Sunt ateu, intrebati-ma orice!

[ory]

Se spune ca informatia reprezinta adevarata valoare pe care o poate detine un om, adevarata comoara fizica, bine-nteles, dar poate fi si spirituala, dupa care sa se ghideze deciziile vietii .
Dar, de aici pana la a considera ca, datorita acumularii de informatii ajungi, practic, deasupra lor considerand ca realitatea trebuie sa fie ateista, este deja un salt prostesc, o exagerare care piere prin excesul ei.

În prealabil postat de Traditie1

Nu vezi ca faci exact greseala de care ma acuzi pe mine, îti imaginezi diverse lucruri despre Creator.

Raspunsul la întrebarea de ce sa-L slujim e urmatorul: e vorba atât de a-i face pe plac cât si e spre folosul nostru,fiindca El e sursa a tot binele. Trebuie sa facem totul pentru a-I fi pe plac fiindca El e Stapânul. Iar rugaciunea la care te-am îndemnat are si rolul de a-ti limpezi aceste dileme. Daca El exista, te va lumina ce asteapta de la tine. Pâna acum puteai sa te rogi de mai multe ori, cât timp ai scris aceste mesaje dar am impresia ca nu ai facut-o.

Întrebi de ce-L personificam pe Dumnezeu. Pai daca El nu e Persoana (sau Persoane) atunci nu se explica cum de omul este persoana. Dumnezeu nu poate fi inferior omului. Si slujirea

De ce acest gen de discurs iacobin?! De unde argumentele acestea bigote si mai degraba demne de o predica de sacerdot satesc. De ce la intrebari fundamentale ca "de ce" si "pentru ce", venim cu un raspuns ce frizeaza intelepciunea rurala, ce consta intr-un perplex si inflexibil: "uite de aia". Pai de ce sa ne grabim a raspunde unui evolutionist, de categorie light bunaoara, dar chiar si asa, de ce sa ne pripim spre a da un raspuns cuiva care nu asteapta genul asta de feedback?!

Iarasi mesajele de genul acesta sunt profund ruralizate, de ce? Pentru ca, in definitiv se rezuma la citate din Sfinti Parinti, Scriptura si incontestabila proprie autoritate morala, cumul de argumente ce sfarsesc inevitabil in formula aceea : "ca asa trebuie" si daca nu te supui ai o problema. Si iarasi suspecta aceasta inclinatie irezistibila de a da sfaturi, avand ca suport propria calitate morala, combinata cu vasta "experienta de viata" a tipilor hard-core din zona de la care te revendici ( aka Saints and Co. )


