Pilde din PATERIC

[andrei_im]

Doi frati locuind deosebi, mergeau unul catre altul. Si a zis unul dintr-ansii celuilalt : voiesc sa ma duc la avva Zinon si sa-i spun lui un gand. A zis si celalalt : si eu aceasta voiesc. Deci s-au dus amandoi impreuna. Si luandu-i pe fiecare deosebi si-au spus gandurile lor si unul spunandu-le a cazut inaintea batranului, rugandu-l cu multe lacrimi ca sa se roage lui Dumnezeu pentru dansul. Si batranul i-a zis lui : mergi, nu te slabi pe tine si nu grai de rau pe cineva si nu te lenevi de rugaciunea ta ! Si ducandu-se fratele, s-a vindecat. Iar celalalt spunandu-i gandul sau catre batran, a adaus moale si cu nebagare de seama : roaga-te pentru mine ! Dar n-a cerut cu deadinsul. Iar dupa o vreme s-a intammplat de s-au intilnit unul cu altul. Si a zis unul dintr-insii : cand am mers catre batranul, i-ai spus lui gandul care ziceai ca voiesti sa-l spui lui ? Iar acela i-a zis : da, i-am spus ! A intrebat acela : oare te-ai folosit dupa ce i-ai spus ? Raspuns-a fratele : da, m-am folosit, ca pentru rugaciunile batranului m-a vindecat Dumnezeu ! Iar celalalt a zis : eu macar de i-am marturisit gandurile mele, nu am simtit vreo usurare. Zis-a lui cel ce s-a folosit : si cum te-ai rugat batranului ? Raspuns-a acela : i-am zis lui : roaga-te pentru mine, ca am acest gand ! Iar el a zis : eu marturisindu-ma lui, am udat picioarele lui cu lacrimile mele, rugandu-l ca sa se roage lui Dumnezeu pentru mine. Si prin rugaciunea lui m-a vindecat Dumnezeu. Iar aceasta ne-a povestit noua batranul, invatandu-ne, ca se cade celui ce roaga pe vreunul din parinti pentru ganduri cu osteneala si din toata inima sa se roage, ca lui Dumnezeu. si atunci va dobandi. Iar cel ce se marturiseste cu nebagare de seama, sau ispiteste, nu se foloseste, ci se si osandeste.

[andrei_im]

Zis-a oarecand avva Moise catre fratele Zaharia : spune-mi, ce voi face ? Si auzind s-a aruncat pe sine jos la picioarele lui, zicand : tu ma intrebi, parinte ? Zis-a lui batranul : cred mie, fiule Zahario, ca am vazut pe Duhul Sfant pogorandu-se peste tine si dintru aceasta sunt silit sa te intreb : atunci luand Zaharia cuculiul sau ( culion ) din cap, l-a pus sub picioare si calcandu-l a zis : de nu se va zdrobi omul asa, nu poate sa fie monah.

Asta mi-a placut tare mult. E unul din cele mai simple sfaturi care s-au dat vreodata. :) Si nu e vorba doar de monahi. Renuntarea la voia proprie, la aplecarea spre placere este calea tuturor. Doamne ajuta!

[anna21]

