut sa pun problema mult mai profund bazata pe adevaratele probleme ale existentei noastre in legatura cu liberul arbitru, respectiv deciziile pe care le luam in vederea calitatii spirituale si fizice a vietii noastre.
Bine-nteles ca si eu aleg un anumit parfum, o anumita haina sau o anumita mancare, insa trebuie sa-mi si permit sa fac aceasta alegere, iar de obicei, nu prea alegem, ci ne orientam in functie de anumiti factori financiari si sociali, dar si de natura relatiilor pe care le avem.
Oricum, in ceea ce priveste garderopa , alegerea acesteia tine si de uzura morala, de aspectul economic care vizeaza acest domeniu, asadar, alegerea iti apartine, insa izvoraste din propria minte educata de exterior.

[iana]

Ory, sa nu dam vina numai pe educatie sau lipsa de educatie. Mai exista si autoeducatia. Suficienta si indiferenta ne privesc si acestea sunt tot alegerea noastra.

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de iana

Ory, sa nu dam vina numai pe educatie sau lipsa de educatie. Mai exista si autoeducatia. Suficienta si indiferenta ne privesc si acestea sunt tot alegerea noastra.

De acord....

Si chiar daca mostenim pe undeva o anumita structura sufleteasca, sau anumite caracteristici, suntem formati si de parinti...venim cu ceva al nostru, cu o anumita intelegere a lucrurilor...

[ory]

Nu iana, nu este chiar asa, ai vazut la televizor stirea despre copilul crescut in magazie ca pe un animal, legat si infrigurat, un copil caruia nu i s-a vorbit, nu a fost mangaiat, nici iubit, i s-a dat mancare la limita, nu a avut caldura, a trait in mizerie...etc.
Acel copil ajuns la maturitate s-a prezentat ca o fiinta salbatica, nu-l puteai deosebi de un animal inlantuit ca el, toata viata. Si atunci, unde este rationamentul cu care s-a nascut, si unde este puterea acestuia de decizie pentru perspectiva ?
S-a dovedit a fi un caz pierdut, nici macar nu mai putea fi readus la statutul de fiinta rationala.
Asadar, educatia si comportamentul celor din jur spune totul , iar credinta nu mai poate face mare lucru in acest caz.
Tare ne-am obisnuit sa ne limitam, nu doar mintea, ci si sufletul, la propriile experiente si perceptii.
Nu trebuie sa gandim limitat, caci nu este chiar atat de simplu atunci cand vine vorba de "liberul arbitru ".

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de ory

Nu iana, nu este chiar asa, ai vazut la televizor cu stirea despre copilul crescut in magazie ca pe un animal, legat si infrigurat, un copil caruia nu i s-a vorbit, nu a fost mangaiat, nici iubit, i s-a dat mancare la limita, nu a avut caldura...etc.
Acel copil ajuns la maturitate s-a prezentat ca o fiinta salbatica, nu-l puteai deosebi de un animal inlantuit, de asemenea, toata viata. Si atunci, unde este rationamentul cu care s-a nascut, si unde este puterea acestuia de decizie pentru perspectiva ?
S-a dovedit a fi un caz pierdut, nici macar nu mai putea fi readus la statutul de fiinta rationala. Asadar, educatia si comportamentul celor din jur spune totul , iar credinta nu mai poate face mare lucru in acest caz. Tare ne-am obisnuit sa ne limitam, nu doar mintea, ci si sufletul, la propriile experiente si atat.
Nu trebuie sa gandim obtuz, caci nu este chiar atat de simplu atunci cand vine vorba de "liberul arbitru ".

Pai a ramas in acel stadiu pentru ca i s-a inhibat practic evolutia, si astfel nu s-a putut dezvolta normal, nici sa isi formeze personalitatea, nu i-a fost antrenat creierul practic si nici supus la un anumit calup de informatie, astfel incat sa poata procesa, sa faca si el conexiuni...

Parerea mea...

[iana]

Liberul arbitru tine de vointa ta. Oricum pt acel copil vor raspunde altii nu el.

[ory]

Exact,iana, deci, liberul arbitru nu este valabil pentru toti...sa inteleg .
Oricum, situatia tot spinoasa ramane, dat fiind faptul ca exista atatea experiente neplacute si traumatizante in viata copiilor, experiente care le determina insasi viitorul.
Chiar daca acestia ajung la maturitate, vor ramane urmariti psihologic de consecintele acestor experiente si din perspectiva lor vor lua decizii si-si vor forma viitorul. Deci, iarasi ajungem la manipulare si hartuire, la deciziile celorlalti de-a se juca cu vietile altora, pentru ca o trauma este echivalentul unei vieti, chiar daca aparent ea trece si se metamorfozeaza.
Cum ramane cu copii violati mai mult sau mai putin timp, cum ramane cu copii terorizati psihic, dar cu cei proveniti din familii dezmembrate ?
Multi dintre oamenii pe care-i vedem par normali, le judecam deciziile si pacatele, le judecam liberul arbitru, insa, poate ca in spatele multora sta adevarate traume, sta caractere schimonosite de experiente absolut infioratoare, poate ca in spatele acestor " pacatosi " sta o copilarie abuzata si nemeritata. Dar noi, noi nu stim decat sa strigam ca Doamne, Doamne pedepseste !, in acelasi timp in care noi insine luptam cu atatea amintiri dureroase si tacute, cu atata neputinta si fragilitate.

[iana]

În prealabil postat de ory

Exact, deci nu este valabil pentru toti...sa inteleg .
Oricum, situatia tot spinoasa ramane, dat fiind faptul ca exista atatea experiente neplacute si traumatizante in viata copiilor, experiente care le determina insasi viitorul.
Chiar daca acestia ajung la maturitate, vor ramane urmariti psihologic de consecintele acestor experiente si din perspectiva lor vor lua decizii si-si vor forma viitorul. Deci, iarasi ajungem la manipulare si hartuire, la deciziile celorlalti de-a se juca cu vietile altora, pentru ca o trauma este echivalentul unei vieti, chiar daca aparent ea trece si se metamorfozeaza.
Cum ramane cu copii violati mai mult sau mai putin timp, cum ramane cu copii terorizati psihic, dar cu cei proveniti din familii dezmembrate ?
Multi dintre oamenii pe care-i vedem par normali, le judecam deciziile si pacatele, le judecam liberul arbitru, insa, poate ca in spatele multora sta adevarate traume, sta caractere schimonosite de experiente absolut infioratoare, poate ca in spatele acestor " pacatosi " sta o copilarie abuzata si nemeritata. Dar noi, noi nu stim decat sa strigam ca Doamne, Doamne pedepseste !, in acelasi timp in care noi insine luptam cu atatea amintiri dureroase si tacute, cu atata neputinta si fragilitate.

Nu cred ca s-a gandit cineva aici sa-i osandeasca pe altii. Iarasi se face confuzie intre a discerne si a osandi.

[ory]

În prealabil postat de iana

Nu cred ca s-a gandit cineva aici sa-i osandeasca pe altii. Iarasi se face confuzie intre a discerne si a osandi.

Nu aici, in viata cotidiana se intampla, si se intampla la tot pasul...mai ales din partea " credintei ".
Multe, foarte multe dintre principiile religioase exprimate aici mi se par atat de reci, atat de ignorante si lipsite de empatie....