Avortul- canon de pocainta

[anna21]

În prealabil postat de almaris

E de inteles cumva punctul de vedere al bisericii in acest domeniu, insa e o problema de constiinta a fiecaruia. E nevoie de echilibru si intr-un caz si in celalalt, altfel ajungem la extreme si nu e de dorit. Exista o grupare religioasa in cadrul careia nu este permisa nici o forma de contraceptie, nu-i mentionez numele aici, treaba lor, Dumnezeu sa-i ajute, si in care cele mai multe familii au un numar foarte mare de copii. Se merge cumva pe ideea ca relatia intima a fost lasata exclusiv pentru procreere, ceea ce nu poate fi adevarat. O extrema ar fi sa ai sotia insarcinata mai tot timpul cum se intampla in cazul multora din cei amintiti mai sus ori abstinenta totala. E clar ca o cale de mijloc este ideala in care relatia intima sa fie tinuta in toata cinstea, atat pentru bucuria cuplului casatorit, cat si pentru aducerea pe lume a rodului iubirii celor doi.

"E de inteles cumva punctul de vedere al bisericii in acest domeniu"
Ma bucur ca intelegi totusi ca opinia te este personala, nu a bisericii.
Ferirea de a avea copii este prezenta ca pacat pe majoritatea indreptarelor de spovedanie.

Cand afirmi cu putere un punct de vedere (cum ca contraceptia nu este pacat) ar trebui sa-ti asumi si responsabilitatea. Esti convins ca ai dreptate? Cat de convins? Iti pui viata pentru asta? (ma refer la viata de veci, desigur).

Ar fi binevenit punctul de vedere a unui preot!
(eu stiu ca este permisa doar abstinenta!)

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de anna21

"E de inteles cumva punctul de vedere al bisericii in acest domeniu"
Ma bucur ca intelegi totusi ca opinia te este personala, nu a bisericii.
Ferirea de a avea copii este prezenta ca pacat pe majoritatea indreptarelor de spovedanie.

Cand afirmi cu putere un punct de vedere (cum ca contraceptia nu este pacat) ar trebui sa-ti asumi si responsabilitatea. Esti convins ca ai dreptate? Cat de convins? Iti pui viata pentru asta? (ma refer la viata de veci, desigur).

Ar fi binevenit punctul de vedere a unui preot!
(eu stiu ca este permisa doar abstinenta!)

Dar parca si aceasta metoda a abstinentei ar parea tot ceva programat...

[ioana.ctin]

În prealabil postat de AndruscaCIM

Dar parca si aceasta metoda a abstinentei ar parea tot ceva programat...

Pai, cam da....ca te feresti, nu?

Eu sper ca totusi ajungem la o concluzie.

[ioana.ctin]

În prealabil postat de anna21

"
(eu stiu ca este permisa doar abstinenta!)

Asta e punctul de vedere al bisericii. Nu zic ca-i rau.
Si nu exista vreo cale de mijloc? Ca nu poate nimeni dupa casatorie sa faca dragoste dupa numarul de copii pe care isi propun sa-i faca.

[anna21]

În prealabil postat de ioana.ctin

Asta e punctul de vedere al bisericii. Nu zic ca-i rau.
Si nu exista vreo cale de mijloc? Ca nu poate nimeni dupa casatorie sa faca dragoste dupa numarul de copii pe care isi propun sa-i faca.

Asta este ce inteleg eu.. atat. Eu nu ma fac vocea bisericii, nu am cum. (un punct al vedere al Bisericii ar trebui sa-l cauti singura. De altfel invatatura bisericii este axata pe sensul familie, pe mantuire... doar din aceasta perspectiva poate fi abordata si nasterea de copii.)

eram odata cu o prietena si mi-a povestit de o doamna care facuse 38 avorturi bine ca avea si cancer de la atatea. cum comentati? ceva ma face sa cred ca nu e singura care a facut intr-un nr asa de mare.

[ioana.ctin]

În prealabil postat de annajanette

eram odata cu o prietena si mi-a povestit de o doamna care facuse 38 avorturi bine ca avea si cancer de la atatea. cum comentati? ceva ma face sa cred ca nu e singura....

Pai, m-am dus in urma cu cativa ani la un control ginecologic ....ca orice femeie. Si atunci asteptand cam mult ca era de stat si cu trimitere de la medicul de familie...se face coada...nu zic ca eram cea mai tanara in asteptare...si ascultam povestile unor doamne la o varsta cand ar trebui sa aiba grija de nepoti...cate avorturi avusera....si "recordul" uneia era de 14. Nu zic ca am ramas masca, iar alta persoana m-a intrebat: si tu, mama, in ce luna esti? De am ramas masca. De parca toata lumea se duce la un medic de gen numai pentru a avorta...

Ce sa zic de persoana care a facut 38? a fost metoda de contraceptie avortul...
As mai aduce in discutie si puzderia de cabinete care dupa revolutie au aparut ca ciupercile dupa ploaie. Deci, clar e o afacere profitabila. Ca au ajuns si medicii numai la bani sa se gandeasca si nu le mai pasa de sanatatea omului. Daca mai pot fi numiti ...doctori.

