Duminicile Triodului

[Fani71]

O carte foarte frumoasa si folositoare despre postul mare, in care se explica si semnificatia dumnicilor din acest post, este Postul Mare(Great Lent) de parintele Alexandru Schmemann.
Din cate stiu duminicile postului mare nu aveau la inceput acesti sfinti, ci aveau evangheliile la care se face aluzie in saptamanile respective in stihiri. Aceste evanghelii au fost partial puse in perioada de opregatire a postului. Cu timpul au fost marcate duminicile din post cu sfinti foarte importanti care exemplifica un anumit tip de sfintenie. Duminica Ortodoxiei a fost stabilita in prima duminica din post pentru ca atunci a fost hotarata definitiv cinstirea icoanelor (un motiv istoric, deci).

[Noesisaa]

În prealabil postat de Fani71

O carte foarte frumoasa si folositoare despre postul mare, in care se explica si semnificatia dumnicilor din acest post, este Postul Mare(Great Lent) de parintele Alexandru Schmemann.
.

Da, este! Eu o citesc acum, am ajuns cam pe la jumatate, si chiar explica multe lucruri pe intelesul oricui.

[Marius22]

Duminica a IV-a din Triod este cea a Izgonirii lui Adam din Rai. Multi poate vad in acest act, al izgonirii, imaginea unui Dumnezeu crud si neiertator. Dar nu este deloc asa. Dumnezeu il lasa pe omul cazut, sa poarte, si, prin urmare, sa simta, in sens pedagogic, povara pacatului. Dar nu il paraseste. Vegheaza continuu asupra lui, prin purtarea Sa de grija, concretizata in iconomia mantuirii.

De aceea, icoana Izgonirii protoparintilor din rai cred ca poate fi deplin inteleasa, numai in lumina icoanei Invierii Domnului, mai exact, a Pogorarii la iad. Dumnezeu stia ca izgonirii, ii va urma, la plinirea vremii, regasirea. O regasire, care, prin intermediul lui Hristos, ii va face pe Adam si Eva, iarasi partasi luminii si "cetateni ai Raiului".

[Marius22]

Imnografia Duminicii lasatului sec de branza se intemeiaza pe imaginea lui Adam tanguindu-se inaintea portilor raiului. In Biserica primelor veacuri, in aceasta duminica avea loc scoaterea temporara a penitentilor in afara bisericii. Acestia trebuiau sa ramana in afara usilor bisericii (ca oarecand Adam in fata usilor incuiate ale raiului) si sa-si planga pacatele pana la sfarsitul Postului Mare, cand erau reintrodusi in ea impreuna cu cei care inca nu faceau parte din comunitatea bisericeasca.

[costel]

Pentru ca am intrat in perioada Triodului, doresc sa reiau aceasta tema. Nu voi spune multe despre duminica de ieri, ci doar un aspect pe care multa vreme nu l-am luat in seama. De regula, cand auzeam de aceasta duminica, imi venea rapid in minte mandria si smerenia.

Ieri mi-a fost dat sa iau in seama si alt aspect: daca fariseii erau bine vazuti in vremea Mantuitorului, in vreme ce vamesii erau dispretuiti, cel ce se intoarce mai indreptat la casa sa este vamesul, cel care in ochii omului era dispretuit. E de luat in seama acest lucru - spunem cu usurinta despre multi ca au diverse chipuri, dar oare stim noi cum sunt in ochii lui Dumnezeu? Poate ei vor intra in Imparatia Cerurilor. E timpul sa ne oprim mai mult la noi insine.

[CrisetenO]

Da, Costel, sunt de acord cu tine! Iar acum doi ani in aceasta duminica am auzit o predica deosebit de frumoasa a Parintelui de aici pe tema Vamesului si a Fariseului. Cand eram copil intotdeauna imi spuneam in gandul meu ca un om precum fariseul este "rau" pentru ca minte: probabil ca era un laudaros care nu facea nici o zecime din ce spunea ca face. Iar la varsta respectiva nici nu prea stiam nimic despre vamesi.

Parintele Stefan ne-a explicat insa ceva deosebit de interesant (pentru mine). Chiar daca fariseul intr-adevar era un om foarte drept, chiar daca tot ce a spus era adevarul curat, lipsa lui de smerenie l-a impovarat mai greu decat pe vames. Si chiar daca vamesul ar fi avut toate pacatele pe care le aveau multi vamesi in vremea aceea: si anume chinuiau oamenii ca sa poata stranga impozitele, faceau camata, erau desfranati, nu dadeau averea saracilor, deci chiar daca vamesul ar fi avut toate aceste pacate, umilinta si parerea lui de rau adevarata l-ar fi mantuit. Pentru mine aceasta a fost una dintre predicile cele mai pline de invataminte pe care le-am auzit. Deci oricate pacate am avea, daca ne smerim si ne pocaim cu adevarat, spovedindu-ne cu toata inima si apoi impartasindu-ne, primim iertare precum acest vames. Iar daca mergem la spovedanie gandind: "da, am pacatuit, dar uite, vecinul....", atunci mai rau ne va merge decat fariseului!

Doamne ajuta!

Cristina

[georgeval]

Duminicile pregatitoare Postului Mare pun accentul pe rugaciune (Duminica Vamesului si fariseului), pocainta (Duminica Fiului risipitor), milostenie (Duminica Infricosatoarei judecati)- aceeasi oridine o intalnim si in fericiri.

[Marius22]

Cred ca in aceeasi masura in care pericopa evanghelica citita in Duminica Vamesului si a Fariseului, ne vorbeste despre smerenie si mandrie, ne vorbeste totodata despre aparente si judecarea aproapelui.

Vamesul, omul smerit, nu urmeaza aparentelor si, de aceea, nu emite judecati cu privire la celalalt. Se judeca doar pe sine.

Fariseul, omul mandru, il judeca pe celalalt dupa aparente, uitand sa se judece pe sine.

Dupa cum vamesul si fariseul se rugau alaturi fiind in acelasi templu, tot asa se gasesc inaintea altarului inimii noastre, alaturate, smerenia si mandria, pacatele de multe feluri ale vamesului si indreptatirea de sine a fariseului, venita din indeplinirea prescriptiilor Legii. Stiind, ca doar rugaciunea unuia este bineprimita de Dumnezeu, cea a vamesului, sa ne ostenim a aduce si noi rugaciuni cu inima smerita. Sa dam smereniei intaietate in inimile noastre!

Decat sa "bifam" virtutile, asemenea fariseului, este mai de dorit sa ne vedem multimea pacatelor precum vamesul.