Minunile facute de Dzeu

[andra_forscorpio]

O sa va mai povestesc doua minuni ... una s-a intamplat chiar in liceu. Imi displacea total cand venea ora de educatie fizica, nu pentru ca nu imi place sportul, activitatea, dar erau niste lucruri care nu imi placeau cand ne punea sa sarim pe capra etc. Inca din generala ma tot chinuiam sa sar peste capra, desi eram cea mai inalta din clasa, nu reuseam nicicum. Am ajuns la liceu, aceasi problema ... saritul peste capra. Prin clasa a 11-a proba aceasta a fost obligatorie, in clasele anterioare era la alegere din mai multe probe...evident eu alegeam tot timpul alta proba. Dupa ce toti colegii mei au dat proba si au mers sa se schimbe, am ramas doar eu si profesoara. Am incercat sa sar prima data, la fel ca de obicei nu am reusit, aveam dreptul la doua incercari, iar inainte de cea de-a doua incercare am zis " DOAMNE AJUTA-MA!" si brusc m-am trezit ca am sarit pentru prima data! Nu va spun ce mare bucurie a fost atunci, dar pe langa asta am fost foarte uimita pentru ce se intamplase. O alta minune, care mi-a salvat viata ... tocmai mergeam cu mama acasa de la piata si urma sa trecem strada, mama s-a uitat sa vada daca vin masini si chiar in acel moment vedea o masina cu o viteza f mare, mama nici nu a mai apucat sa zica sau sa faca nimic ,eu nu am vazut ca vine si eram deja cu un picior pe trecerea de pietoni. Nu stiu ce mi-a venit in acea clipa, o ezitare si mi-am tras piciorul repede de pe trecere, am simtit ca eram asa de usoara pentru ca facusem gestul foarte repede si am mai simtit cum parca ma trase cineva in spate :) Dumnezeu m-a ajutat !

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de andra_forscorpio

O sa va mai povestesc doua minuni ... una s-a intamplat chiar in liceu. Imi displacea total cand venea ora de educatie fizica, nu pentru ca nu imi place sportul, activitatea, dar erau niste lucruri care nu imi placeau cand ne punea sa sarim pe capra etc. Inca din generala ma tot chinuiam sa sar peste capra, desi eram cea mai inalta din clasa, nu reuseam nicicum. Am ajuns la liceu, aceasi problema ... saritul peste capra. Prin clasa a 11-a proba aceasta a fost obligatorie, in clasele anterioare era la alegere din mai multe probe...evident eu alegeam tot timpul alta proba. Dupa ce toti colegii mei au dat proba si au mers sa se schimbe, am ramas doar eu si profesoara. Am incercat sa sar prima data, la fel ca de obicei nu am reusit, aveam dreptul la doua incercari, iar inainte de cea de-a doua incercare am zis " DOAMNE AJUTA-MA!" si brusc m-am trezit ca am sarit pentru prima data! Nu va spun ce mare bucurie a fost atunci, dar pe langa asta am fost foarte uimita pentru ce se intamplase. O alta minune, care mi-a salvat viata ... tocmai mergeam cu mama acasa de la piata si urma sa trecem strada, mama s-a uitat sa vada daca vin masini si chiar in acel moment vedea o masina cu o viteza f mare, mama nici nu a mai apucat sa zica sau sa faca nimic ,eu nu am vazut ca vine si eram deja cu un picior pe trecerea de pietoni. Nu stiu ce mi-a venit in acea clipa, o ezitare si mi-am tras piciorul repede de pe trecere, am simtit ca eram asa de usoara pentru ca facusem gestul foarte repede si am mai simtit cum parca ma trase cineva in spate :) Dumnezeu m-a ajutat !

Foarte frumos...si chiar mi-ai adus aminte de saritura la capra, si desi saream ajutati de profesor...la un moment dat mi-a venit mie asa in gand sa sar si singura sa vad cum imi iese saritura....si mi-a iesit foarte prost, si m-am linistit dupa aceea.

[AndruscaCIM]

Imi mai amintesc si eu din cand in cand minuni...

O minune ar fi si aceea care mi-a curmat elanul soferiei. Avand carnet, in weekenduri faceam scurte pelerinaje de obicei...si asa au stat lucrurile si in weekendul dinaintea nuntii mele.

Am mers cu mama la Manastiri, si pe drumul de intoarcere...mergeam cu viteza si chiar imi calculam in gand ca parcursesem distanta in cel mai scurt timp de pana atunci, si cum mergeam eu asa...si mai aveam extrem de putin pana la intrarea in Iasi, cred ca totusi si din vina mea...intentionand sa schimb banda, si zabovind probabil cu privirea putin mai mult in oglinda...cand m-am uitat in fata, eram cat pe ce sa intru in masina din fata mea....m-am speriat si am inceput sa trag de volan, mergeam in zig zag...si tin minte si acum ca singurul meu gand in tot timpul ala era sa nu lovesc vreo masina de pe banda alaturata...si asa, am pierdut controlul masinii si am iesit de pe carosabil. Nu mai stiam pe unde sunt...si cat va mai dura pana ma voi izbi de ceva... masina mergand exact pe langa strada, si la un moment dat s-a izbit de o movila de pamant si acolo a ramas.

Cand s-a oprit, am inceput sa plang...desi nu patisem absolut nimic, nici eu si nici mama...spre mirarea noastra, si numai cu ajutorul lui Dumnezeu am putut scapa tefere si nevatamate!