[laurastifter]

În prealabil postat de ioana.ctin

Pai, m-am dus in urma cu cativa ani la un control ginecologic ....ca orice femeie. Si atunci asteptand cam mult ca era de stat si cu trimitere de la medicul de familie...se face coada...nu zic ca eram cea mai tanara in asteptare...si ascultam povestile unor doamne la o varsta cand ar trebui sa aiba grija de nepoti...cate avorturi avusera....si "recordul" uneia era de 14. Nu zic ca am ramas masca, iar alta persoana m-a intrebat: si tu, mama, in ce luna esti? De am ramas masca. De parca toata lumea se duce la un medic de gen numai pentru a avorta...

Ce sa zic de persoana care a facut 38? a fost metoda de contraceptie avortul...
As mai aduce in discutie si puzderia de cabinete care dupa revolutie au aparut ca ciupercile dupa ploaie. Deci, clar e o afacere profitabila. Ca au ajuns si medicii numai la bani sa se gandeasca si nu le mai pasa de sanatatea omului. Daca mai pot fi numiti ...doctori.

Îmi povestea o doamnă foarte credincioasă că a avut o experienţă similară. Dumnea ei are 3 copii, primii 2 născuţi în străinătate (doamna aceasta a trăit mulţi ani în Occident).
Când era însărcinată cu al treilea copil, s-a întors în România, dar primul consult ginecologic l-a făcut în Germania. Medicul din Germania a felicitat-o că este la a treia sarcină, i-a urat naştere uşoară etc. După ce s-a întors în ţară şi a mers la control (sarcina era încă în primele luni), prima întrebare a medicului a fost: "când să vă programez la avort?"...
Deci, fiind a treia sarcină, pentru medic era clar că pacienta va dori să avorteze.
Am uitat să vă aduc aminte:
toate acestea se petrec într-o ţară cu 85% populaţie creştin-ortodoxă şi încă nu mai ştiu câte procente creştini de alte confesiuni.
Şi tot în aceeaşi ţară "ortodoxă", cu un creştinism milenar etc etc etc se mai întâmplă ceva cutremurător: există peste 670000 de copii abandonaţi.
"Statisticile spun că majoritatea statisticilor sunt false", nu-i aşa?...

[AlinB]

În prealabil postat de laurastifter

Îmi povestea o doamnă foarte credincioasă că a avut o experienţă similară. Dumnea ei are 3 copii, primii 2 născuţi în străinătate (doamna aceasta a trăit mulţi ani în Occident).
Când era însărcinată cu al treilea copil, s-a întors în România, dar primul consult ginecologic l-a făcut în Germania. Medicul din Germania a felicitat-o că este la a treia sarcină, i-a urat naştere uşoară etc. După ce s-a întors în ţară şi a mers la control (sarcina era încă în primele luni), prima întrebare a medicului a fost: "când să vă programez la avort?"...
Deci, fiind a treia sarcină, pentru medic era clar că pacienta va dori să avorteze.

Eu n-as fi asa credul la povesti din astea.
Probabil credincioasa noastra foarte incerca sa braveze sau a lasat sa se inteleaga cumva ca ii este foarte greu cu cei doi copii care ii are deja si de aici doctorul a concluzionat ca probabil vrea sa scape de sarcina - ceea ce e foarte probabil, altfel de unde sa stie ca avea deja doi copii si mai ales nu stia inca pentru ce venise: consultatie despre mersul sarcinii sau programare la avort.

In plus, si in occident este un declin acut al natalitatii, putini au mai mult de 1-2 copii e drept, avorturi sunt mai putine pentru ca au fost educati sa foloseasca anticonceptionalele, unele din ele fiind de fapt un avort mai discret.

