„Iadul, suferinţa de a nu mai putea să iubeşti“ la Dostoievski

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de anna21

http://www.razbointrucuvant.ro/2010/...i-o-realitate/

(.. dar si Dostoievski are dreptate: iadul este suferinta de a nu putea iubi )

erata: psihice. (cum se corecteaza titlul?)

"Mă simţeam arzând şi totuşi nu mă consumam. De zece sau de unsprezece ori pe zi trebuia să fiu curăţat de funinginea iadului care-mi acoperea tot trupul
...
am fost chinuit timp de două zile de insuportabilul frig al Tartarului, în aşa fel încât focul să nu mă poate arde şi nici încălzi. După dorinţa înalt Prea Sfinţiei Sale, arhiepiscopul Antonie de Voronej, mi-am ţinut mâna deasupra unei lumânări timp de o jumătate de oră şi, deşi era învelită cu un strat gros de funingine, nu s-a încălzit câtuşi de puţin.
...
tot trupul meu era muncit de acest vierme vătămător care se târa prin tot trupul meu şi într-un chip îngrozitor, de nedescris, îmi rodea organele mele vitale. Deşi îmi ieşea prin nas, gură şi urechi, totuşi revenea din nou în trup."


Ana,

Creierul tau, ratiunea ta chiar poate sa fie de acord cu aberatiile de mai sus sau nici macar n-ai citit linkul pe care l-ai postat? Tu si altii de altfel...