Pai una la mana, ca nu avem certitudinea ca ce-a spus sfantul x se potiveste contextului acesta, si ma tem ca ar fi cam greu de consultat in clipa aceasta, din moment ce au trecut la cele vesnice. Si doi la mana, am un sentiment bizar ca daca ar fi unul de soiu', pe acest forum ar avea vreo doua de spus si intr-o parte si in alta. Asa ca tapitarea cu citate din Sfanta Scriptura, incontestabila competenta morala a fiecaruia si vietile ireprosabile a varfurilor de lance crestine, presupun ca nu reduc discutia doua moduri autiste de a vedea realitatea. Pai ne izolam intr-o zona privilegiata a providentei divine, de la care ne arogam vocatii apostolice. Dar nu ne raportam la cel din fata ci purtam discutii virtuale cu filistini imaginari, savanti inacapatanati si izolati de lume, laureati ai premiului Nobel.
Tin sa remarc ca nu ne certam cu Darwin si nici evlutionistii de pe forum nu se cearta cu Sfantul Apostol Pavel. Come to your senses! Stiu ca da bine sa citezi din ambele zone, dar c'mon boys do what you do, but keep it real... Atei, credinciosi sau sceptici raportati-va la propria cunoastere stiintifica, la propria cunoastere apofatica, la propria contributie spirituala, la propria contributie stiintifica. Veniti cu tratate proprii de antropologie, sau veniti cu propriile contributii dogmatice. Pana atunci GANDITI VIU si nu uitati ca nu exista conflict ratiune spiritual. Ia uite ce zice Antonie cel Mare, ca tot suntem la capitolul citate: "Rationali sunt numai aceia care au sufletul rational." Fiindca numai cand un adevar al intelectului este adus in inima , un adevar cu care te identifici si nu este un adevar dobandit exclusiv prin exercitiul liber al gandirii, devine o mai buna cunoastere a lumii. Pai un adevar, adica un spor de cunoastere, nu poate fi adevar daca nu e trait si deci ramane o forma abstracta, o stiinta neangajata. Ia uite ce zice Sfantul Macarie, ca tot ne aflam la capitolul citate: "Ca cel ce vorbeste de ale duhului fara sa fi gustat in cele duhivnicesti e ca cel ce umbla prin pustie in soarele amiazei insetat si-si imagineaza ca bea dintr-un izvor rece, dar buzele-i sunt uscate"
Pai de ce nu-i lasati pe atei si sceptici in pace?
Ca le-ati spus tot ce e de spus si mai sunt si carti, sa le citeasca pe alea si daca au nelamuriri demontati-le atunci pe loc, dupa puterile fiecaruia. Suntem toti la punct cu teoria evolutionista, am patruns-o profund si am ajuns la concluzia ca e gresita? Nu cred! Sunt evolutionistii / ateii / scepticii ( de pe forum ) la nivelul cunoasterii teologiei, invataturii istoriei si gandirii crestine perfecte? Ajungand astfel la concluzia ca sunt in imposibilitate de a crede? Imi vine greu sa cred. Asa ca: e clar ca defapt constatam un soi de luare in seama si de o parte si de cealalta. Nu contradictia ne aduce la masa negocierilor ci dezbaterea pe ceea ce reprezinta limbaj comun. In comun avem faptul ca suntem oameni si toti am cam uitat ce inseamna restaurarea unui concept de mult stiut si anume: ideea de bine comun. Adica acea stare de care eu de pe pozitia de ateu, credincios sau sceptic sunt privat in mod sistematic, din motive ce tin de cele mai multe ori de moduri diferite de a vedea realitatea. Aceeasi realitate, repet! Pana nu realizam o transcendenta la nivel orizontal, nu obtinem cu siguranta o transcendenta verticala autentica.
Aaa ca era sa uit, pai daca stam bine si ne gandim genul asta de discutii sunt ca acelea ce le au tzancii, cand n-au ce face in fata blocului si se cearta pe cine-i mai tare Bruce Lee sau Van Dame... lol

[ory]

Cert, autentic...nimic nu poate fi definit astfel, uneori este nevoie sa ne pipaim pe noi insine ca sa vedem daca suntem chiar reali, daca existam. Tocmai de aceia, fie ca ne rezumam capacitatea de intelegere pe verticala, sau pe orizontala, ramanem, in cele din urma, doar cu franturi din vasta realitate a vietii .
Un lucru, insa, pare, pe cat de fantastic, pe atat de palpabil...SIMTIM, si aceasta ne domina mai mult decat toate celelalte lucruri inconjuratoare si atat de practice.

În prealabil postat de ory

Se potriveste cu ceea ce-ti place, tocmai pentru ca te limitezi la ceea ce-ti place, in consecinta, fie ca suntem credinciosi sau nu, facem ceea ce ne pasioneaza si ne insufleteste, caci, oricat de nonfictionala este stiinta, pana la urma tot din pasiune pentru cunoastere si cercetare se intrupeaza.
Deci, suntem niste ipocriti care refuzam sa apelam la empatie, cel credincios se bate cu pumnul in piept ca este virtuos, cand, de fapt, pasiunea ii confera energia necesara pentru a-si urma drumul spiritual, tot astfel si pentru cel necredincios care, nestapanit de pasiune, nu poate patrunde calea spre intelegerea si interesul spiritual.
Si, deci...ai impresia ca esti obiectiv.
Cat despre realitate, patrunde-o mai profund si vei vedea ca nu este nici obiectiva si nici subiectiva, doar o realitate complexa, de altfel, plina de legi si lipsa de legi, o realitate care trebuie tratata cu aceiasi ambiguitate si confuzie, mai degraba trebuie ignorata daca, chiar tii la individualitate si originalitate.

