Ce faci ca sa scapi de ura?

[cojanete]

Iisus a spus :Ce faceti unora mai mici decat mine .Mie mi-ati facut .Aiegerea iti apartine.

[caliyo]

aliscami,
si eu am o problema cu iertatul si chiar vreau sa ma vindec, am incercat multe metode care au dat roade( spovedanie, rugaciune) si acum am intrat pe site-ul Centrului de formare si consiliere ,,Sfaintii Arhangheli´´ Iasi www.sfintiiarhangheli.ro unde am inceput un seminar pe tema iertarii( vindecarea prin iertare). La inceput am fost sceptica, dar pe parcurs am vazut ca are ceva rezultate.Incearca si tu! Nu ai nimic de pierdut.

[andrei25]

În prealabil postat de aliscami

De ceva vreme nu reusesc sa-mi inteleg sotul, simt pentru el un singur lucru URA. Dar traiesc cu speranta ca voi reusi sa scap de acest sentiment deoarece cred in ajutorul lui Isus si al Maicii Domnului. Mai ales ca avem si un copilas minunat dar asupra caruia a inceput sa se reverse toata dusmania din sufletele noastre. Desi are doar un anisor plange la fiecare cearta si este foarte agitat de cate ori ma simte nelinistita. Cum se poate ajunge de la dragoste nemarginita la ura nemarginita? Mai exista cale de inoarcere? Cred ca ne iubim incontinuare si desi suntem oameni cu frica lui Dumnezeu ne aruncam cuvinte urate si vorbe nedrepte. Personal, chiar daca "maine" va trebui sa ma despart de el, ma intereseaza un singur lucru: sa scap de sentimentele de ura pe care le simt zilnic pentru acest om.Prefer si saracia si singuratatea dar vreau liniste sufleteasca.
Acest sentiment ma domina si imi macina sufletul. Nu am pace si liniste, nu ma pot concentra la nimic...Cum sa scap? Care-i leacul pentru asa ceva?

"Si ne iarta noua gresalele noastre precum si noi iertam gresitilor nostri".
Sa nu-l urasti pe sotul tau. Sa te gandesti ca Dumnezeu il iubeste, asa cum e el, si ca a patimit, s-a rastignit, a murit si a inviat si pt el. Si eu am urat, si cand imi spunea duhovnicul meu, ce ti-am spus mai sus, incepeam sa plang. Stateam si ma gandeam. Dumnezeu il iubeste, si eu il urasc. Daca ai un duhovnic, vorbeste cu el sa te ajute. Prin rugaciune poti alunga ura din inima ta. Numai bine si Doamne ajuta!

[Radu32]

cred caesti o persoana imatura, care nu a stiut ce vrea de la viata, mai ales in momentul cand te-ai maritat, habar nu ai avut ce om iei,sau pe ce om vrei sa iei ! ai facut totul la repezeala si fara sa judeci pe temen lung, acuma tragi consecintele lipsei de maturitate,care denota si slaba experienta de viata !

[caliyo]

Nu cred ca ii foloseste femeii sa ii pui sare pe rana, acum are nevoie de ajutor .
Maine -poimaine e posibil sa faca oricine o alegere nepotrivita cu toata maturitatea de care da dovada.
Plus de asta, topicul are ca tema cum sa invingem ura, iar asta e o problema care ne macina pe multi, indiferent ca uram pe sot, mama, tata, frate, sora, vecin etc.

[Sara I]

Draga Alis

Cred si eu, cum mai zicea cineva aici pe forum, ca ne ajuta sa ne asumam sentimentele, si sa acceptam, cum zicea maica Siluana, ca suntem rai. In noi exista o "lume de nelegiuri", fie mostenite din firea cazuta, fie inoculate de duhul lumii, fie de dureri si necazuri tot stranse in suflet si nespuse..etc...si primul pas catre vindecare e sa acceptam ca acestea sunt in noi. Cred ca jumatate din problema e rezolvata cand ne dam seama ca nu sotul, (sau oricare alcineva)care iti provoaca aceste stari e dusmanul tau, ci ura insasi. Pentru ca iti amaraste sufletul, pentru ca iti fura viata, momentele pe care le-ai putea petrece..stiu eu..bucurandu-te..fiind in pace..vazand frumusetea..care trebuie sa existe in viata ta..oricat de ascunsa ar parea ...si apoi..."Doamne!" si iar "Doamne"..ajuta-ma, arata-mi de ce urasc..ce anume este nevindecat in mine?Ce anume nu vad? Poate vreo durere trecuta, vreun rau care ti s-a facut si n-ai spus nimanui, si n-ai putut ierta...si care s-a adunat...si a mocnit acum in forma de ura fata de omul tau...
Zicea un parinte ca cea mai grea lupta e cu noi insine, dar fara sa ne biruim pe noi, nu ajungem cu adevarat oameni..stiu ca e greu, de fapt omeneste e cu neputinta..ca suntem asa cum suntem fiecare, dar Hristos ne-a spus ca ce e cu neputinta la noi e cu putinta la Dumnezeu. Doar spune-i Lui, asa cum ne-ai spus noua aici pe forum, si cere-I sa-ti arate cat te iubeste El...atat cat poti primi...si cere-I sa-ti deschida ochii inimii ca sa poti vedea si primi dragostea Lui...zicea un pustnic ca daca am sti, am simti, cat ne iubeste Dumnezeu si in ce fel...viata noastra ar fi o neintrerupta sarbatoare..si nimic, nimic de pe lumea asta, orice ar face altii, orice s-ar intampla in jur nu ar mai putea sa ne fure aceasta bucurie.
Sa-ti ajute Dumnezeu, surioara, tie si noua tuturor care avem sufletul otravit de aceasta buruiana rea. Doamne-ajuta.

[Mihnea Dragomir]

Eu nu prea înţeleg: cum adică să îţi urăşti jumătatea ?

[fallen]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Eu nu prea înţeleg: cum adică să îţi urăşti jumătatea ?

Ma bucur sa va revad!
Tinand cont de faptul ca povestea a inceput in februarie 2010, probabil ca pana acum s-a rezolvat in vreun fel sau altul (a trecut si depresia post-natala, au dat si copilul la cresa ...sper ).
Ca doar nu e "Tanar si nelinistit" !

[JoyDivision]

primeste-L pe Domnul Christos si vei scapa de ura !!

[costel]

Nu-i usor sa scapi de ura. A aseza in locul ei iubire, inseamna a avea parte de atata iubire, incat ura sa fie inecata. Iar acest inec nu-i posibil fara Dumnezeu. Sa cerem neincetat ca El sa nimiceasca ura din noi. Doar cu puterile noastre, o putem cel mult ascunde o vreme, dar nicidecum desfiinta.