În prealabil postat de andrei_im

Doi frati locuind deosebi, mergeau unul catre altul. Si a zis unul dintr-ansii celuilalt : voiesc sa ma duc la avva Zinon si sa-i spun lui un gand. A zis si celalalt : si eu aceasta voiesc. Deci s-au dus amandoi impreuna. Si luandu-i pe fiecare deosebi si-au spus gandurile lor si unul spunandu-le a cazut inaintea batranului, rugandu-l cu multe lacrimi ca sa se roage lui Dumnezeu pentru dansul. Si batranul i-a zis lui : mergi, nu te slabi pe tine si nu grai de rau pe cineva si nu te lenevi de rugaciunea ta ! Si ducandu-se fratele, s-a vindecat. Iar celalalt spunandu-i gandul sau catre batran, a adaus moale si cu nebagare de seama : roaga-te pentru mine ! Dar n-a cerut cu deadinsul. Iar dupa o vreme s-a intammplat de s-au intilnit unul cu altul. Si a zis unul dintr-insii : cand am mers catre batranul, i-ai spus lui gandul care ziceai ca voiesti sa-l spui lui ? Iar acela i-a zis : da, i-am spus ! A intrebat acela : oare te-ai folosit dupa ce i-ai spus ? Raspuns-a fratele : da, m-am folosit, ca pentru rugaciunile batranului m-a vindecat Dumnezeu ! Iar celalalt a zis : eu macar de i-am marturisit gandurile mele, nu am simtit vreo usurare. Zis-a lui cel ce s-a folosit : si cum te-ai rugat batranului ? Raspuns-a acela : i-am zis lui : roaga-te pentru mine, ca am acest gand ! Iar el a zis : eu marturisindu-ma lui, am udat picioarele lui cu lacrimile mele, rugandu-l ca sa se roage lui Dumnezeu pentru mine. Si prin rugaciunea lui m-a vindecat Dumnezeu. Iar aceasta ne-a povestit noua batranul, invatandu-ne, ca se cade celui ce roaga pe vreunul din parinti pentru ganduri cu osteneala si din toata inima sa se roage, ca lui Dumnezeu. si atunci va dobandi. Iar cel ce se marturiseste cu nebagare de seama, sau ispiteste, nu se foloseste, ci se si osandeste.

Ce inseamna "nu te slabi pe tine"?

(sau raspunsul este acesta? "atunci luand Zaharia cuculiul sau ( culion ) din cap, l-a pus sub picioare si calcandu-l a zis : de nu se va zdrobi omul asa, nu poate sa fie monah". Valabil pt toata lumea, nu doar pt monahi)

[andrei_im]

nici eu nu am inteles exact ce inseamna. e posibil sa insemne "nu slabi lupta, nevointa".

[andrei_im]

Zis-a avva Isaia : nimic nu foloseste pe noul incepator asa de mult ca ocara. Ca precum este pomul, care se uda in toate zilele, asa este noul incepator, care se ocaraste si sufera.

[andrei_im]

Zis-a avva Ilie al Diaconiei : ce poate pacatul, unde este pocainta si ce foloseste dragostea unde este mandria ?

[andrei_im]

Zis-a avva Theodor ai Ennatului : de ne va socoti Dumnezeu lenevirile cele intru rugaciuni si robirile cele intru citirea psalmilor, nu putem sa ne mantuim.

[Imogene]

Zis-a un altul: vorba cea multa de iscodire pentru dumnezeire si citirea cea cu multa cercetare a cuvintelor celor despre credinta usuca lacrimile si gonesc umilinta de la om. Tu, fiule, citeste vietile si graiurile sfintilor si cuviosilor Parinti, si ele iti vor lumina sufletul.

Si comentariul foarte bun al lui Savatie Batovoi.

"Nu se cade incepatorului, adica celui ce se pocaieste, sa se afunde in cercetarea dogmelor. Majoritatea scrierilor de acest fel au caracter polemic si pornesc usor spre inflacarare, incat cel care pana mai ieri se credea pacatos ajunge sa uite de sine si sa se inchipuie mare aparator ar credintei, cautand pe cei carora sa le arate cunostintele sale. Fiind in exclusivitate adresate mintii, scrierile dogmatice nu cer examenul practicii cu nevointele trupesti, incat cel inzestrat cu inteligenta fireasca usor se inseala, parandu-i-se ca detine toata stiinta. Mintea necuratata de patimi, prin astfel de lecturi, nu face decat sa-si schimbe subiectul framantarilor si al visarilor, pornindu-se spre o miscare necontenita, din pricina multimii si noutatii ideilor, unde nu mai au loc sa incapa plansul si aducerea-aminte de pacate. Pe cand vietile si "graiurile" (apoftegmele) sfintilor au caracter practic si duc la smerenie, de vreme ce ne pun inainte masuri duhovnicesti de care noi suntem foarte departe. Acelasi sfat, si la Ioan Scararul."

[iustin10]

În prealabil postat de andrei_im

Zis-a avva Ilie al Diaconiei : ce poate pacatul, unde este pocainta si ce foloseste dragostea unde este mandria ?

Se intelege cumva ca celui mandru nici dragostea nu ii ajuta?

[andrei_im]

nu poate avea dragoste cel mandru. asa spune parintele Paisie. are mai mult sensul de "cum poate rodi dragostea acolo unde este mandrie?"