[alexdu]

Si pe mine m-a ajutat Dumnezeu cand am luat carnetul de soferi. Eu am facut scoala in orasul meu, iar cand am fost sa depun dosarul am aflat ca nu se mai da la mine in oras ci in Pitesti. Cand mergeam cu instructorul prin Pitesti aveam emotii foarte mari din cauza agomeratiei si transpiram foarte mult, imi era teama cand schimbam banda, la semafoare si nu eram atent la semne. Chiar am intrat pe interzis. Apoi cand a venit ziua examenului m-am rugat la Dumnezeu sa ma ajute. Un baiat si o fata au picat examenul inaintea mea cand eram martor si imi era frica ca ma pica si pe mine. Apoi cand am ajuns la volan parca masina mergea singura, m-a tinut vreo 40 min, m-a plimbat prin tot Pitestiul dar nici nu am sesizat cum a trecut timpul de repede. Am fost foarte fericit in acea zi, mi-am dat seama ca Dumnezeu m-a ajutat.

Intr-o seara eram foarte bolnav , abia ma mai tineam pe picioare, nu stiam ce am, ma speriasem. M-am rugat la Dumnezeu sa ma ajute si a doua zi nu mai simteam nimic.

O alta minune recenta, aveam foarte mare nevoie de bani si pe card de cand am scos ultima oara imi mai ramasese 30 ron. Camd am fost la bancomat acesta nu a mers pentru ca era inghetat, dupa ce am intrat in banca sa scot am aflat ca ma pe card 150 ron. Am ramas foarte uimit, nu imi venea sa cred. Daca nu era bancomatul inghetat si mergea nu aflam ca am atatia bani pe card.

II multumesc din tot sufletul lui Dumnezeu pentru ca m-a ajutat mereu cand am avut nevoie.

[bmadalin]

Nu stiu daca u un lucru bun sau nu sa spunem minunile care s-au facut cu noi, dar daca totusi voi ati fost asa sinceri, am sa ma confirm si eu.

Acum fo 3 ani am avut o tuse care nu mai trecea. M-am dus la doctor, mi-a facut o radiografie si de obicei ti le da repede. Pe mine m-au pus sa astept si au chemat-o pe doctorita. dupa ceva timp mi-a inmanat-o si cand am intrebat-o daca e OK, mi-a raspuns ca nu prea. Sa ma duc cu ea la doctorul care mi-a dat trimitere. Doctorul care a vazut-o nu a vrut sa-mi zica ce am pentru ca nu poate stii, mai trebuiesc investigatii.

Apoi m-au trimis la tomograf. Imi spusese cineva ca daca e ceva grav or sa ceara sa-mi faca o injectie cu substanta de contrast (ceva iod in sange) pt a vedea mai bine. Dupa ce mi-au facut tomografie, m-au intrebat: operatiunea a luat sfarsit continuam daca doriti sa facem si cu subtanta de contrast. Inutil sa spun ca am simtit atunci cam cum se simte o randunica cand o prinzi. Si totusi am intrebat: daca stiti ca e boala aia urata continuam, daca nu sunteti sigura nu mai ma iradiati. Iar doctorita mi-a spus ceva de genul: oricum, daca trebuie ai sa te mai intorci tu. Si mi-a dat plicul cu rezultate sa ma duc la doctorul care coordona investigatiile.

Seara nu am mai avut liniste si am citit in el: 2 noduli de aprox 1cm diametru.
Apoi a mai urmat branhoscopie, cand iti baga o camera in plamani si colecteaza de acolo celule..... si alte analize de tot felul.

Dupa toate astea doctorii nu stiau ce am. Eu credeam ca stiu dar nu vor sa-mi spuna, si-i intrebam: oare e d-ala uratu'? Ei, Fereasca Doamnezeu, speram ca nu e, ca esti prea tanar... Nu mai pune si tu raul inainte.

Urma operatia pentru biopsie.
Nu mai zic ca in tot acest timp nu am putut sa dorm nici eu nici sotia cam 10 zile. Dormeam asa, speriati, cateva ore.

Si am fost la biseria, la Sf. Elefterie. Eu am stat pe randul din partea dreapta, sotia pe cel din partea stanga. Era jale, jale, eram vineti la fata amandoi.
Si cum ma rugam eu, toata jalea mea, supararea si durere de fo 10 zile intr-o clipa a disparut instant. A fost un moment in care n-am mai simtit durere, suparare nimic.
Daca bagi penita unui stilou intr-o picatura cu apa, apa se albastreste instant. Asa am simtit si eu instant ceva ce a totpit toata jalea. Ceva instant ca o scanteie care a durat cam o jumatate de ora pana s-a stins.
Atunci putea sa-mi zica orice doctor: pai o sa mori. Ei si? Nu ma mai durea. Parca nici nu ma mai interesa. Si pana sa iesim din biserica, inainte sa-i povestesc sotiei mi-a spus ea mie, si ea patind acelasi lucru.

Apoi da, dupa o jumatate de ora am luat-o din nou cu jalea. Ca deh, la nadejdea mea de caine...
Dupa care in 2 luni de zile incepusem sa fiu mai bine, se mirau doctorii ca ma vindec atat de repede...

Si ca incheiere imi amintesc de ce zicea capatana lui Macarie:
<<noi, ca cei ce nu am cunoscut pe Dumnezeu, macar putin suntem miluiti, iar cei ce au cunoscut pe Dumnezeu si S-au lepadat de El si nu au facut voia Lui, dedesubtul nostru sunt.>>