Am incercat un timp sa tin pasul cu parerile fiecaruia, dar dupa un timp m-am dat batut! Am trecut in mai multe randuri "pe-aici", desi subiectul nu-mi este tocmai la inima. Din pacate, pentru fiecare dintre noi, viata este... intr-un mare fel. Suntem diferiti, chiar daca parem croiti dupa "chipul si asemanarea"... Unii "se trezesc" la viata mai devreme, altii au capul plin de cucuie de la pragul de sus, ca greu se dezmeticesc, iar altii sunt pur si simplu somnambuli: adica au intrat in coma profunda imediat dupa nastere si doar clopotul final care anunta "Infricosata Judecata" ii "trezeste", dar asta numai pentru a vedea cu alti ochi, filmul intregii vieti!!
Asadar n-as fi vrut sa las opinii personale pe un astfel de topic, dar privindu-ma in oglinda sufletului, consider ca nu-i corect si ca e pacat sa nu-mi marturisesc propriile rataciri. Si am sa incep prin a crede ca sotul/sotia care-si vorbeste partenera/partenerul de rau are o grava problema de caracter. Prin ceea ce voi spune, nu vreau sa se inteleaga ca imi judec partenera de viata, ci doar ca voi ramane toata viata cu o nemultumire in suflet intr-o anume privinta...
Ne-am casatorit din dragoste, dar nu una obisnuita, ci plina de tot felul de gesturi shugubete, de nazbatii, de daruire totala, dar si respect si mai ales sacrificiu. Am "trait" un an, inainte de a decide sa mergem la Primarie si in fata Sf. Altar. Iar in acest timp, in ciuda faptului ca "ne protejam" oarecum, mai si experimentam "noutatile" in domeniu... Aparusera pe-atunci niste "foite" chinezesti, care probabil n-au rezistat la ei (de s-au inmultit asa!!) si ni le-au adus noua pe piata. Asa "a ramas" prima oara. Cu parintii mei nu era o problema fiindca mi-au respectat intotdeauna deciziile si partenerele, dar la ea in familie era mai greu. In plus, eu ca baiat, nu prea constientizam ce-i rusinea, pe cand ea... Avea 25 de ani, lucra intr-o institutie bancara, imagine, cariera... prostii de acest gen (pentru care acum zimbesc trist, dar atunci mi se parea de importanta extrema). Si... a facut primul avort. Nu determinata de mine, dar nici nu m-am opus. Imi amintesc de faptul ca, in timp ce era inauntru, eu ma plimbam ca un leu in cusca intr-o semicamera si la un moment dat m-am pomenit intrand cu capul in zid, ca nu l-am mai vazut... Si n-a durat doua luni ca... iar s-a intamplat, de data asta din cauza calendarului, care se decalase si parea haotic in urma avortului. Si a urmat si al doilea avort...
Intr-un moment de "respiro" m-am pomenit scriindu-i Parintelui Cleopa, iar raspunsul lui a fost neasteptat de rapid si hotarat. Ne sfatuia sa nu mai traim o clipa in pacat, iar daca nu are cine ne cununa, sa venim la ei, ca se rezolva imediat! Dar noi aveam si nasi, aveam cam totul, dar parca problemele se tot tineau lant ( mai intai era sa-i moara tatal si a stat la pat luni intregi sa-si revina, apoi mama mea s-a imbolnavit de cancer si a si murit la scurt timp dupa ce ne-am casatorit). Dar in sfarsit, ideea era alta: ne-am cununat la Brasov unde totul mi s-a parut divin: biserica, preotii, oamenii, corul... Preotul ne-a chemat pe fiecare-n parte si ne-a cerut sa... spunem TOT... Intr-un fel am scapat ieftin... Dar pe nashu, saracu', am avut impresia ca l-a sechestrat, ca nu se spovedise niciodata in viata lui!! Noua ne-a dat un canon sa facem niste rugaciuni si sa ne pazim sa nu avem copii in primul an, dupa care sa revenim pentru dezlegare si ca NIMENI nu ne poate dezlega in afara de el, dupa un an, cand vom reveni. Acum, gandindu-ma la ce minte aveam noi atunci, numai canon de rugaciuni n-am facut, dar am reusit totusi si "ne-am pazit" un an. De "dezlegat" ne-a dezlegat un alt preot, ca respectivul era plecat pentru o vreme, iar noi nu eram din Brasov sa putem reveni prea des. Ne-a intrebat: "Ati respectat canonul dat de parinte?" "Am respectat, cuvioase!"... In sfarsit... In fond voiam sa ajung la... cainta! Eu ma simt vinovat in sufletul meu de acele vieti nevinovate, dar parca nu vad aceeasi remuscare si din partea sotiei. De altfel, in ciuda faptului ca ne intelegem - zic eu - bine, suntem doua firi tare diferite, eu avand inclinatie catre partea spirituala, iar ea catre cea strict pragmatica (Dumnezeu NU se coboara sa ne dea si e inutil sa cerem "de pomana"). Daca va spun ca eu sunt "berbec", iar ea "leoaica", cred ca am spus tot!!
Eu traiesc totusi cu aceasta povara pe suflet si incerc duminica de duminica sa mai indrept cate ceva... (Cu ea e mai greu cu venitul la biserica, desi sustine ca-i face placere, dar pardalnicile astea de obligatii, sau dureri de cap, sau chestiuni femeiesti, o fac sa-i tot sara randul...) E drept, merg eu si pentru ea, dar fiecare se mantuieste singur pana la urma si o descopar de multe ori intr-un razboi nevazut cu ea insasi. Pentru ca altele sunt prioritatile, visele, scopul in viata... Inca n-am reusit sa botezam, iar asta poate si pentru faptul ca am fost mult timp "afara". Amandoi dorim sa avem ocazia, dar... iarasi intervin chestiuni doar in aparenta majore!! Iar timpul trece si trece si nu se mai intoarce...
Eh... m-am racorit!
E aproape 01.00... Noapte buna, romani, oriunde v-ati afla!!