Ce ar presupune empatia in cazul asta? Ar trebui ca atunci cind un credincios spune ca "izvoarele tamaduitoare vindeca in masura credintei" sa dau din cap si sa spun "sigur ca da", doar ca sa ii fac lui pe plac?
Nu inteleg cum poti spune ca nu ai nevoie de pasiune pentru a urma un drum in, sa spunem, fizica teoretica si ca aceasta nu ar avea legatura cu intelegerea si intelegerea spirituala (pot sa iti dau nenumarate exemple in care fizica teoretica poate genera satisfactii spirituale, chiar mistice).
Normal ca nu sint obiectiv, nu am nici cea mai mica impresie ca as fi. Dar, stiinta (care reprezinta o suma a minusculelor impresii de obiectiv) si ceea ce este material e singura baza care imi poate da sansa sa sper ca nu sint departe de realitate.
Ultimul fragment nu il inteleg deloc, te-as ruga sa mi-l explici

În prealabil postat de Alexandra Vieriu

Baiete esti de IAD.TI-O SPUN DIN PROPRIE EXPERIENTA SI ORICE MI-AI SPUNE NU CRED.Cu citiva ani in urma,multi, am fost in razboi in Irak si cu o seara inainte sa plec in misiune mi-a aparut in vis bunicul meu care este plecat in lumea celo drepti,iar in timpul vietii lui am avut o relatie mai speciala,adica nu bunic-nepot ci o relatie de prietenie.Sa trecem mai departe:deci in seara cu pricina mi-a aparut in vis si mi-a zis sa am grija unde pun piciorul.A venit si ziua a-II-a,am plecat in misiune impreuna cu un soldat de la puscasii marini U.S.A si m-am oprit sa-mi leg sireturile de la bocanc.La citeva secunde puscasul marin a fost spulberat de explozia minei pe care calcase,iar eu m-am ales doar cu o rana usoara la picior si multumita acelui vis TRAIESC.
SOTUL ALEXANDREI VIERIU.

Tot respectul pentru tine, dar nu inteleg ce concluzie vrei sa tragi: cumva ca tu esti de RAI? Ca Dzeu are ceva special cu tine si nu are cu puscasul marin? Cite vise ai avut in viata ta, fara nici o legatura cu ceea ce ti s-a intimplat a doua zi? Te-ai oprit cumva sa-ti legi sireturile pentru ca ai avut acel vis sau pentru ca pur si simplu ti se dezlegase siretul?

În prealabil postat de demirel137

face ca omul sa fie speriat, pierdut, stresat.

Si omul speriat, pierdut si stresat are nevoie de o suzeta sa se linisteasca?

În prealabil postat de ory

Se spune ca informatia reprezinta adevarata valoare pe care o poate detine un om, adevarata comoara fizica, bine-nteles, dar poate fi si spirituala, dupa care sa se ghideze deciziile vietii .
Dar, de aici pana la a considera ca, datorita acumularii de informatii ajungi, practic, deasupra lor considerand ca realitatea trebuie sa fie ateista, este deja un salt prostesc, o exagerare care piere prin excesul ei.

Sa inteleg ca esti agnostica
Singurele experiente care se pot apropia de obiectivitatea realitatii sint cele repetabile. Gresesc?

[dani2004]

TOPCAT

Pentru tine filozofia este stiinta?

În prealabil postat de sorekonom

Nu contradictia ne aduce la masa negocierilor ci dezbaterea pe ceea ce reprezinta limbaj comun.

Limbajul comun nu este cel al religiei; uita-te pe harta religiilor si imagineaza-ti una in care sint reprezentate "credintele" in teoriile stiintifice. Vezi diferenta?
Contradictiile dispar numai in cazul experientelor cu adevarat comune, care pot fi reproductibile si care nu depind de credinta.

În prealabil postat de dani2004

TOPCAT

Pentru tine filozofia este stiinta?

Da


............