Suntem crestini, intrebati-ne orice

[Traditie1]

În prealabil postat de hmiron

N-am mai fost demult pe aici pe forum, asa ca imi permit sa revin cu o intrebare pentru crestinii dispusi sa raspunda:

Tot aud de oameni care s-au vindecat prin credinta de boli carora medicina moderna nu are ce sa le faca. Rugaciuni la moaste, pelerinaje, credinta puternica, cainta pentru pacate si tot felul de metode prin care oamenii s-au vindecat de cancere, SIDA s.a.m.d.

Daca Dumnezeu vindeca persoane care sunt iremediabil de nevindecat cu puteri omenesti, de ce nu am auzit pana acum de ciungi / schiopi / chiori carora Dumnezeu sa le creasca la loc organul lipsa? La o adica, Dumnezeu a inviat oameni din morti, sigur ceva atat de banal precum un deget sau un picior lipsa ii sta in putere.

Si totusi, de ce nu auzim de astfel de vindecari miraculoase?

Ar fi o minune prea evidenta care ar întoarce oamenii la o credinta fara valoare. Credinta adevarata este în lipsa dovezilor sau chiar împotriva dovezilor.

[andreicozia]

În prealabil postat de Traditie1

Credinta adevarata este în lipsa dovezilor sau chiar împotriva dovezilor.

Andrei nu crezi ca cineva s-ar putea folosi de aceasta axioma temeinic INSUSITA, dupa parerea mea extrem de periculoasa, si sa te manipuleze dupa bunul lui plac?

Ceva de genul...aaa, gata l-am agatat de nas, mai ales ca in cultura lui i s-a inoculat sistematic ideea de credinta fara verificari si cercetari.
Iti fac astia citeva scamatorii, invirt din degete, fac citeva scintei, deschid o carte, imi dau ochii peste cap si hopa, gata! al meu esti!.... cum de fapt se si intimpla.

In imperiul minciunii in care am trait DINTOTDEAUNA(nu de ieri de azi), cercetarea minutioasa este paramount!(cum se zice:)

[Traditie1]

În prealabil postat de andreicozia

Andrei nu crezi ca cineva s-ar putea folosi de aceasta axioma temeinic INSUSITA, dupa parerea mea extrem de periculoasa, si sa te manipuleze dupa bunul lui plac?

Ceva de genul...aaa, gata l-am agatat de nas, mai ales ca in cultura lui i s-a inoculat sistematic ideea de credinta fara verificari si cercetari.
Iti fac astia citeva scamatorii, invirt din degete, fac citeva scintei, deschid o carte, imi dau ochii peste cap si hopa, gata! al meu esti!.... cum de fapt se si intimpla.

In imperiul minciunii in care am trait DINTOTDEAUNA(nu de ieri de azi), cercetarea minutioasa este paramount!(cum se zice:)

Raspunsul meu despre credinta fara dovezi nu se refera la o adoptare de tip crede si nu cerceta a unei doctrine religioase ci la motivul pentru care Dumnezeu nu face minuni evidente.

În privinta cautarii de a fi în adevar, de a alege cum te raportezi la realitate, ce crezi, cred ca omul trebuie sa aiba atât o dorinta jertfelnica pentru aceasta cât si deschiderea de a accepta ca adevarul se poate afla oriunde.

Daca suntem comozi, daca ne preocupa adevarul doar la nivel intelectual, vom fi înclinati sa respingem învataturile a caror acceptare ar cere sa facem sacrificii în viata noastra.

Iar în privina discernerii unde se afla adevarul cred ca trebuie sa procedam altfel decât prin trecerea în revista a diveselor sisteme religioase (inclusiv a ateismului). O astfel de cercetare ne ia pe noi ca punct de reper, este o miscare circulara, înselatoare si limitata la doctrinele la care noi avem acces.

Pentru a ne fundamenta în adevar trebuie sa ne înaltam mintea la Principiul existentei, la Fiinta absoluta (care teoretic poate fi si materia, cazul ateismului) si nu doar în mod intelectual: trebuie sa asteptam o descoperire de la aceasta Fiinta, în cazul când exista si e capabila de asa ceva.

Un astfel de experiment are puterea de a ne convinge ca ne aflam în adevar si de a desprinde de doctrinele false la care cei mai multi adera datorita culturilor în care s-au nascut, pentru ca Dumnezeu raspunde si lumineaza pe cel care cauta adevarul cu obiectivitate.

Dar în mod curent, un crestin neintoxicat cu blocajul mental al necredintei traieste având constiinta prezentei unui Dumnezeu care coordoneaza totul în lume si în viata sa. Nu sunt necesare framântari existentiale la fiecare pas al vietii noastre iar deciziile de a crede fara dovezi în anumite momente sunt justificate de pariul pascalian. Daca Dumnezeu nu exista, nu avem nici un motiv sa respectam adevarul, dupa cum spunea si Dostoievski: Daca Hristos nu este adevarul, prefer sa fiu cu Hristos decât cu adevarul.

Cautarea de dovezi pentru credinta noastra este o capcana, o pista falsa a cunoasterii fiindca inexistenta unui Dumnezeu ne absolva de datoria morala a cautarii adevarului iar un Dumnezeu (Absolut) impersonal este un nonsens.

În prealabil postat de Traditie1

Ar fi o minune prea evidenta care ar întoarce oamenii la o credinta fara valoare. Credinta adevarata este în lipsa dovezilor sau chiar împotriva dovezilor.

Din cite stiu eu Apostolii au cerut si au avut parte de dovezi, nu?

[AlinB]

În prealabil postat de topcat

Din cite stiu eu Apostolii au cerut si au avut parte de dovezi, nu?

Nu chiar. Unul din ei era mai sceptic, pentru ca ramasese mai in urma cu credinta, prin asta intelegandu-se perceptia aspectelor nu-atat-de-evidente ale realitatii.

Aceasta capacitate fiind legata si de starea spirituala a omului, care daca este una pozitiva atunci este inclinata si dispusa sprea a percepe aceste aspecte, daca e mai inclinata spre cele de jos - mai putin.

Dar daca vrei sa spui ca Traditie1 a pus problema gresit, sunt de acord cu tine, Andrei C. a pus degetul pe rana.

Si eu sunt de parere ca nu se poate construi credinta fara dovezi.
Acum depinde de ce fel de dovezi vorbim.

Unii cer un soi de dovezi, dar Dumnezeu le da altele.
Unii vor sa le ia in considereare si in cele din urma inteleg si de ce a fost asa si nu cum au vrut ei, altii nu si raman cu cerutul.